fbpx

Căutare

Share this article

Marius Cercel face parte din categoria celor care au sfidat orice soartă i-ar fi fost hărăzită. Timid, mereu cu o carte de fizică în ghiozdan, părea genul de copil care se va închide la un moment dat într-un laborator și și-ar fi dedicat existența cercetării științifice. În schimb, Marius s-a deschis în fața oportunităților și a avut curajul să investească într-un vis care a dat roade din prima. S-a îndăgostit de Cristina, o tânără din Brașov și au plecat împreună în călătoria vieții lor. Călătoria a început acum 7 ani pe un vas de croazieră și între timp a continuat în viața de familie, iar acum în propriul business la poalele Tâmpei.

Dacă ajungi în Brasov, trebuie să vizitezi restaurantul Addiction the Ranch. Cât comanzi celebra vită recomandată de români și de străini, poți citi materialul pe care el ni l-a oferit astăzi în exclusivitate. Acum este manager, bucătar, dar să nu te miri dacă însuși el te servește la masă în calitate de ospătar. Prababil este locația plină. Fii fără grijă, are cea mai multă experiență în rolul de bucătar.

Tot timid ne spune și faptul că fără soția lui, nu ar fi ajuns aici.

Marius Cercel: „Mi-ar fi plăcut să fiu cosmonaut pentru că eram pasionat de astronomie”

Ce te visai în copilărie?

Am avus multe vise. De la cosmonaut, la polițist. După ce crești se cam duc visele astea și devii mai realist. Mi-ar fi plăcut polițist pentru că mi se părea o persoană respectată și pe lângă asta, mă încânta ideea de a purta haina statului și a-mi proteja țara. Să fiu în folosul comunității. Mi-ar fi plăcut să fiu cosmonaut pentru că eram pasionat de astronomie. Totul a început cu Teleenciclopedia, apoi la școală. La materia geografie aveam un capitol legat de astronomie și chiar m-a prins destul de tare.

Ce fel de copil ai fost?

Un copil cuminte. Toată lumea poate spune asta. Am avut o copilărie fericită. Vacanțele le-am petrecut întotdeauna la bunici, pe Valea Trotrușului. Am amintiri plăcute de acolo și din perioada respectivă, chiar dacă erau anumite neajunsuri. A fost o copilărie mult mai completă față de copilăria unui copil din ziua de astăzi. În vacanțe îmi petreceam mult timp cu sora mea mai mică.

Citește și: De ce a renunțat Angelica Ilie (Pata Negra) la cariera de handbalistă pentru dragoste și o viață în Spania? Și cum a reușit să deschidă cel mai bun restaurant spaniol din București

Ai o soră mai mică. Cum este să fii big brother? Ți-ai fi dorit un frate?

Răspund în altă ordine întrebărilor. Acum am un frate, un partener, pentru că business-ul l-am început alături de cumnatul meu. Știu că am fost norocos să am o soră. Datorită diferenței de vârstă nu frecventam același cerc de prieteni. Noi am locuit în Brașov până la 13 ani, apoi ne-am mutat în Comănești până la finalul facultății și în cele din urmă am revenit în Brașov.

Marius Cercel: „Sunt o persoană mai calmă, trăsătură specifică ardelenească”

O, înseamnă că ne puteți face o comparație. Ești ardelean sau moldovean ca temperament?

Toți cei care mă cunosc, spun că mă îndrept către zona Ardealului ca personalitate. Sunt o persoană mai calmă, trăsătură specifică ardelenească.

La 19 ani, cu facultatea terminată, în Brașov, ce face Marius?

Marius se angajează la un magazin de încălțăminte, brand mondial. Lucrează ca orice alt absolvent de facultate, numai că în urma acestui job am ieșit cel mai câștigat pentru că acolo am cunoscut-o pe soția mea. Am lucrat o perioadă aici, înaintam în relație cu Cristina și auzisem că este o metodă bună să strângi bani dacă mergi pe un vas de croazieră. Fratele Cristinei, soția mea, era deja plecat într-o astfel de experiență și ne-a încurajat să o facem și noi.

Marius și Cristina la începutul relației
Marius și Cristina la începutul relației

Îmi spui pentru a doua oară de cumnatul tău. Cine este și ce reprezintă el în evoluția ta?

Fratele mai mare a Cristinei a fost mereu idealul ei de bărbat, în sensul că îl apreciează foarte mult. Calitățile și trăsăturile lui le-a găsit la mine, așa-mi spune ea. Este și cel care ne-a deschis apetitul pentru a lucra pe un vas de croazieră.

Marius Cercel: „Am avut norocul de a pleca pe un vas de croazieră odată cu Cristina”

Am avut norocul de a pleca pe un vas de croazieră odată cu Cristina. Asta însemna că învățam împreună meseria de ospătar, cea pentru care plecam, ne sincronizam la vacanțe și libere și ne puteam fi umăr de sprijin unul altuia.

În ce an se întâmpla asta?

În 2011, la doi ani după ce am cunoscut-o. A fost un pas mare acea plecare împreună pe vas pentru că urma să descoperim și cum este conviețuirea în 2 metri pătrați.

Marius si Cristina
Marius si Cristina

Cum ajungi să fii ospătar? Ai „furat”meserie și din țară?

Am fost la un restaurant unde era angajat cumnatul meu, aici în țară, însă pe vasele de croazieră ți se oferă un curs de training foarte îndelungat. Primul curs de training a durat 8 luni de zile și a fost și primul meu contract cu meseria. 8 luni de zile îți ia să fii ospătar pe un vas de croazieră. Ca ospătar ai un timp limitat de service. În general, cinele se împart în două seating-guri. Unul începea la ora 18.00, iar al doilea la 20.30 și practic până în ora 20.00 trebuie să servești 40 de clienți, după care era și seria a doua.

Marius Cercel: „Erau 60 de naționalități pe fiecare vas de croazieră”

Ai cunoscut mai multe naționalități de oameni, care prestau aceeași meserie ca și tine. Care dintre ei ni se aseamănă?

Erau 60 de naționalități pe fiecare vas de croazieră. Aveai ocazia să lucrezi cu oameni din toate colțurile lumii. Cei mai apropiați de noi ca obiceiuri și personalitate erau est europenii: bulgarii, maghiarii, cei din Republica Moldova. Am avut prieteni buni din Ungaria.

Marius, Cristina și bucătarul restaurantului
Marius, Cristina și bucătarul restaurantului

Cât ați stat pe vasul de croazieră?

Aproape 7 ani.

Cum arăta o zi normală?

Era o rutină destul de mare, să zic așa. În principiu, cam făceai aceleași lucruri în fiecare zi.

La ce oră vă trezeați?

Depindea de program. La 6 dimineața, la 7 dimineața. Singurul liber pe care îl aveam pe croazieră, era un prânz.

Zile libere?

Zile libere nu aveam. Șase, șapte luni de zile lucram în fiecare zi.

Nu erați surmenați?

Oboseala intervenea. După 3, 4 luni de zile începea o oboseală cronică, iar lucrurile mergeau din inerție.

Marius Cercel:„Pe vasul de croazieră era egalitate între femei și bărbați”

Pentru femei cum este? Cristinei cum i-a fost?

Nu se aplică nivelul de toleranță diferit, sau de suportabilitate a durerii în mod diferit. Era egalitate între femei și bărbați. Adică meseria de ospătar în sine este una foarte dificilă. Trebuia să ridici lucruri și nu se uita nimeni dacă ești femeie sau bărbat.  

A contat să vă aveți reciproc? Au trecut mai ușor cei 7 ani?

A contat cel mai mult. Ne-am fost umăr la umăr unul celuilalt. Ne-am apropiat, împărțeam aceleași idei, aveam aceeași viziune. Așa am și știut că ea este aleasa. Eu am cerut-o pe Cristina în 2012, iar în 2013 a avut loc și nunta.

Cum a fost cererea?

Firească, simplă și discretă, așa cum ne place nouă. A fost în seara de Crăciun și nu, nu am filmat momentul. Ea probabil se aștepta să o cer, dar nu atunci. Nunta a avut loc în martie, anul următor. Am profitat mult de concediu.

Marius si Cristina cununie
Marius si Cristina la cununie

Marius Cercel: „Noi am avut planul de a strânge pentru a ne cumpăra o casă când ne întoarcem în țară. Acesta a fost țelul nostru”

Revenind la anii de pe croazieră. Ce salariu aveai?

Nu era fix. Puteam să câștig 1000 $ într-o lună sau 5000 $. Nu cheltuiam foarte mult pentru că acolo aveam asigurat cam totul, doar când mai opream în porturi mai cheltuiam. Noi am avut planul de a strânge pentru a ne cumpăra o casă când ne întoarcem în țară. Acesta a fost țelul nostru.

Ospătar în toți cei 7 ani?

Da, dar am ajuns să fiu ospătar chef senior, asta înseamnă evoluție. De fiecare dată când luam comenzile de la bucătărie mă fascina ce este dincolo de uși, pentru că noi nu aveam acces foarte mult. Erau preparate care chiar se făceau cu ușile închise. De la acea ușă închisă, am ajuns să fiu eu cel care deschide ușa, din propria inițiativă pentru a fi bucătar.

Acesta a fost motivul retragerii? Să vă faceți propriul business?

Nu neapărat. Am vrut casă, am avut-o, apoi ne-am mai întors odată pe vas. Am mai strâns o sumă de bani și în urma unei discuții cu fratele Cristinei, deja cumnatul meu, ne-am gândit să investim într-un restaurant.

Marius Cercel: „Clienții noștri apreciază mult ce văd la Addiction the Ranch”

Am început cu 50.000 euro, iar acum a ajuns la 100.000 euro investiție. Cu siguranță ar fi fost mult mai mult, însă am decis să ne ocupăm noi de designul din interior și am mai scutit sume de bani destul de mari. Clienții noștri apreciază mult ce văd la Addiction the Ranch.

Restaurant Addiction la început
Restaurantul Addiction la început
Nuiele the Ranch
Nuiele the Ranch
Addiction creare restaurant
Addiction creare restaurant

Și ce văd ei? Ce vedem noi la restaurantul vostru?

La Addiction the Ranch găsești nuiele culese de noi din pădure, bucăți de lemn șlefuite de mâinile noastre, vopsea dată pe pereți de către noi, mașini de tocat culese de noi din târguri de vechituri, vinuri alese despre care v-am putea povesti, nu doar le-am pune pe un meniu. Apropo de meniu, avem cea mai bună vită din Brașov și nu o spunem noi, ci clienții, sau poate o clientă mai specială care asociază restaurantul nostru cu cererea ei în căsătorie. Practic după ce au mâncat vita noastră, actualul soț a cerut-o de soție. Ne onorează. Avem specific internațional, fiind chiar singurii din oraș.

Restaurantul în interior
Restaurantul în interior

Marius Cercel: „Dacă îți dorești ceva, și dacă lupți, este inevitabil să nu reușești”

Acum ești bucătar. Cum așa?

Este vorba despre îndeplinirea viselor. Cred mult în acest lucru. Dacă îți dorești ceva, și dacă lupți, este inevitabil să nu reușești. Eu mi-am dorit o soție cum e Cristina, o am. Mi-am dorit casă, o am, am vrut afacere, o am, apoi am vrut să învăț să gătesc, iar acum, deși încă nu am cursuri de bucătar la activ, clienții nu fac diferență între un preparat făcut de mine sau de un bucătar profesionist. Nu m-aș da înapoi de la niciun preparat din meniul nostru de la restaurant sau din meniul cerut acasă de familie.

Addiction the Ranch
Addiction the Ranch

Manager, ospătar, bucătar și somelier. Cum ar trebui să ne exprimăm când venim aici?

Marius.

Restaurant Addiction
Restaurant Addiction
Supă Addiction
Supă Addiction
Preparat Addiction
Preparat Addiction

Pari un om echilibrat, din toate punctele de vedere. Ai o poveste curată, cu suișuri și coborâșuri. Ești un om de succes?

Preparate Addiction the Ranch
Preparate Addiction the Ranch
Pregătiri cină la Addiction
Pregătiri cină la Addiction

Sunt? Nu știu. Nu știu ce este succesul. Să lucrezi pentru un vis pe care ți-l îndeplinești, să ajungi un Elon Musk, să arborezi steagul țării, să-ți întreții familia, să dai interviuri? Este ceva relativ pentru toată lumea. Succesul meu este succes când este dozat cu fericire și lumină pe chip.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO