Căutare

Share this article

Din ce în ce mai des auzim părinți care se plâng din cauza faptului că cei mici se confruntă cu adicții. Iar vârsta la care aceștia încep să aibă astfel de probleme devine din ce în ce mai mică. Fumatul sau alcoolul încep să fie consumate de puști de până în zece ani. Conform stasticilor, zilnic, aproximativ 4,000 de copii se apucă de fumat. Practic, adolescența se transformă într-o perioadă a adicțiilor greu de rezolvat. Și tocmai de aceea, am vorbit cu psihologul Constantin Cornea despre adicțiile celor mici. De ce ajung aceștia în astfel de situații și ce putem face pentru a-i ajuta. Și iată ce am aflat:

Care sunt cauzele care îi determină pe cei mici să experimenteze lucruri periculoase și să înceapă să aibă adicții?

În general, un copil va avea tendința de a consuma alcool, droguri sau țigarete dacă nu este supravegheat de adulți sau dacă aceștia se ceartă și îl scapă de sub control. De asemenea, există situații în care copilul a fost obișnuit să fie în centrul atenției sau să se joace foarte mult în mediul online, dar ceva din contextul său cunoscut s-a schimbat. De fapt, adicțiile reprezentă pentru copil dorința de a-și face o altă lume mai bună decat cea de acasă. Însă, acestea pot apărea și atunci când copilul crede că doar în acest fel poate fi acceptat în anumite grupuri sau găști.

Din punct de vedere psihologic, cele mai întâlnite cauze pentru care cei mici încep să aibă adicții sunt:

  • Lipsa de timp, de afecțiune și de preocupare a părinților
  • Lipsa de implicare sau de cunoaștere a relațiilor de prietenie ale copilului
  • Familii în care există: certuri, scandaluri, bătăi, jigniri, traume psihice sau fizice
  • Dorința de a se răzbuna pentru traumele suferite sau de a evada dintr-o situație dificilă cu care se confruntă acasă, la școală, în cartier
  • Familii în care părinții au divorțat și nu au o relație civilizată
  • Șomajul unuia dintre părinți care lasă urmări psihice
  • Boala gravă sau decesul unuia dintre părinți
  • Timpul prea mare petrecut de copil la televizor, pe tabletă, telefon sau calculator
  • Dorința de a câștiga bani ușor: jocuri de noroc sau pariuri de orice fel
  • Teama de a nu fi acceptat de prieteni sau dorința de a impresiona un anumit grup, persoană sau persoane de sex opus

Ce pot face părinții pentru a-i ajuta pe cei mici să evite adicțiile?

Dacă doriți să vă ajutați copilul trebuie să îi înțelegeți lumea interioară, dorințele și aspirațiile. Trebuie să fiți foarte atenți la persoanele cu care copilul interacționează. Și să reușiți să construiți o relație de prietenie bazată pe respect și sprijin reciproc.

Evident că o formulă universal valabilă nu există. Planul trebuie să țină cont de vârsta copilului, gradul de educație și de cultură al acestuia, dar și al familiei, mediul în care micuțul își desfășoară activitatea, implicarea părinților. De asemenea, mai trebuie ținut cont și de: mediul familial, tulburarile de personalitate sau de comportament ale unuia dintre părinți sau ale amândurora, eventualele probleme de sănătate fizice sau psihice ale acestora sau ale copilului. În acest sens, recomandarea mea este ca fiecare din familiile în care există un copil adictiv sau cu potențial adictiv să apeleze la un specialist.

Dar dacă aceștia nu știu sau nu pot să meargă la un psiholog, ce pot face?

Dacă nu există posibilitatea de a apela la un specialist, este important să se respecte următoarele îndrumări:

  1. Între părinți să existe comunicare, dragoste, respect
  2. Părinții trebuie să fie de acord cu regulile, valorile și viziunile despre viitor legate de creșterea și educarea copilului
  3. Părinții trebuie să țină cont de faptul că atunci când impun anumite cerințe, acestea trebuie să fie valabile atât pentru micuț, cât și pentru ei
  4. Părinții trebuie să nu aibă adicții – astfel încât să nu reprezinte un model de urmat pentru copil
  5. Părinții să încerce să înțeleagă mediul în care copilul se dezvoltă: școală, colegi, prieteni, amici, neamuri. Și, în cazul în care observă că unul sau mai mulți dintre aceștia reprezintă o influență negativă pentru copil, să încerce să îl convingă să iasă din acel mediu.

Și ultima întrebare, ce este de făcut dacă cel mic are deja o adicție?

Părinții trebuie să monitorizeze foarte de aproape adicțiile acestuia. Iar dacă se agravează – devin zilnice și îl fac să nu se mai poată controla – să înțeleagă că este nevoie de ajutorul unui specialist și să apeleze urgent la unul.

În cazul în care adicția este gravă, copilul va avea, foarte probabil, nevoie de psihoterapie sau tratament psihiatric, soluții pe care părinții trebuie să le susțină.

Cel mai important pentru un copil este să simtă că părinții lui îi sunt prieteni, îi sunt alături, au grijă, îl acceptă și îl susțin. Doar așa veți putea ajunge să îl cunoașteți, să aflați ce își dorește. Doar așa veți ști ce puteți face dacă are nevoie de ajutor.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO