Căutare

Share this article

La fiecare 4 ani, când americanii se pregătesc să îşi aleagă preşedintele, încep mereu aceleaşi discuţii legate de modul complicat în care au loc acestea. Sistemul american de vot este unul dintre cele mai complicate din lume, ce-i pune mai mereu în dificultate pe cei care vor să înţeleagă în ce fel este ales preşedintele SUA şi de ce poate ajunge la Casa Albă un om pentru care votul popular a fost mai mic decât cel al contracandidatului său, aşa cum s-a întâmplat acum 4 ani, în confruntarea dintre Donald Trump şi Hillary Clinton.

Sistemul american de vot – Ce înseamnă votul cu electori şi cum funcţionează

Votul pentru fotoliul de la Casa Albă este unul indirect, în care votanţii direcţi sunt înlocuiţi cu delegaţii şi electorii din Colegiul Electoral, iar scopul acestui sistem este de a le permite statelor cu mai puţini locuitori să aibă şi ele un cuvânt important de spus în această decizie.

538 de electori sunt în total în Colegiul Electoral, fiecare dintre cele 50 de state având un număr prestabilit de electori, relativ proporţional cu populaţia sa. Relativ, pentru că 435 dintre ei sunt, de fapt, aleşi în funcţie de numărul locuitorilor. Alţi 100 de electori sunt împărţiţi în mod egal pentru statele federale americane, câte 2 pentru fiecare şi 3 sunt dedicaţi capitalei SUA, Washington DC. Ca să poată deveni preşedintele Americii, un candidat are nevoie de voturile a 270 dintre cei 538 de electori.

În aceeaşi măsură, numărul electorilor ai fiecărui stat este egal cu numărul reprezentanţilor ai respectivului stat în Camera Reprezentanţilor şi Senat. Prin urmare, state precum California sau Texas au cel mai mare număr de electori, 55, respectiv 34, în timp ce la polul opus se află state precum Dakota de Sud şi de Nord, Alaska, Vermont şi Wyoming, cu câte 3 electori fiecare. Şi aici este o excepţie – Washington DC, despre care spuneam deja că are 3 electori, fără să aibă însă niciun reprezentant în Congresul SUA.

În mod practic, lucrurile stau astfel: americanii dau aşa-numitul vot popular, adică îşi exprimă opţiunea pentru unul sau altul dintre candidaţi, iar în majoritatea statelor candidatul care obţine majoritatea voturilor obţine toţi electorii respectivului stat. Există, pentru că nu se putea altfel, şi excepţii. Statele Maine şi Nebraska îşi repartizează electorii proporţional cu voturile obţinute de cei 2 candidaţi.

Care sunt statele-cheie în alegerea preşedintelui american

Proporţional sau nu, este evident că rezultatul alegerilor este influenţat de rezultatele obţinute în statele cu cel mai mare număr de electori, dar şi de cele din statele care nu au o tradiţie în a merge cu democraţii sau cu republicanii, ci votează în funcţie de candidatul din acel moment. Statele indecise, swing states, aşa cum mai sunt numite acestea din urmă, nu sunt mereu aceleaşi, dar se pot observa nişte tendinţe. Florida, de exemplu, este mai mereu o surpriză, în timp ce Pennsylvania şi-a schimbat preferinţele în ultimii ani de la democraţi la republicani, iar Arizona tinde să facă exact invers.

Pennsylvania, de altfel, a fost unul dintre statele care a decis în acest an alegerea lui Joe Biden drept următorul preşedinte al Statelor Unite, deşi atât aici, cât şi în Georgia Donald Trump plecase ca principal favorit. Biden şi-a asigurat însă nu doar votul electorilor, ci şi pe cel popular, fiind preşedintele american ales cu cele mai multe voturi din istorie – 74 de milioane.

Cum se desfăşoară procesul de votare în sistemul american de vot

În mod tradiţional, alegerile prezidenţiale în SUA au loc în prima zi de marţi a lunii noiembrie, o dată la 4 ani. Ziua alegerilor este însă doar actul final dintr-un proces electoral care se întinde pe un an de zile.

Acesta începe cu alegerile primare, cele în care sunt aleşi candidaţii fiecărui partid politic, Republican şi Democrat. Republicanii sunt consideraţi drept partea conservatoare a politicii de peste ocean, în timp ce democraţii sunt văzuţi drept politicienii cu vederi liberale. Candidatul fiecărui partid este ales în cadrul unor convenţii ce se întind pe o săptămână. Fiecare stat are delegaţi trimişi la convenţia fiecărui partid în parte, iar aceştia sunt, practic, reprezentanţii rezultatelor obţinute în urma alegerilor primare. Candidatul cu cele mai multe voturi din partea delegaţilor devine cel nominalizat pentru alegerile prezidenţiale.

Cei doi candidaţi încep apoi campania electorală, dar nu se întâlnesc în cadrul dezbaterilor electorale decât în ultima lună de dinaintea alegerilor, momentul maxim de tensiune şi decizie, în acelaşi timp. Alegătorii au apoi la dispoziţie 3 modalităţi pentru exprimarea votului:

  • prin corespondenţă;
  • anticipat – poate avea loc cu câteva zile sau chiar săptămâni înaintea zilei alegerilor;
  • la urne, în ziua votului.

Colegiul Electorilor a fost înfiinţat în 1787 când era imposibil ca un candidat la preşedinţie să-şi poată face campanie pe întreg teritoriul SUA. Exista astfel riscul ca populaţia să voteze, în mod firesc, candidatul local preferat şi în acest fel să fie extrem de complicat ca unul dintre candidaţi să atingă majoritatea necesară pentru a fi numit în funcţie. Colegiul Electorilor este inspirat din alegerile de la Vatican, unde Papa este ales de Colegiul Cardinalilor, consideraţi suficient de informaţi şi inteligenţi pentru a vota în funcţie de calităţile candidaţilor, nu de interesele locale sau naţionale.

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO