Căutare

Share this article

Pentru a intra în atmosfera incredibilă din spatele Festivalului George Enescu am fost în biroul echipei Advisory and Transaction Services Office, al companiei de consultanță imobiliară CBRE România și i-am cunoscut pe Vlad Damian – Senior Consultant, Adriana Marcu – Business Support și Silviu Gînju – Senior Consultant. Am discutat cu cei trei despre muzică, dar și despre viața lor de acum, în real estate.

Cum au găsit drumul către muzică, dar și cum a fost trecerea de la o viață artistică, la una de business? Vlad, Adriana și Silviu sunt ambasadori ai Festivalului George Enescu în cadrul CBRE România. Sunt responsabili cu promovarea evenimentului în rândul colegilor și clienților, precum și cu organizarea activităților conexe desfășurate de CBRE în cadrul Festivalului. Dar ce înseamnă această responsabilitate pentru ei? Și cum văd ei viața – de la muzică sau iubire, la familie ori birou? Am vorbit cu cei trei despre toate acestea … și ceva în plus. Așa că vă invităm să intrăm în biroul CBRE România și să aflăm povestea oamenilor din spatele ușilor.

Ce înseamnă muzica pentru voi?

Vlad Damian: Muzica este o sursă continuă de hrană spirituală, un izvor de liniște și un loc de evadare dintr-o viață deosebit de solicitantă și de dinamică.

Adriana Marcu: Mă simt privilegiată că am apărut în lumea asta într-un timp în care mă pot bucura de bogația multor secole de muzică și de artă. Prin prisma acestui lucru, pentru mine muzica este deopotrivă o sursă de cunoaștere a unor timpuri la care altfel nu aș avea acces, dar și o sursă de îmbogățire sufletească.

Caracterul particular al muzicii este acela că poate impacta emoțional la un nivel foarte profund și foarte divers. Există genuri de muzică de o varietate atât de mare încât să satisfacă gusturile muzicale ale tuturor oamenilor (și sper că nu exagerez aici, dar eu personal nu cred ca am întâlnit un om care să spună că nu îi place muzica de niciun fel). Cred că există muzică de o complexitate uluitoare pe care nu o poți înțelege pe deplin decât studiind «ce a vrut să spună compozitorul» sau există muzică pe care o lași să meargă pe fundal, fără să îți solicite vreun efort sau să te disturbe în vreun fel (se pare că Eric Satie a fost primul compozitor care a scris voit un astfel de tip de muzică). În ceea ce mă privește, sunt interesată și atrasă foarte mult de stările pe care le poți atinge gustând anumite tipuri de muzică sau făcând anumite tipuri de muzică.

Silviu Gînju: Muzica este parte din viața mea, a fost dintotdeauna, așa am fost crescut de mic. Cred că este o punte de legătură între oameni, un mod de a crea o uniune chiar și cu persoane pe care nu le cunoști.

Cum ați ajuns să cântați?

Vlad Damian: Am fost «descoperit» de doamna doctor Pâslaru, la vârsta de trei ani, când, cu ocazia vizitelor medicale, îi ofeream recitaluri de cântece și poezii. Domnia sa a observat înclinația mea muzicală, a remarcat faptul că aveam o memorie muzicală deosebită și astfel le-a recomandat-o părinților mei pe profesoara Diana Apan cu care am ajuns să studiez pianul în primii 12 ani de activitate.

Adriana Marcu: La 6 ani, părinții m-au dus la un profesor de pian pentru a vedea dacă am talent muzical. Fără să aibă niciun contact cu muzica sau să știe ce ar presupune o carieră în acest domeniu, tata se gândea cum ar fi să facem un trio, eu și surorile mele. Îi plăcea lui ideea. Aparent, cel care m-a testat și care mi-a fost după aceea profesor de pian, a fost foarte impresionat de auzul și simțul meu muzical. Și de aici a început totul. 12 ani de pian urmați de 8 ani de canto clasic.

Silviu Gînju: În familia noastră toată lumea cânta, am crescut înconjurat de muzică, a fost și este un stil de viață. Cred că este foarte important ca părinții, familia să insufle copiilor de mici pasiunea pentru muzică. E important ca aceștia să le deschidă drumul, să îi expună la cât mai multă muzică, de genuri diferite, dar în special la cea clasică.

Când v-ați făcut debutul?

Vlad Damian: Primul recital l-am susținut în Brașov la vârsta de 11 ani, în 1996, împreună cu colegii de la clasa doamnei profesoare Diana Apan.

Adriana Marcu: Imediat după ce am terminat facultatea. Eram deja angajată în corul Radiodifuziunii Române când am aflat că se organizează audiție la Operă și m-am hotărât să mă înscriu. Nu îmi făceam neapărat speranțe să fiu selectată ca solistă știind ce concurență era acolo. Veneau oameni din toată țară, dintre care unii deja cântau de ani de zile în teatre mai mici din țara. Însă am hotărît să încerc pentru experiență. Efectiv, nu aveam nimic de pierdut și, în plus, aveam ocazia să văd cum e să cânți pe scena mare a Operei și să descopăr ce simt și cum reacționez într-un astfel de context.

Ulterior, faptul că am reușit să devin colaborator și că am debutat, a fost pentru mine o încununare foarte fericită a muncii și efortului intens depus ani la rândul pentru perfecționarea tehnicii necesare interpretării muzicii de operă. Am fost deosebit de onorată să debutez, în ianuarie 2017, în opera «La Boheme» de Giacomo Puccini. Un spectacol-eveniment, realizat sub bagheta reputatului dirijor Tiberiu Soare, care a avut o distribuție internațională din care făcea parte soprana Anita Hartig, tenorul Teodor Ilincăi și alți cântăreți consacrați și deosebit de talentați.

CBRE

Silviu Gînju: Prima mea experiență muzicală a fost în anul I de facultate când am făcut parte din grupul sonor Song. Aveam filmări sau turnee. Totul era foarte dinamic. Am plecat din grupul Song în ‘89 pentru a termina facultatea. Doi ani mai târziu, după un examen de admitere, am intrat în Corul Radio, unde am cântat timp de trei ani. Acolo am luat contact cu muzica de înaltă calitate.

Erau ultimii ani ai comunismului, atmosfera din România era una gri, iar noi eram un grup de studenți care cântau muzică cu un repertoriu foarte cosmopolit, muzică americană, eram, pe scurt, o gașcă de oameni liberi într-o Românie încă socialistă (Silviu Gînju – CBRE România)

Mai țineți minte când ați avut o sală întreagă care să vă aplaude … unde și când a fost?

Vlad Damian: Primul moment în care m-am bucurat cu adevărat de prestația mea muzicală a fost în 2002 când am cântat în Gala concursului de pian de la Galați, unde am primit premiul I și Premiul special din partea juriului.

Adriana Marcu: M-aș putea raporta chiar la momentul debutului despre care am vorbit mai devreme, dar și la spectacolele ce au urmat la Operă. Sentimentul este unic. Faptul că la finalul unui spectacol aplauzele și ovațiile încununează și confirmă valoarea și munca unui artist este extraordinar, de neprețuit, iar energia din momentele acelea nu poate fi explicată în cuvinte.

Silviu Gînju: Primul concert major a fost la Sala Palatului – făceam parte dintr-un grup de acompaniament pentru Ștefan Bănică Jr. care tocmai voia să își lanseze un proiect muzical. Era o mare îndrăzneală la acea vreme pentru un artist independent să cânte la Sala Palatului. Am renunțat, însă, la grup când au început turneele, iar la scurt timp în grup a intrat Virgil Ianțu.

Care a fost momentul în care ați simțit că trebuie să renunțați de tot la muzică? De ce ați făcut asta?

Vlad Damian: Nu am renunțat niciodată total la muzică. Am simțit însă nevoia să recreez performanțele pe care le realizasem în muzică și în alt domeniu. M-a pasionat dintotdeauna lumea de business, îmi doream să reușesc și în alt domeniu, astfel demonstrând celor din jur că prin muncă și dedicare pot să mă «reinventez». Am păstrat însă cu sfințenie pasiunea pentru pian, ascult în fiecare zi muzică clasică, iar primele bonus-uri de la CBRE au fost cheltuite pe un pian nou pe care studiez în continuare.

Adriana Marcu: Am decis să renunț la muzică în momentul în care am realizat că am pornit pe drumul acela cu un mindset greșit, acela că dacă ai talent și muncești mult nu ai cum să nu reușești. Doar că lucrurile stau mult mai complex de atât. Pentru a face muzică la un nivel profesionist și aici mă refer strict la muzica de operă, trebuie să faci sacrificii foarte mari pe care eu am realizat la timp că nu e cazul să le iau în calcul, având în vedere cum vreau să arate viața mea. Decizia a fost cu atât mai greu de luat cu cât momentul în care s-a întâmplat era în perioada de vârf a evoluției mele profesionale, dar a fost luată foarte asumat. Partea bună în ceea ce privește muzica este că te poți bucura de ea și ascultând-o, nu trebuie neapărat să o interpretezi sau să o scrii.

Silviu Gînju: Trecuseră trei ani de când făceam parte din Corul Radiodifuziunii Române, iar viața de business care se înfiripa atunci în România devenea un magnet tot mai puternic. Am decis să renunț la jobul de corist, așa scria în cartea mea de muncă – artist liric – și să intru în vânzări.

Ați trecut de la muzică la business, dar cum arată viața voastră profesională acum?

Adriana Marcu: Viața mea la CBRE România este la început și sunt foarte entuziasmată și plăcut impresionată de echipa, mediul și de condițiile de aici. Încă din prima zi petrecută în CBRE  m-am simțit respectată. Este un mediu competitiv, pozitiv, în care munca în echipă este foarte importantă și găsesc modul general de a privi lucrurile deosebit de constructiv și profesionist.

Silviu Gînju: Acum fac parte din domeniul imobiliar care este dinamic, unde este o nevoie de creativitate zilnică care mă hrănește. Am găsit un colectiv de oameni foarte luminați și mari iubitori de muzică, iar faptul că CBRE România are acest parteneriat foarte important cu Festivalul George Enescu așează compania într-o zonă specială, foarte elevată.

Povestiți-mi puțin despre carieră voastră și cum ați ajuns să intrați în lumea business-ului?

Vlad Damian: Încă din perioada liceului mi-am dorit să îmi continuu educația în paralel atât în plan artistic/vocațional, cât și în plan real, studiind discipline pe care tinerii de vârsta mea le învățau atunci. Astfel, în momentul în care am ajuns în București, m-am înscris atât la Universitatea de Muzică București, cât și la Academia de Studii Economice. Este o alăturare inedită care însă mi-a oferit o perspectivă foarte interesantă asupra vieții, din două unghiuri total diferite.

Adriana Marcu: Am ajuns la CBRE printr-o întâmplare fericită. Nu eram deloc familiarizată cu domeniul real estate, însă am aplicat pentru un job care nu necesita experiență, dar oferea oportunitatea de te dezvolta foarte mult atât profesional, cât și personal (business support), fapt care mi s-a părut și mi se pare în continuare foarte ofertant.

Cum a fost trecerea de la un viitor în muzică, la unul în business?

Vlad Damian: Trecerea a fost destul de dificilă pentru că mi-a fost greu să mă integrez la început într-o organizație de business, să mă disciplinez și să deprind procesele și rigorile unei companii. La început am simțit nevoia să mă dezic de background-ul meu muzical pentru că îmi imaginam că cei din jur nu ar înțelege și nu ar aprecia trecutul meu, însă în ultimii ani am învățat să mă bucur de pasiunea mea și să o împărtășesc cu cei din jur cu fiecare ocazie.

Adriana Marcu: Trecerea în sine nu a fost dificilă, a fost mai dificil să mă obișnuiesc cu ideea că am decis să aleg ca activitate principală ceva complet diferit față de domeniul pentru care m-am pregătit timp de 18 ani. E nevoie de curaj. Dar sunt foarte bucuroasă că am reușit să ies din zona de confort și că am posibilitatea să mă dezvolt și în alt domeniu, unul foarte complex, de altfel.

Ce lucruri învățate în lumea artistică ați putut aplica în viața profesională de acum?

Vlad Damian: Când faci performanță în domeniul muzical, mai ales în muzica clasică,  o muncă susținută și un efort constant sunt esențiale. Un repertoriu de pian la Conservator se învață în câteva luni, un semestru. O tranzacție de office mai complexă poate dura un an, poate chiar și mai mult. Ambele spețe solicită muncă susținută, efort și suflet investit, constanță și concentrare spre un rezultat final pozitiv.

Silviu Gînju: Muzica m-a învățat să ascult, să îmi ascult interlocutorul, pe omul din fața mea, dar și pe cel de lângă mine. Capacitatea de a asculta îți slujește în a obține armonia și am observat că mulți oameni care cântă și-au educat un simț pentru armonie în tot ce fac, de la viața de cuplu la modul în care își educă copiii.

Cred că unul dintre lucrurile pe care le-am învățat în urmă experienței din lumea muzicală a fost diplomația (Adriana Marcu – CBRE România)

Cum arată o zi din viața ta?

Vlad Damian: Trezit, mășină, birou, două cafele, câteva mail-uri, apoi întâlniri până după amiază. Programul începe la 8-9 dimineață și se termină seară târziu. În toată această ecuație trebuie să includ și programul cu fetiță mea de aproape 10 ani.

Adriana Marcu: O zi din viață mea arată absolut normal: îmi beau cafeaua dimineață în soare, dacă e weekend mă întâlnesc cu prietenii și petrecem mult timp de preferat undeva afară în natură sau la diverse evenimente, festivaluri, cânt la pian și cu vocea ori de câte ori îmi e dor, iar în timpul săptămânii merg la birou iar seara mă relaxez cu o carte, un film, un concert sau pur și simplu de vorbă cu prietenii într-o grădină.

Citește și: 

Barbu Schachter, omul care a fost la toate edițiile Festivalului Enescu: „Pentru mine nu există un loc mai frumos ca Ateneul din București. Este inima mea!”

Ce însemnă libertate pentru voi?

Vlad Damian: Libertatea înseamnă pentru mine să îmi pot duce inițiativele profesionale la bun sfârșit și să le pot îmbină cu preocupările personale într-un mod armonios. Cred cu tărie că mediul oferit de CBRE îmi permite să îmbin cu succes aceste două elemente și îmi oferă contextul și resursele potrivite pentru a face performanță.

Adriana Marcu: Libertatea și independența mă fac mai fericită decât orice altceva și îmi dau sens. Pentru mine libertate înseamnă să nu fi constrâns să faci anumite lucruri pentru că nu ai de ales. Sunt oameni care trăiesc în realitatea asta în fiecare zi și fiecare dintre noi, oamenii ceva mai liberi, putem, prin deciziile noastre de zi cu zi, să decidem dacă vrem că acești oameni să devină puțin mai liberi sau nu. Îmi place să sper că din ce în ce mai mulți oameni încep să ia decizii conștiente și informate atunci când acestea implică repercusiuni asupra altor oameni, a mediului sau a animalelor.

Cred că dacă fiecare om caută să se iubească pe sine, să înțeleagă ce nevoi are, ce îl face fericit și îl frustrează și să înceapă să trăiască mai mult ascultându-și aceste sentimente/nevoi, doar atunci ar ajunge să fie în armonie cu sine și să răspândească iubire și în jur (Adriana Marcu – CBRE România)

Ce vă place să faceți în afară de muzică?

Vlad Damian: Îmi place să călătoresc și am reînceput să citesc. Nu mă consider un sportiv, dar iubesc schiul și în perioada de iarnă când profit de vizitele la părinți, la Brașov, pentru a merge pe pârtie.

Adriana Marcu: Îmi place foarte mult să fac sport, să îmi petrec timpul cu oamenii dragi mie și să ascult experiențele lor, să călătoresc, să citesc, să ascult cărți sau podcast-uri, să mă uit  la documentare sau TED talks și să merg la show-uri de stand-up.

Familia înseamnă acolo unde te simți acasă și unde știi că ești în siguranță orice s-ar întâmpla, iar acasă pentru mine este locul unde pot să fiu eu fără niciun fel de bariere (Adriana Marcu – CBRE România)

Toți trei sunteți ambasadori al Festivalului George Enescu … ce presupune acest lucru?

Vlad Damian: Îmi place să mă gândesc că prin munca pe care o depun, reușesc să susțin (material și nu numai) un eveniment de o asemenea anvergură, un eveniment unic și o manifestare de talie mondială care cred că pune România într-o lumină foarte bună.

Adriana Marcu: Este onorant să fii ambasador al Festivalului, să poți împărtăși clienților informații și să îi inviți să ia parte la acesta. Mare parte din clienții cu care avem de-a face se dovedesc a fi melomani și de cele mai multe ori discuțiile despre Festival sunt foarte plăcute și entuziaste.

Silviu Gînju: Este o misiune foarte plăcută, mai ales pentru un mare iubitor de muzică clasică ca mine. Am ocazia de a contribui direct la implementarea acțiunilor pe care acest parteneriat le include și de a transmite mai departe atât în rândul colegilor, cât și a oamenilor de business cu care discut frumusețea acestui eveniment cu tradiție.

CBRE

Iar la final, vă rog să îmi spuneți de ce ar trebui oamenii să asculte muzică?

Vlad Damian: Cred că în funcție de nivelul la care percepem muzica, fiecare dintre noi, aceasta ne schimbă viața în bine. Fie că este vorba despre o piesă ascultată la radio care ne aduce un zâmbet pe buze și ne face să dăm volumul mai tare, fie că vorbim despre o experiență unică într-o sala de concert care ne aduce fiori pe șira spinării, fiecare dintre noi avem relația noastră cu muzica, o relație care ne aduce liniște și bucurie în viață.

Adriana Marcu: E un subiect foarte larg aici, dar o să mă rezum la a spune că oamenii nu ar trebui să asculte muzică. Ar trebui să facă asta doar dacă le face plăcere sau dacă ei consideră că experiența pe care le-o oferă aceasta îi îmbogățește cu ceva.

Oamenii nu trebuie convinși să asculte muzică, ci trebuie educați să o facă (sau și mai bine, să se autoeduce). Aceasta este o experiență transcendentală și de aceea nu trebuie privită că având un scop funcțional. Dacă se ascultă muzică pentru că se spune că așa e bine și sănătos, pentru că așa se dezvoltă o anumită parte a creierului, se pierde esențialul. Dacă totuși cineva ar avea nevoie de un motiv pentru a asculta muzică, mai cu seamă muzica denumită în mod generic «clasică», cel pe care aș putea pune eu degetul ar fi acela că muzica îți poate oferi o experiență pe mai multe niveluri: senzorial, intelectual, transcendental, o experiență pe care nu ai cum să o captezi dintr-o altă parte și care este una cu totul specială.

Dacă totuși cineva ar avea nevoie de un motiv pentru a ascultă muzică, mai cu seama muzica denumită în mod generic «clasică», cel pe care aș putea pune eu degetul ar fi acela că muzică îți poate oferi o experiență pe mai multe niveluri: senzorial, intelectual, transcendental, experiență pe care nu ai cum să o captezi dintr-o altă parte și care este una cu totul specială (Adriana Marcu – CBRE România)

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO