Căutare

Share this article

Se fac 51 de ani de când 3 prieteni puneau, la San Francisco, bazele companiei ce avea, fără ca nici ei să ştie la acel moment, să revoluţioneze conceptul de logistică şi curierat în întreaga lume. Era anul 1969, trecuseră doar câteva luni de când Neil Armstrong făcea istorie şi punea piciorul pe Lună, când Adrian Dalsey, Larry Hillblom şi Robert Lynn deveneau fondatorii DHL, compania ce avea să ajungă şi să rămână cea mai mare companie de logistică la nivel mondial, cu peste 1.502.000.000 de colete livrate în fiecare an.

Cei trei ai căror iniţiale sunt cele care au format numele companiei au avut o idee aparent simplă, dar pe care nimeni nu o pusese în practică până la acel moment: să livreze documentele de transport pe cale aeriană, în bagajele de mână. În acest fel acestea ajungeau la vamă înaintea coletelor, iar timpul de întocmire a actelor şi de livrare efectivă se reducea cu câteva zile, în unele cazuri chiar cu câteva săptămâni. Practic, vămuirea mărfii se făcea acum înainte de sosirea navelor, scăzând considerabil timpul de aşteptare petrecut în port. Cei 3 au inventat astfel ceea ce avea să se numească mai târziu livrare expres aeriană internaţională.

Larry Hillblom a fost cel care, în timpul studiilor de Drept de la Universitatea California, s-a angajat pe un post de curier la o companie de asigurări pentru a-şi suplimenta veniturile. Avea de făcut drumuri între aeroportul din Oakland şi cel din Los Angeles, luând pachete de la ultimul zbor al zilei şi ducându-le la primul zbor al zilei următoare. După ce a absolvit, Hillblom a iniţiat discuţii cu unul dintre oamenii de vânzări ai aceleiaşi companii la care lucra, Adrian Dalsey şi au căutat idei de a extinde conceptul de livrare rapidă şi în alte afaceri decât asigurările. Au început să zboare între Honolulu şi Los Angeles ca să ducă facturile de încărcare pentru primul lor client, Seatrain Lines, o companie de transport maritim. De altfel, Hillblom a fost cel care a adus banii pentru a pune bazele companiei, bani proveniţi din împrumuturile de student luate. Partenerii mergeau la diferite companii din San Francisco, luau documentele necesare şi apoi alergau la aeroport, de unde luau biletele cu ajutorul unui produs relativ nou, cardul de credit pentru corporaţii. Pentru că afacerea creştea rapid, au început să angajeze şi alţi curieri. Soţii Max şi Blanche Kroll au fost primii angajaţi ai DHL, iar apartamentul lor din Hawaii a devenit în scurt timp şi un motel improvizat pentru toţi curierii firmei.

Adrian Dalsey avea 58 de ani în momentul în care Hillblom i-a propus să pornească o afacere pe cont propriu şi era exact opusul noului şi tânărului său partener, ce avea doar 26 de ani la acel moment. Era un bărbat îngrijit, temperat şi foarte atent la modul în care se adresa oricui, dar şi foarte aspru şi puţin tolerant faţă de entuziasmul şi libertatea noii generaţii. În ciuda diferenţelor, amândoi au înţeles că pot revoluţiona lumea curieratului şi că au nevoie unul de celălalt, iar asta i-a făcut să treacă peste divergenţe şi să lucreze împreună. În timp ce Hillblom venea cu ideile şi energia extraordinară datorate vârstei, precum şi cu capitalul iniţial, Dalsey avea conexiunile cu potenţialii clienţi. Dalsey a fost cel care l-a introdus în ecuaţie pe Robert Lynn, un agent imobiliar ce a venit cu promisiuni de creştere de capital şi dezvoltare a afacerii. Tot el însă a şi părăsit compania foarte repede, considerând că aceasta nu va avea niciodată succes. Probabil avea ulterior să se gândească la acest moment ca fiind cea mai proastă decizie pe care a luat-o vreodată.

Fondatorii DHL, foto: Facebook DHL

Pentru că banii erau încă o problemă, soţia lui Dalsey a transformat sufrageria casei în secretariatul DHL, ea preluând toate atribuţiile din această zonă, de la comenzi la acte. În acelaşi timp Hillblom făcea pe curierul şi învăţa pentru examenul de barou, trecând zile întregi în care nu apuca să doarmă şi nici să mănânce, neavând bani pentru asta. Pentru că cei mai mulţi clienţi pe care şi-i doreau se temeau să lucreze cu ei, au început să furnizeze serviciile gratis, ca test. Ideea, deşi în teorie era catastrofală pentru o firmă care cu greu mai găsea resursele financiare ca să funcţioneze, a fost cea care a adus succesul. Fiecare client care decidea să le dea o şansă şi le testa serviciile semna ulterior contractul cu DHL.

La mijlocul anilor `80 DHL devenise lider pe piaţa de logistică, fiind compania cu una dintre cele mai rapide dezvoltări din istoria Americii, iar cei 2 parteneri erau deja miliardari în dolari.

Foto: logisticsofthings.dhl

Tot atunci Larry Hillblom decide să se mute în Saipan, cea mai mare insulă din Comunitatea Insulelor Mariane de Nord, un teritoriu neîncorporat al SUA, din Oceanul Pacific. De acolo a pus bazele altor afaceri şi proiecte ce priveau Hawaii, Vietnam şi Filipine. 40 de milioane de dolari a cheltuit în Vietnam ca să refacă hotelul istoric Dalat Palace şi terenul de golf al acestuia. Au urmat investiţii în hotelurile Novotel Dalat şi Novotel Phan Thiet, terenul de golf Ocean Dunes şi complexul de apartamente Riverside din Ho Chi Minh City, cel mai mare oraş din Vietnam. Investiţiile au fost făcute printr-un holding offshore ca să evite embargoul impus Vietnamului de către Statele Unite.

Hillblom era pasionat de avioane şi pilotaj, motiv pentru care a şi cumpărat de-a lungul anilor mai multe avioane vechi. De altfel, această pasiune avea să-i aducă şi sfârşitul în 1995, când avionul cu care zbura de pe insula Pagan la Saipan s-a prăbuşit. Corpurile pilotului şi al unui partener de afaceri au fost recuperate, al lui Hillblom însă, niciodată.

Larry Hillblome, foto: maryafischer.com

Moartea lui a fost urmată de o serie de scandaluri, controverse şi procese. Mai multe femei din ţări din Estul Asiei şi din insule din Pacific care susţineau că au avut copii cu acesta au contestat testamentul prin care Hillblom îşi lăsase întreaga avere Universităţii California. Cele mai multe l-au acuzat, de altfel, de viol şi că a întreţinut relaţii sexuale cu ele, minore fiind. Niciun test de paternitate nu a putut fi însă efectuat pentru că trupul acestuia nu a fost recuperat iar casa acestuia din Saipan fusese deja curăţată până la ultimul fir de praf şi ultimul obiect ce ar fi putut conţine urme de ADN. În timp ce mama şi fraţii lui Hillblom au refuzat iniţial să dea probă de ADN, avocaţii au decis să analizeze probele reclamanţilor, astfel încât să stabilească dacă aceştia aveau acelaşi tată. Până la urmă un judecător i-a obligat rudele să se supună testului genetic, iar acesta a relevat faptul că 4 din cei 8 reclamanţi erau, într-adevăr, copiii fondatorului DHL. Fiecare dintre cei 4 a primit câte 90 de milioane de dolari, iar restul de 240 de milioane de dolari rămase din avere au mers la Universitatea California pentru cercetări în domeniul medical, aşa cum îşi dorise de la bun început Larry Hillblom.

În ciuda pierderii vieţilor fondatorilor săi, Hillblom în `95 şi Dalsey în `94, cu doar un an înainte, compania era atât de bine pusă la punct încât şi-a continuat drumul ascendent. În 2002 a fost cumpărată de Deutsche Post World Net, iar un an mai târziu aceasta grupa toate activităţile sale de curierat expres şi logistică sub o singură marcă, DHL. În prezent reţeaua acoperă mai mult de 220 de ţări şi teritorii şi are 380.000 de angajaţi.

read
next
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO