Cum a supraviețuit un român la Auschwitz, Mauthausen, Melk și Gunskirchen? Acum mai bine de 80 de ani, în mai 1944, un copil de 13 ani urca într-un tren al morții care avea să-l ducă în cel mai temut loc al secolului XX: Auschwitz. Numele lui este Octavian Fulop, iar ceea ce a urmat avea să fie o lecție cutremurătoare de viață, moarte, noroc și reziliență.
Cum arată povestea lui B-14.949, românul care a învins lagărele naziste Auschwitz, Mauthausen, Melk și Gunskirchen?
Cum a supraviețuit un român la Auschwitz: Un copil din Transilvania deportat în infern
Născut pe 2 octombrie 1930 în Miercurea Nirajului, într-o familie de evrei comercianți, Octavian Fulop a avut parte de o copilărie fericită până în toamna anului 1940, când Transilvania de Nord a fost cedată Ungariei horthyste prin Dictatul de la Viena.
„Am avut o copilărie în general bună. Antisemitismul l-am simțit cu adevărat abia după 1940, când totul s-a schimbat”, își amintește Octavian Fulop.
După ocuparea Ungariei de către Germania nazistă în martie 1944, familia Fulop, alături de alți 130.000 de evrei transilvăneni, a fost deportată în ghetoul din Târgu Mureș, iar apoi în lagărul de exterminare Auschwitz – Birkenau.
Călătoria spre Auschwitz: 72 de ore în vagoane de marfă
„Ne-au urcat în vagoane de vite, câte 70-80 de persoane. Am primit o găleată cu apă și una pentru nevoile fiziologice. Atât.”
După trei zile și trei nopți, trenul a ajuns la Auschwitz, în Polonia ocupată de Germania. La coborârea din vagon, Octavian avea să fie separat pentru totdeauna de mama, bunica și alte rude. Singura sa șansă la viață a fost să se ia după tatăl său și să nimerească pe partea „corectă” în selecția de pe peron: „dreapta” – viața, „stânga” – moartea.
Octavian Fulop la vârsta de 12 ani. Este singura fotografie de familie pe care o mai are înainte de a fi trimis din Transilvania, alături de familia extinsă, spre lagărele Auschwitz – Birkenau din Polonia ocupată de naziști | Foto: Europa Liberă România
Cum a supraviețuit un român la Auschwitz: „B-14.949” și lupta cu foamea
În lagăr, numele a devenit irelevant. Octavian a fost tatuat cu numărul B-14.949, identitate care i-a rămas pe braț și în suflet toată viața.
„Mâncarea era o problemă. Dimineața un lichid negru, la prânz o supă la cinci inși, seara o felie de pâine cu ceva pe ea. Nu mai conta gustul, ci doar să trăiești până mâine.”
Barăcile erau supraaglomerate, infestate cu boli, iar frica era omniprezentă. Selecțiile de prizonieri pentru camerele de gazare sau experimentele doctorului Josef Mengele erau frecvente. Octavian a scăpat de șapte ori, ascunzându-se sau fiind salvat de alți deținuți.
De la Auschwitz la Mauthausen, Melk și Gunskirchen
Pe 24 ianuarie 1945, lagărul Auschwitz a fost evacuat. A început un marș al morții în plină iarnă.
„Mergeam prin zăpadă, încolonați câte cinci, înconjurați de SS cu câini. Pe drum, cadavre cu capul spart. Unii cădeau și rămâneau acolo.”
După o călătorie îngrozitoare, Fulop a fost transferat la Mauthausen, apoi la Melk, o filială a lagărului destinată muncii în industria austriacă. Acolo, pentru prima dată, supraviețuirea a devenit o probabilitate, nu doar o speranță. Erau păziți de soldați din Wehrmacht, mai puțin violenți decât SS.
Dar în Gunskirchen, ultimul lagăr, unde tifosul făcea ravagii și mii de prizonieri zăceau printre morți, speranța aproape a murit.
Cum a supraviețuit un român la Auschwitz. Eliberarea: 5 mai 1945 – sfârșitul unui coșmar
După un an, o săptămână și o zi, copilul Fulop a fost eliberat de armata americană. Cântărea 29 de kilograme și suferea de tifos. A fost internat într-un sanatoriu, unde a început o lungă recuperare.
Din cei aproape 70 de membri ai familiei care urcaseră în trenul morții, doar doi au supraviețuit: un unchi care lupta pe front și o mătușă stabilită la București.
Mărturia, ca formă de rezistență
„Ultimele cuvinte ale tatălui meu au fost: dacă supraviețuim amândoi, să povestim ce s-a întâmplat. Iar dacă doar unul dintre noi scapă, acela să vorbească.”
Asta a făcut profesorul Octavian Fulop toată viața: a povestit. A vorbit în școli, în universități, a oferit mărturii în documentare și a primit chiar o scrisoare de recunoștință de la Steven Spielberg, pentru contribuția sa la arhiva Shoah.
Cum a supraviețuit un român la Auschwitz: Alți români care au trăit ororile din lagărului Auschwitz
Povestea lui Octavian Fulop nu este singulară, dar rămâne rară. Printre cei puțini care au scăpat din infernul lagărelor naziste se numără și alți evrei români, precum:
Eva Mozes Kor (n. Porț, Satu Mare)
Deportată la Auschwitz la vârsta de 10 ani, împreună cu sora sa geamănă, Miriam. Ambele au fost victimele experimentelor lui Mengele. După război, Eva a emigrat în SUA și a devenit unul dintre cei mai vocali supraviețuitori, fondatoare a Muzeului Holocaustului CANDLES din Indiana.
Ernest Ungar
Originar din Oradea, a fost deportat la Auschwitz în 1944. A supraviețuit și a emigrat în Israel, unde a contribuit la educarea tinerilor despre Holocaust. Povestea sa este prezentată în mai multe interviuri publicate de Yad Vashem.
Alexandru Gross
Născut în Marghita, județul Bihor, a fost deportat cu familia la Auschwitz. După eliberare a revenit în România, unde a reușit să reconstituie traseul deportării și să publice un volum de memorii.
Holocaustul nu este doar o lecție de istorie. Este o avertizare. Din peste 130.000 de evrei deportați din Transilvania de Nord, doar câteva mii au supraviețuit. Cei mai mulți au fost uciși în camerele de gazare în primele ore de la sosire.
În România, educația despre Holocaust rămâne insuficientă. Octavian Fulop, la cei 93 de ani ai săi, vorbește calm și echilibrat, dar fiecare cuvânt al lui este o mărturie pentru generațiile care nu trebuie să uite.
Povestea lui Octavian Fulop este despre moarte, dar mai ales despre viață. Este despre cum un copil de 13 ani a învins o mașinărie a exterminării și a ales, timp de opt decenii, să nu tacă. Într-o lume care uită ușor, datoria noastră este să-i ascultăm. Să vorbim despre Auschwitz nu doar ca despre un loc, ci ca despre o rană colectivă. Să transmitem mai departe mărturia numărului B-14.949: un copil care a supraviețuit.
