Căutare

Share this article

Prima mea consultație la chiropractor. Am intrat în cabinet găsindu-mă în faţa unei figuri joviale şi curioase. Americanul Lou Jacobs, doctor, chiropractor a venit în România din nou, aşa cum vine o dată pe trimestru la clinica Intermedicas din Bucureşti (o clinică de „medical second opinion”). Şi, cum am început să fiu foarte curioasă în ceea ce priveşte sănătatea şi menţinerea ei, am ajuns şi la acest domn doctor despre care ştiam că a terminat Cleveland Chiropractic College din Kansas City, Missouri şi că are propria clinică în Portland, Maine.

Consultație la chiropractor. Ce presupune această meserie?

Un specialist care ajunge să practice după 4 ani de specializare într-o şcoală postuniversitară. În Europa sunt şcoli doar în Spania, Franţa şi Anglia. În Europa de Est nu este niciuna, iar chiropractori în România sunt doar doi: americanul Lou Jacobs şi dr. Mariana Băncilă de la Braşov. Meseria sa este aceea de a lucra asupra oaselor şi a nervilor în strânsă legătură cu conformaţia fiecărui om, în aşa fel încât durerile sau problemele să se poată rezolva. Cum? Ajungând la cauză, prin eliberarea nervilor de sub presiunea subluxaţiilor vertebrale. Mai pe româneşte, îţi pune oasele la loc, detensionând muşchii, discurile şi nervii într-o manieră foarte ingenioasă, studiată în 4 ani de şcoală! Ideea chiropracticii este să ajute corpul să se vindece singur, să uşureze comunicarea dintre creier şi organe, comunicare alterată de presiunea exercitată pe nervi de către vertebre din cauza poziţiilor defectuoase, a stresului, de acumulări de tensiune, hernii, întinderi musculare etc.

De ce a ales această meserie?

În vremea tinereţii sale, când nu ştia ce va face cu propria sa viaţă, tatăl său a avut dureri ale gâtului, în zona cervicală. A fost sfătuit să se opereze şi în nici un caz să apeleze la chiropractor. Numai că tatăl a decis ultima variantă, ceea ce i-a făcut foarte mult bine. Asfel încât fiul a decis că aceasta va fi şi meseria lui. La fel a ales şi fratele său.

De ce vine în România?

S-a căsătorit cu o româncă şi a venit în Bucureşti, unde a văzut peste tot că există mulţi „chiropractori”, niciunul dintre ei nefiind acreditat! S-a luat cu mâinile de cap şi a decis să vină şi să trateze oamenii şi să-i facă să înţeleagă că nu se pot lăsa pe mâna oricui spune că face această meserie dar nu are acreditare, pentru că poate fi foarte periculos.

Dr.  Lou Jacobs: Meseria mea este să înlătur orice obstacol care există în calea de comunicare dintre creier şi corp, de înlăturare a oricărei presiuni care face ca nervii să nu mai funcţioneze corect, lăsând apoi creierul şi corpul să optimizeze procesele de vindecare proprii. Aşa că eu nu lucrez asupra durerii, eu nu înlătur durerea, jobul meu este de a reface comunicarea dintre creier şi corp.

Şi cum o faceţi?

Să vă dau un exemplu: un copil care se naşte este tras de cap, apare o problemă la gât, nervii care deservesc ochii, umărul, faţa, nasul etc. au probleme. Evaluăm coloana, observăm restricţiile, inflamaţiile şi le corectăm punând uşor oasele la locul lor. Aşa facem în general. Sunt ca un inginer de structură, dar şi electrician al unei construcţii numite organismul uman.

Deci vă ocupaţi de oasele şi nervii omului.

Da, dar şi de muşchi. În cazul în care aceştia sunt foarte contractaţi, ei influenţează, de asemenea, nervii. Dar coloana este cea asupra căreia acţionăm cel mai mult.

Daţi diagnostic sau lucraţi pe cel pus de ortoped?

Câteodată este foarte util cel de la ortoped pentru a evita problemele, dar ortopedul nu este atent la aceste microdeplasări ale vertebrelor la care noi suntem. Ortopedul se va uita după o fractură, după o tumoare, după răni mari. Noi ne uităm după o deviere de 1 mm dreapta sau stânga faţă de poziţia normală a coloanei.

Şi simţiţi asta cu mâinile?

Deseori, da, dar şi radiografiile pot fi câteodată foarte folositoare. RMN urile sunt de asemenea de folos. Dar şi cu mâinile simt deplasările de vertebre sau subluxaţiile vertebrale, după atâţia ani de practică. Spre deosebire de alte specializări medicale, chiropractica este legată de capacitatea organismului de a se vindeca singur, capacitate cu care ne-am născut! Sigur, există farmacii şi medicamente, dar acestea nu fac decât să înlocuiască ceea ce ar face în mod normal corpul nostru, dacă el ar funcţiona perfect. Deci eu nu vindec pe nimeni, eu doar ajut organismul să funcţioneze bine şi facilitez vindecarea prin capacitatea naturală pe care acesta o are de a se însănătoşi. Corpul nostru este un miracol: face copii, creează dintr-un sandviş celule noi în inimă, deci poate să se şi vindece singur, dacă este ajutat.

E cam acelaşi principiu ca la terapia Bowen, nu-i aşa?

Seamănă, numai că Bowen merge pe fibra musculară, terapeuţii lucrează pe impuls transmis creierului prin fibra musculară… Noi lucrăm pe oase. Şi este altceva. Filosofic, au aceeaşi idee. Noi optimizăm organismul şi eliminăm interferenţele care împiedică corpul să se vindece singur. Oamenii vin la mine mereu pentru durere: dureri de cap, sciatică, durere de umăr, de spate, dar eu ajut organismul să vindece aceste dureri, nu eu le vindec. Aşa cum chiar acum avem în corpul nostru celule de cancer, de exemplu, pe care organismul nostru le omoară în timp ce vorbim. Deci organismul nostru este bine organizat şi chiar creat pentru a vindeca problemele de sănătate pe care le are, dacă i se asigură un mediu bun în care să facă asta. Sună un pic ciudat, dar este adevărat.

Ce am experimentat pe propria piele la prima consultație la chiropractor

consultație la chiropractor ce se intampla

M-a aşezat pe o masă ca de masaj, mai întâi pe spate, apoi pe abdomen. M-a pus să întorc capul în stânga, apoi în dreapta, observând că am o mică problemă la picior. Insesizabilă, de fapt, cu ochiul liber. Această problemă care ţine de poziţie, poate determina în timp, datorită mersului defectuos, o problemă la şold, care peste câţiva ani va trebui operat dacă nu intervin. Am intervenit. M-a aşezat pe spate, apoi cu mâinile mi-a cuprins gâtul şi mi l-a întors într-o parte şi alta până când mi-am auzit oasele trosnind. Apoi, pe abdomen fiind, a apăsat coloana lombară determinând acelaşi proces, pentru ca în final să stau într-o parte pentru a supune coloana lombară la, aţi ghicit!, acelaşi tratament.

Trebuie să continui, aşa mi-a spus medicul la final. Voi continua, desigur.

A doua zi aveam senzaţia că a trecut peste mine un camion de mare tonaj. Toată coloana era acoperită de durere. A dispărut în câteva ore – face parte din procesul de adaptare al organismului!

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO