Căutare

Share this article

Cristina Corpaci lucrează pentru site-ul Realitatea.net.  Scrie știri și articole de breaking-news, fie că subiectele vin din politic, economie, social sau sănătate.

În urmă cu doi ani, zice Cristina, viața ei s-a schimbat radical, iar motorul care a produs modificarea a fost dieta vegană și decizia ei de a nu renunța la nou stil de viață. Iar acum câteva luni a lansat o carte, „De la carnivor la vegan”, cu rețete vegane pe care le-a creat și testat singură.

Ce anume a produs schimbarea, cum a gestionat-o și cum a se simte doi ani mai târziu aflăm în câteva minute de lectură.

Propoziția dieta vegană mi-a schimbat viața, spusă responsabil, este foarte puternică. La ce te referi când spui asta?

Mie dieta vegană chiar mi-a schimbat viața. Și îți spun acum și de ce. Când te uiți în oglindă, te urci pe cântar și realizezi că ai slăbit aproape 20 de kilograme, de la 65 la 47 de kg, când îți spun oameni care te-au văzut prima dată că nu îți dau mai mult de 26 de ani și tu știi că ai cu opt ani mai mult, când colegi de la serviciu vin și îți arată că au slăbit după ce ți-au urmat sfaturile, când simți că ai controlul conștient asupra ta și că ce mănânci ajunge să schimbe radical felul cum arați și cum te simți, atunci cum să nu spui că dieta te-a schimbat. Nu este deloc exagerat.

Cristina, înainte de a trece la noua dietă

Ajunsesem să mă uit în oglindă și să văd că mă strângeau hainele. Mă gândeam cu groază că ar trebui să schimb toată garderoba pentru simplul motiv că nu mai pot să îmi controlez mesele. Și am început să mă documentez.

Să vorbim despre punctul zero al schimbării: a fost un moment sau un proces?

Îmi amintesc de acea perioadă când începusem să mănânc haotic, de trei ori pe noapte: o dată la 6.00-7.00, fiindcă știam că este ora cinei, la 10.00 seara îmi era din nou foame, iar la ora 1.00 noaptea eram trează și mâncam din nou. Asta în condițiile în care aveam un stil de viață obișnuit, cu mic dejun și prânz, alergare de 10-15 kilometri, mergeam la sală.

Stilul compulsiv ține mai degrabă de o relație ciudată cu tine și cu mâncarea decât de stil de viață. Care era contextul tău de viață la acel moment?

Aș spune că nici stilul de viață și nici conținuturile pe care le cream la serviciu nu mă scuteau de stres. Uneori lucrez cu breaking-news-uri care mă pun în situații de stres maxim.

Avusesem niște relații care nu îmi făcuseră bine. Și acum sunt singură și îmi place să fiu așa. Diferența este că atunci nu îmi era bine și găseam plăcere în mâncat, așa cum găsește toată lumea care ajunge să aibă o problemă de greutate.

Cristina la yoga

Suntem niște mamifere omnivore. Unde vezi tu răul din carne?

Eu nu văd răul în carne și nu încurajez pe nimeni să devină vegan. Spun doar cum s-a întâmplat la mine: eram în vara lui 2017 când mi-am zis că vreau un experiment să văd ce se întâmplă cu mine. În sensul că am realizat că, dacă nu provoc această schimbare radicală, nu voi putea controla ce se întâmplă cu mine. Uneori este nevoie să dărâmi o casă pentru a avea una nouă și mai trainică. La mine casa a fost orice mâncare de origine animală, fie că vorbim de carne, lapte, brânză sau ouă. Asta înseamnă dieta vegană. Vegetarienii mănâncă ouă, lapte, uneori chiar și pește. Veganii nu se ating de ele.

Și mi-am ales acel moment zero în care eu să reînvăț să mănânc. Și, pentru că eu nu cred în schimbările „de mâine”, momentul, mi-l amintesc și acum, a fost la un prânz, în acea vară, când am zis, „de acum vreau să schimb tot”.

Ardei umpluți, după rețetă vegană

În seara aceea mi-am făcut un meniu pentru toată săptămâna, o listă de cumpărături, pachețele pentru a doua zi. Așa a început autoeducația și autocontrolul, încât să nu ajung în situația: „acum mi-e foame, ce fac?”.

Acum, când m-am apucat să scriu cartea, am realizat că diferența dintre mine și un nutriționist, doctor, eventual cu acte în regulă, nu fals (râde), este că eu sunt o dovadă vie a acestor modificări. Și mi-am zis că, dacă eu am putut să fac asta, poate oricine. Dar poate că neglijează să ia frâiele în mâini. Iar cartea ar putea să îl ajute. Și nu doar sfaturile din ea, ci și rețetele de mâncare vegană.

Un smoothie de afine și cartea de rețete

Toată lumea vorbește despre mâncatul sănătos, dar puțini explică cum se face asta. Toată lumea vorbește despre mâncarea bio. Dar gândește-te, dacă iau de pe raft un lapte de soia care expiră în doi ani ți se pare că ar fi un lapte sănătos? Ce încerc să spun este că în acest concept de „sănătos” pot intra multe mituri și imposturi.

Poți mânca vegan și foarte nesănătos. Cum poți controla asta? Cu educație alimentară și având controlul absolut asupra a ceea ce mănânci: mergi la piață, ocolești raftul de legume bio, care costă dublu sau triplu decât restul produselor, încerci nucile, alea urâte și zbârcite din piață, le lași la hidratat, le schimbi apa de câteva ori și le vei scoate de acolo cu gustul de nuci verzi. Apoi, dacă ești pregătit, descoperi condimentele, care, pe mine, m-au ajutat să păcălesc organismul și, ce mi se părea fără gust, cu câțiva fulgi de chilli, boia sau piper (am încercat toate tipurile) să devină delicios. Și nici nu puneam multă sare.

Fiecare și poate găsi metoda. Important este să înceapă.

Cum ai ajuns la rețete?

Eu gătesc de la nouă ani. Sunt bucătăreasă de când mă știu. Prima mâncare pe care am gătit-o a fost ciorbă de pește, apoi iahnie de fasole. Nu am avut bunică, părinții erau ocupați, așa încât bunicul îmi spunea, știi cum e la țară, „pune, tataie acolo, ce știi și tu!”. Așa că trebuia să mă descurc singură.

La vegani e foarte simplu: cu un blender și un storcător de fructe ți-ai făcut mâncarea pentru o săptămână.

Lapte de cocos făcut în casă

Ți-ai făcut analizele?

Sigur. La șase luni după ce am început dieta mi-am făcut analizele și am realizat că erau mult mai bune decât la început. Mi se reglase colesterolul. Este un mit că veganii își strică metabolismul, că devin neputincioși și nu fac sport ori aleargă. Eu alerg acum 6-7 kilometri și fac și yoga. Chiar nu trebuie să mănânc un porc înainte de alergare, să pot avea energie. Pot lua o masă de nuci, de ciuperci ori de năut și nu mai am nicio problemă.

Mai este un mit, cum că meniul vegan este mai scump. Vreau să îți spun că mâncând astfel economisesc aproape 40% din cât cheltuiam înainte. Doar faptul că nu cumpăr de la raftul de bio, nu mai iau semipreparate ori brânză, care este foarte scumpă, se vede la buzunar. Laptele de cocos nu îl iau din magazin, ci mi-l fac acasă. Un litru de lapte cu 2,5 lei, atât cât costă nuca.

Eu nu promovez veganismul, ci atenția spre organismul nostru și faptul că se poate mânca bine și ieftin și  poți fi smart să îți faci lucruri foarte bune și sănătoase acasă.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO