Poți ști totul despre viața unui prieten și, în același timp, să nu-l mai cunoști cu adevărat?
De la primul cont de Facebook, până la relaţii care sunt ținute în viață exclusiv prin mesaje și story-uri, social media a rescris regulile prieteniei. O reflecție personală, cu perspectiva psihologiei clinice, despre ce am pierdut şi ce am câştigat pe drum.
Eram studentă în Madrid în 2008, când una dintre colegele de apartament îmi propunea să-mi fac un cont personal de Facebook. Comunicarea era pasiunea mea, abia terminasem Jurnalismul şi eram studentă la primul meu master, în Comunicare, Relaţii Publice şi Protocol. Ţin minte că am fost uşor reticentă la argumentul lui Julie, că „putem comunica mai rapid, gratis”; de ce nu puteam să ne scriem în continuare mesaje pe telefon şi să ne auzim cum făceam până atunci?! Era doar rezistenţa mea la schimbare sau poate că vorbea intuiţia?
Zece minute mai târziu, fotografia de profil era încărcată, contul era creat. Nici nu-mi imaginam pe atunci că acel cont de Facebook avea să redefinească nu doar felul în care comunicăm, ci modul în care definim însăşi prietenia. Sunt o milenială care zâmbeşte la glumele legate de faptul că am avut noroc că nu existau telefoane care să surprindă cu atâta uşurinţă imagini, deci nu există prea multe dovezi compromiţătoare legate de tinereţea noastră tumultuoasă.
Pentru generaţia mea, prietenia s-a construit pe apropiere fizică, pe cuvinte spuse direct, pe gesturi mici făcute pentru celălalt, pe timp petrecut împreună
Pentru generaţia mea, prietenia s-a construit pe apropiere fizică, pe atingere, pe cuvinte spuse direct, pe gesturi mici făcute pentru celălalt, pe timp petrecut împreună. Pentru ca o relaţie să fie armonioasă, ar fi ideal ca toate aceste paliere relaţionale să fie accesate de fiecare protagonist. Acum, după ani de experienţă personală şi profesională în social media, mă întreb dacă nu cumva am făcut un schimb; pare că, urmărindu-le paginile, am câştigat acces constant la vieţile prietenilor noştri, dar am pierdut ceva din intimitatea care se construia doar prin prezenţă, prin acel timp petrecut în doi în care ecranele încă nu acţionau ca bariere între privitul ochi în ochi.
„Cel mai trist mi se pare că pierdem martori ai vieţii noastre”, spune Silvia Bînţu, psiholog clinician şi fondatoare InMind.ro şi FuturePsy. „Viaţa se desfăşoară pe două planuri: cel public, social, pe care îl expunem celorlalți, şi planul interior, în care sinele nostru experimentează tot ceea ce ni se întâmplă și în care viața ne schimbă, ne reașază și ne transformă. Martorii adevărați sunt cei prezenți suficient de mult încât să cunoască ambele planuri. Ei nu văd doar faptele, ci și omul care s-a schimbat în urma lor. Nu cred că doar social media este cauza pierderii acestor martori. Mai degrabă, rețelele sociale creează iluzia că prietenii sunt acolo, când, în realitate, foarte puțini ne cunosc cu adevărat. În cele mai multe cazuri, oamenii văd doar versiunea publică a vieții tale, nu și felul în care ai trăit-o.”
Prietenia, ediţia 2.0: ce am câştigat şi ce am pierdut de la Facebook încoace
Schimbarea comunicării are plusuri şi minusuri. Nu pot să nu mă gândesc la Georgiana, pe care nu o cunoşteam şi căreia i-am scris pe Facebook într-o zi, doar pentru că avea aceeaşi rasă de căţel. Prietenia noastră s-a concretizat în offline, când m-a invitat la ea acasă, cu tot cu Mikey – pe mine, o necunoscută care i-a scris un mesaj în social media. Au trecut aproape 13 ani de atunci, căţeii noştri nu mai sunt, dar prietenia a rămas. Da, este o familiaritate falsă pentru că acum văd pe Insta ce face (am renunţat, uşor-uşor, la Facebook), însă schimbul real de informaţii cu substanţă sălăşluieşte în întâlnirile noastre faţă în faţă, când sunt dezvăluite secrete şi emoții care nu vor vedea niciodată „lumina” internetului.
Pe de altă parte, mă gândesc la I., prietena mea din copilărie, care s-a mutat în SUA când aveam 17 ani. Dacă Georgiana mi-a arătat că social media poate fi punctul de plecare al unei prietenii reale, I. mi-a arătat că poate fi şi mediul care ţine o relație în viaţă când distanţa fizică rămâne permanentă. Sunt mai bine de 20 de ani în care nu ne-am întâlnit, dar ne-am sunat de zeci de ori pe Instagram sau WhatsApp. În acest caz, liantul principal a rămas social media.
Pentru fiecare prietenie care a găsit o cale să supravieţuiască, pare să existe alta care s-a stins din cauza aceluiaşi mediu care a salvat-o pe cealaltă
Totuşi, pentru fiecare Georgiana sau I., există şi câte o poveste pe care nu o mai pot spune la timpul prezent; Pentru fiecare prietenie care a găsit o cale să supravieţuiască, pare să existe alta care s-a stins exact din cauza aceluiaşi mediu care a salvat-o pe cealaltă. Nu toate firele au rezistat. Pare ciudat cum acelaşi Instagram care a ţinut vie o prietenie de 20 de ani, a lăsat să moară, în tăcere, alte câteva, prin senzaţia că tot există o conexiune, prin ideea că „ştim totul unii despre alţii” doar privind la imagini selectate pentru social media. Adică fotografii curatoriate, care în general prezintă societăţii doar latura bună şi frumoasă a vieţii.
Prieteniile explorează frumosul împreună, însă baza lor este cel mai adesea „la greu”, când intimitatea relaţiei permite abordarea secretelor şi punctelor mai puţin luminoase din viaţă, probleme care unesc şi care nu pot fi împărtăşite decât cu cei pe care îi simţim apropiaţi.
Totuși, cred că acolo unde există capacitate de iubire și unde ne place cine suntem în prezența celuilalt, vom găsi modalități de a-i păstra pe acei oameni în viața noastră
E anul 2026, am aproape 42 de ani, iar structura mea de personalitate mă face să mă gândesc deseori la prietenii şi relaţii funcţionale ori pierdute. Însă vorbele Silviei Bînţu, psiholog, vin ca o mângâiere pentru tumultul interior: „Unele dinamici ale societății pot pune presiune pe relații sau le pot eroda în timp. Totuși, cred că acolo unde există capacitate de iubire și unde ne place cine suntem în prezența celuilalt, vom găsi modalități de a-i păstra pe acei oameni în viața noastră. Provocarea rămâne însă calitatea atenției și a prezenței pe care le oferim. Relațiile nu se mențin doar prin intenție, ci prin timp, disponibilitate și consecvență. Iar dacă prietenia este cu adevărat o valoare pentru tine și o resursă esențială, atunci îi vei acorda loc în prioritățile tale, la fel cum prioritizezi somnul, odihna, sănătatea sau timpul petrecut cu familia.”
Poate că, la 20 şi un pic de ani, în camera cu bec rece din Madrid, nu bănuiam nimic din toate acestea. Totuşi, pot rezuma ce am învăţat de atunci încoace: prietenia nu ţine de evoluţia tehnologiei şi nu se măsoară în platforme. Nu contează unde vorbim. Contează că alegem să rămânem.
