„De ce ne temem? De război! O virgulă greșită la calcule și cade racheta peste noi”. Gânduri de pace în vremuri de război cu Timur Ciauș, primarul din Chilia Veche, la graniță cu Ucraina

Timur Ciauș are 39 de ani și este primarul Chiliei Vechi, o mică localitate de pe malul Dunării, pe brațul Chilia, pregătită să primească și să ajute prietenii de dincolo de frontiera cu Ucraina. Chilia Veche, locul despre care vorbește cântecul La Chilia-n port, este o comunitate care găzduiește, din vremuri istorice, ruși lipoveni, ucraineni, tătari sau români, timp în care au învățat că pământul poate îngădui cu generozitate toată această diversitate.

Timur este la primul său mandat politic, vine dintr-o familie cu un tată tătar, o mamă ucraineană din Sfântu Gheorghe și este căsătorit cu femeia pe care o iubește și care vine dintr-o familie de aromâni. Acum, antrenat pentru criză din timpul pandemiei, s-a pregătit, alături de întreaga comunitate, să primească refugiații din calea războiului ruso-ucrainean.

Cum se văd de la dvs. evenimentele din Ucraina?

Timur Ciauș: Deocamdată este liniște la noi, nu se vede nimic. Toți suntem însă pregătiți și așteptăm.

Pregătiți pentru ce?

Timur Ciauș: Pregătiți să primim oamenii, pe prietenii noștri din Ucraina. Ne-am mobilizat la nivel local, am format o celulă de criză cu voluntari, am organizat un centru logistic și de comandă, cu tot ce presupune asta, pentru cazare și masă, am stabilit cine se ocupă de aceste detalii, de asistența medicală și așa mai departe.

Noi suntem la 370 de metri de orașul Kilia, imediat peste Dunăre, practic, dar nu avem punct de trecere, fiindcă a fost cumva suspendat. Există informații că s-ar putea reactiva.

Dar prietenii noștri, ucrainienii, ar putea trece Dunărea cu bărcile, să ajungă la noi. Iar noi suntem pregătiți să îi primim. Deocamdată se trece pe la Isaccea și pe la Galați.

La ce vă așteptați acum?

Timur Ciauș: Nu știm, dar am senzația că Vladimir Putin vrea să facă graniță cu România pe Dunăre. Și bănuiesc că va mai fi un aflux serios de oameni care vor trece în partea asta.

De ce vă temeți?

Timur Ciauș: De ce ne temem? De război! O virgulă greșită la calcule și cade racheta peste noi.

Deocamdată la noi, pe zona Chilia, este liniște. Dar și liniștea asta este relativă. Odessa e la 60 de kilometri de noi, iar Bâstroe, cu Insula Șerpilor, la 42 de km, deci nu este deloc departe.

Așteptăm.

Nimeni nu comentează nimic, nimeni nu face altceva decât să se pregătească, pentru că nimeni nu știe ce urmează a fi.

Mai sunt și fake-news-urile astea, pe care le distribuie lumea pe Facebook. Nu știi niciodată care este adevărul.

Dați-mi un exemplu!

Timur Ciauș: A fost știrea că erau elicoptere la Vâlkov. Or, locul acesta se află la 25 de kilometri de noi. Nimeni nu a văzut nimic, nicio mișcare, dar știrea s-a distribuit.

Ce etnii sunt în comunitatea dvs.?

Timur Ciauș: Ucraineni, care acum țin legătura cu rudele lor de peste graniță, din Kilia. Nimeni nu știe ce să facă, este o stare de alertă, spaimă și multă incertitudine; disperarea oamenilor.

Ați mai trăit-o vreodată?

Timur Ciauș: Eu nu. Dar am 39 de ani. Toată lumea vorbea de război, despre Afganistan sau Irak, dar erau departe de noi. Acum, când totul se întâmplă aici, când vezi navele ucrainene că se mișcă și fac manevre nu poți să nu te gândești la ce-i mai rău.

Dar sperăm să nu se întâmple nimic.

Dincolo de graniță se observă ceva activitate?

Timur Ciauș: De la noi, din Chilia Veche, la Kilia, nu se vede nimic. Doar circulația de nave militare pe Dunăre.

Navele civile mai circulă? Sau s-a oprit și activitatea economică?

Timur Ciauș: Activitate economică am mai observat, da. Dar ce am înțeles este că ei urcă pe la Bâstroe. Și am înțeles că în gură la Bâstroe este ceva concentrație de nave militare. Acolo pare a fi problema. Noi, oricum, suntem pregătiți și discutăm cu frații noștri din Ucraina.

Se așteptau să înceapă războiul?

Timur Ciauș: Nu, nimeni nu se aștepta să înceapă. Se gândeau că vor fi de ajuns presiunile economice. A fost o surpriză pentru toată lumea, inclusiv pentru ei.

Toată lumea credea că nu va începe și nimeni nu-l aducea în discuție.

Părinții dvs ce zic?

Timur Ciauș: Ce să zică? Să ne pregătim de război. Ei erau mici la ultimul război care ne-a implicat și pe noi. Tata este născut în 1953. Doar bunicii au participat, dar ei nu mai sunt printre noi acum, din păcate.

Dar dacă vorbim despre ucraineni acum, vreau să vă spun că îi admir foarte mult. Își iubesc țara.

Cât de mare e comunitatea de ucraineni în Chilia Veche?

Timur Ciauș: Sunt vreo 200 de oameni. Și mai avem ruși lipoveni. Cumva exista o râcă între ei, de multă vreme, dar acum nu aș zice că a degenerat ceva. Situația este liniștită la noi.

De când sunteți primar?

Timur Ciauș: Eu am preluat mandatul din 2020. Și sunt la primul mandat.

Vorba unui prieten, am nimierit un mandat cu de toate, și cu pandemie, și cu război. Tot ce nu se-așteaptă cineva.

Nu putea fi cu dezvoltare și fonduri europene?

Timur Ciauș: Avem și de-astea.

De ce-ați vrut să fiți primar?

Timur Ciauș: Eu am candidat prima dată dintr-o prostie. Sincer vă spun. Aveam un prieten de la Tulcea, care căuta un candidat din partea Pro România, partidul lui. Fără sprijin, fără nimic. M-a tot zăpăcit la cap până într-o zi, când stăteam la un pahar de vorbă cu mai mulți prieteni, am acceptat. Am luat totul într-o joacă.

Nu vă ascund faptul că mi-ar fi plăcut și dacă rămâneam doar consilier.

Și mai gândiți-vă că am ajuns în satul ăsta de 5 ani de zile. Eu sunt din Tulcea și am ajuns aici pentru că mă ocupam de agricultură. Dar pentru că am fost mereu corect cu oamenii, atunci când am candidat, ei mi-au dat un vot de încredere. Iar acum nu aș vrea să-i dezamăgesc.

Noi suntem comună de categoria a II-a, după numărul de locuitori, iar pentru că suntem în această zonă a Deltei, nu prea s-a investit în zonă.

Suntem o comună bogată, dar săracă cumva.

Și ce faceți cu această situație?

Timur Ciauș: Ce să facem? Suntem în șantier. Construim drumurile, 18-20 de km de drum comunal început, port, ANL, rețea de apă, canalizare. Șantier. Nu pot să neg faptul că proiectele erau începute de fosta doamnă primar, iar eu le-am continuat.

Portul? Îl construiți de la zero sau reamenajați ceva existent?

Timur Ciauș: Nu aveam deloc port, dar îl construim acum. Brațul Chilia este foarte cunoscut de pescari, oamenii veneau pe braț la pescuit, dar nu aveau unde să acosteze bărcile. Atunci am văzut oportunitatea: oameni cu bărci de 50-70.00 de euro ar putea gara aici ambarcațiunile, nu? Așa am început să vorbim despre facilități de acostare, cu zonă de promenade, cu tot ce trebuie.

Din ce trăiesc oamenii din comuna dvs?

Timur Ciauș: Agricultură, pescuit, ceva turism, vara, penitenciarul și poliția de frontieră. Doar că eu le-am propus un altfel de turism, cu evenimente, cu idei care să atragă turiștii. Astă toamnă am organizat festivalul cultural și gastronomic româno-ucrainean, mă zbat să obțin finanțare pentru ediția a doua, din acest an, și să ne diversificăm. Încerc să construiesc un fel de brand Chilia Veche, fiindcă degeaba aducem noi 1.000 de turiști care cheltuiesc 15 lei. Eu sunt economist de meserie și văd cum trebuie făcute lucrurile.

Cum e conviețuirea etnică în comuna dvs? Dvs sunteți, ca etnie?

Timur Ciauș: Tata este tătar, mama este ucraineană din Sfântu Gheorghe, iar eu sunt găgăuz, cred. (râde) Nu avem nicio problemă de comunitate aici. Probabil pentru că suntem atât de mulți și diverși încât nu au cum să apară conflictele.

Mama dvs. ce zice?

Timur Ciauș: Mama atât îmi zice: „ți-a trebuit primărie!”.

Dar de război ce spune?

Timur Ciauș: Mama are niște prieteni de familie dincolo de graniță, în Izmayil. Pentru ei se îngrijorează.

Marea majoritate a ucrainenilor de aici, din Deltă, sunt cazaci și zaporejeni, un fel de mercenari de pe malurile Niprului. Au plecat din zonă în perioada țarului Petru cel Mare, iar musulmanii le-au dat misiunea de a păzi gurile Dunării. Așa au apărut aceste comunități de ucraineni. Până la integrarea României în UE făceam micul trafic între cele două zone, dar după integrare grănicerii au devenit mai stricți cu tranzitul.

Vara trecută ne-am împrietenit cu primarul Kiliei, din partea cealaltă de frontieră și lucram la un acord de înfrățire între comunități, aveam actele de la Ministerul de Externe deja pregătite, doar că în această nouă ordine politică.

Chilia din cântecul lăutăresc, La Chilia-n port, este localitatea pe care o conduceți dvs.?

Timur Ciauș: Aceasta este, da. Iar undeva prin 9 sau 10 septembrie vreau să facem un festival care chiar așa se va numi, La Chilia-n port.