fbpx

Căutare

Share this article

Care este legătura dintre muzică, poezie și lavandă? Vă zic eu. Este German Anamaria, o femeie țintuită într-un scaun cu rotile, dar care s-a predat singură marilor sale pasiuni. Deși fizic nu mai simte nimic de la gât în jos pentru că în urma unui accident teribil de mașină, în câteva secunde, și-a pierdut toate simțurile, Ana a ales să nu se rătăcească de tot. 

La doar 22 de ani a rămas imobilizată la pat, chiar dacă abia gustase din ce-i oferea viața. Spectacolele și evenimentele private la care cânta muzică populară începuse să crească la număr, dar o nefericită întâmplare i-a întrerupt traseul muzical. Și totuși, Anamaria a înțeles că nu poate să plângă o viață întreagă. Și-a găsit activități pe care să le facă. Niciodată nu stă în loc, deși aparține de scaunul rulant. Ziua promovează și vinde în online produse de lavandă sub egida propriului business înființat, Lavanda din Dumbravă, pe o bucată de pământ de-a părinților săi. Și-a creat un brand local care dorește să pună în valoare multiplele proprietăți ale lavandei. Nu a purtat gând pesimist cum că cele 15 produse nu vor ajunge în toată țara în scurt timp, ci mai degrabă a avut muncă de lămurire cu părinții, în special cu tatăl său. După ce a reușit să-și convingă tatăl ca pe cei 30 de ari să planteze flori, în prezent, împreună, se ocupă de îngrijitul culturii de lavandă.

Seara, în colțul ei de liniște, compune și scrie poezii și cântece pentru artiști. Alături de imaginație și creativitate, tânăra se transpune într-o altă lume și devine alt om. 

Aceasta este latura frumoasă a dizabilității fizice pe care o poartă Anamaria, dar cea mai mare umilință este să nu fii acceptat, să te duci să parchezi pe locul pe care ai tu dreptul să parchezi și să fie ocupat. Cred cu tărie, însă, că modul în care se deplasează nu o face mai puțin om sau femeie. Își scrie povestea vieții cu răni și reușite, cu dorința de a răzbi, de a arăta că este de folos societății noastre și că lupta pentru un loc al său care i se cuvine nu va fi în zadar. 

German Anamaria: „Lucrez acum la un produs nou.”

Bună, Ana! Ai intrat cu forță în 2022?

Da, chiar da. 

Cu ce te ocupi, mai concret?

Mă ocup de business-ul meu cu lavanda. Caut niște recipiente care mi s-au epuizat. Lucrez și la un produs nou pe care vreau să-l lansez în curând, mai exact într-o săptămână. 

Câte produse ai lansat până acum și la ce produs nou lucrezi?

Am lansat 15 produse. Iar de obicei, nu prea vorbesc despre ceva ce încă nu s-a realizat. 

Nu te hazardezi, nu?

Da, da. Vorbesc doar în momentul în care este finit. Las să fie o surpriză.:) Pot să intervină tot felul de lucruri și poate, probabil, să nu-l realizezi la timp și astfel nu aș dori să simt presiune. Prefer să vorbesc doar când va fi în mâna mea.

Asta ai învățat în timp, odată cu maturitatea ta?

Da, probabil. Foarte tare nu m-am aruncat niciodată, dar, în timp, înveți să fii mai ordonat. 

German Anamaria:„ Am tot timpul încredere în intuiția mea.”

Tu dăinuiești cu acest business din 2014. Ai fost reticentă, te-ai gândit că nu va merge?

Niciodată nu încep un lucru despre care gândesc că nu va merge, chiar dacă, poate cei din jurul meu nu mă încurajează. Dacă încep un lucru cu gând optimist și-mi place să lucrez la acel lucru, niciodată nu stau să mă gândesc dacă e posibil să dau înapoi. Cred că ceva care-ți place, nu are cum să nu iasă. Asta mi-am demonstrat-o mereu. Am tot timpul încredere în intuiția mea. Nu abandonez un lucru dacă vine cineva și-mi spune că nu o să meargă. Nu există.

Optimismul, să înțeleg, este cuvântul în jurul căruia tu gravitezi. Pe lângă optimism, în baza căror alte cuvinte te mai învârți, Ana?

Ambiție, seriozitate. Dacă zic ceva, fac neapărat să fie așa, de aceea nu vorbesc încă despre produsul menționat mai sus. Și în jurul pasiunii mă învârt.

Apropo de pasiune, înainte de a-ți descoperi pasiunea față de tot ceea ce întreprinzi în acest business, tu ai cântat, nu?

Da, am cântat muzică populară, muzică ușoară. 

De când ai început să cochetezi cu muzica?

Oho, din grădiniță. Am crescut într-un sat frumos de munte cu oameni frumoși și gospodari unde obiceiurile încă se păstrează și astăzi. Am crescut înconjurată de cântece, de tradiții, de port popular. De acolo a apărut dragostea pentru muzică. 

Și te-ai dezvoltat și profesional pe această arie?

Da. Începusem înainte de accident. Înainte de accident aveam deja imprimate câteva cântece proprii, apariții TV, spectacole, nunți, evenimente private. Da, apucasem. 

Citește și: https://life.ro/un-destin-de-invingatoare-magda-coman-model-si-mama-in-scaun-cu-rotile/

Dacă tot ai pomenit de accident, cum te-a schimbat dizabilitatea fizică, Ana?

Păi, te schimbă în totalitate, fizic, cel puțin. Și clar, și mental. Zilele tale sunt altfel. Parcă trăiești într-un alt corp, într-o altă lume, cu altă viață, cu alte necesități, cu alte obiective. Se schimbă radical. Nu cred că aș putea să exprim în cuvinte ca să înțeleagă alții. Stau să mă gândesc, când eram înainte de accident, poate spuneam altora că-i înțeleg, nu cred că percepeam în adevăratul sens al cuvântului. 

German Anamaria:„ După accident, am ales să văd ce mai pot face din viața mea și cu ea.”

Cât timp ți-ai luat ție să accepți și să te accepți?

În primele șase luni de zile nici n-am știut ce am. N-am știut realitatea. Așteptam să termin masajul și să mai treacă o zi să văd ce se întâmplă a doua zi și să văd când o să-mi simt din nou corpul și să mă ridic. Iar după șase luni de zile, am început treptat să mă documentez și să mai aflu niște lucruri și să înțeleg într-un final că diagnosticul meu este pe viață și că nu o să mai merg niciodată. Iar a fost o traumă. Subconștientul meu refuza să creadă, deși știa acest lucru și ceilalți refuzau să mi-l spună. Am avut o depresie emoțională sau o descărcare electrică, cum îi spun eu, după care m-am gândit că trebuie să-mi ridic singură moralul. Mă mai gândeam la faptul că toată lumea o să se sature să mă vadă plângând și o să înceteze să mă mai caute. Mi-am zis că trebuie să încerc să trăiesc așa. Mă înspăimânta gândul că o să trăiesc mulți ani de acum încolo și că nu o să am ce face. Nu puteam concepe nici să-i trăiesc plângând. N-am avut de ales decât să continuu asumat. Am ales varianta 2 și am ales să văd ce mai pot face cu viața mea și din viața mea. 

Și ce ai făcut din viața ta? Ți-ai creat un business frumos ca să-ți ții mintea ocupată?

Înainte de business, la o lună de zile, am fost prezentator și moderator TV la o emisiune care-mi purta numele. Era pe un post regional, care ulterior a devenit național. Mă duceam o dată pe săptămână 110 km doar dus ca să prezint o emisiune de două ore jumătate. Aveam invitați care cântau muzică populară și-i descoseam despre viața lor personală. Mulți erau curioși să afle despre alții și lucruri interne, nu doar lucruri profesionale despre acei artiști. Am făcut treaba asta timp de trei ani de zile, fără să am o pregătire în domeniu. M-am autoeducat, nu m-a învățat nimeni. Aveam colegi, dar erau la început de carieră și ei. Seara îmi făceam emisiunea, a doua zi la ora 10.00 mă uitam la reluare. Mă uitam să mă corectez și mă autoevaluam. Am fost și chestionată de cineva ce întrebări o să pun. Eu, în schimb, eram foarte spontană. Nu puteam să scriu cu mâinile, astfel, curiozitățile erau în mintea mea. Întâlnirile în emisiune curgeau. 

German Anamaria:„ Nimeni din mașină nu a pățit nimic, doar eu am rămas imobilizată pe viață.”

Revin la accident, știu că ai povestit cu foarte mult timp în urmă despre ziua accidentului, poți să ne spui și nouă ce-ți mai aduci aminte din ziua aceea?

Binînțeles că-mi aduc aminte tot. Veneam de la un eveniment, am oprit pe la sora mea și m-am întâlnit cu un prieten foarte bun care s-a oferit să mă ducă până acasă. N-am mai ajuns acasă, pentru că, înainte cu 500 de metri,  a intrat pe sens opus și a lovit un indicator, un stâlp și un copac. Totul s-a întâmplat foarte repede. Nimeni din mașină nu a pățit nimic, doar eu am rămas imobilizată pe viață. Am avut o fractură cervicală totală, craniu facturat și mâna dreaptă ruptă. 

Îl consideri vinovat pe șofer? În ce relații sunteți acum?

Automat, s-a deschis proces. De mine a ținut dacă-l va închide sau nu. Vreme de trei ani până la finalizarea procesului, m-a căutat doar de două ori și nu a contribuit cu nimic la recuperarea mea. Nici nu mă mai saluta, nici măcar în sala de tribunal. În ziua ultimei sentințe, i s-a deschis graiul abia. Chiar și așa, lumea mă încuraja să-l pedepsească, dar nu pentru ce trăiam eu, ci pentru faptul că nici măcar o dată nu a venit să mă ajute, să mă coboare de la etajul doi sau să-mi aducă un pahar de apă. Nu a venit să vadă schimbarea mea, nici să se intereseze de recuperarea mea, în condițiile în care nimeni nu-i ceruse nimic. Chiar și așa, eu am rugat instanța să-l ferească de pedeapsa cu închisoarea. Mi-a promis că mă va căuta și nu a făcut-o niciodată. 

Pentru mine, acel om nu există. Nu-i port ranchiună și nu mă gândesc la el niciodată. Pur și simplu, în momentul în care l-am iertat de orice, eu l-am îngropat. Astfel foarte rar mă întorc eu la oamenii îngropați, undeva acolo. Nu există pentru mine, dar nu-i port răutate.

German Anamaria:„ Eu nu sunt mai puțin femeie din cauza modului în care mă deplasez.”

Ce lucruri curajoase ai făcut de când te porți în scaun cu rotile? Să fie însăși atitudinea ta de războinică sau să fie faptul că te-ai ancorat într-un business?

Tot timpul m-am aruncat să fac lucruri de la accident. Am avut de lămurit și cu familia legat de acest business cu lavandă. Am fost invitată în emisiuni TV și mi-am făcut curaj și m-am dus ca să-mi povestesc povestea pentru a încuraja și pe alții. Am întâlnit foarte mulți în situația mea care stau ascunși și-mi spuneau că mă văd ca un model. De atunci, m-am dus la orice emisiune pentru că acele mesaje au fost imbold pentru mine. Am fost și la Chefi la Cuțite și am vrut neapărat să mă duc. Gândește-te că mi-am luat om să gătească după indicațiile mele, căci eu nu-mi puteam folosi mâinile. Am fost să arăt că nu există lucru pe care vrei să-l faci și să nu-l faci. Important este să vrei. Am înțeles că viața continuă și că eu nu sunt mai puțin femeie din cauza modului în care mă deplasez. Acesta a fost și motivul pentru care am fost în presă să vorbesc. Poate se schimbă mentalitățile societății române, pentru că, din păcate, la noi sunt mai multe probleme decât în afară. 

Dacă eu fără mâini și picioare am reușit și reușesc să înot, chiar dacă nu știu fizic să înot, înseamnă că se poate. 

Ce-ți place la tine?

Ce-mi place?! Nu m-am gândit niciodată. Totuși, îmi place că dragostea mea față de oameni, lume, ce am trăit înainte de accident, nu s-a schimbat. Încrederea mea față de Dumnezeu este la fel. Îmi place că am rămas aceeași Ana. Îmi mai place că m-am autoeducat, că am devenit mai puternică. 

Ce nu-ți place la tine?

Nu-mi place, că de multe ori, sunt prea bună. Știi vorba aia din popor:„Ești prost de bun.”. Eh, asta sunt eu. Am sărit pentru oricine a avut nevoie de mine, chiar dacă pentru mine nu a sărit nimeni. Involuntar aștepți, dacă faci bine unui om, să primești o vizită, un telefon să te întrebe cum ești. Nu-mi place la mine că am fost pentru mulți oameni din viața mea și că ei nu au fost pentru mine. Deși, câteodată, eram atenționată de către familie, mă certam cu familia pentru prietenii mei care, de fapt, nu erau prieteni. Am învățat ulterior, dar cred că e nativ să fiu bună. 

Apropo de familie, ai pomenit de ei și la începutul conversației noastre. Au fost părinții tăi glasurile acelea care nu au crezut în tine atunci când le-ai vorbit despre business? Ei au fost cei care, poate, îți spuneau că nu vei reuși?

Nu îmi spuneau că poate nu voi reuși, ci a fost vorba despre mentalitate. Tata avea o bucată de pământ la țară. Du-te și lămurește-l spunându-i că vrei să plantezi lavanda și nu porumb. Spune-i că nu o să mai aibă porumb și că eu o să-i aduc flori. E destul de greu de lucrat la mentalitățile oamenilor destul de îndoctrinați și care au alte idei. A trebuit să-i conving că poate fi un potențial de afacere familiară. Eu le-am spus că, dincolo de niște eventuale venituri, o să fie jobul meu, că o să am activitate, că o să fiu cineva în societate. Trebuia să mă simt utilă. Am reușit, mi-am adunat toți prietenii și am făcut cultura de lavandă. 

Este un business roditor?

Sincer, în ultimii aproape 4 ani de zile am avut și pe piață comenzi și m-am extins. N-am stat niciodată să calculez, căci eu cred că aș fi oprit de mult acest business. Munca câmpului e atât de multă în tot anul și de obositoare, încât nu știu care ar fi prețul ei. Dacă aș sta să calculez, nu cred că aș ieși bine. 

Cu vânzările de pe un an îi rulez. Nu pot să vorbesc despre un profit, cu atât mai mult acum când a apărut și situația pandemică. E o problemă pentru toată lumea. Eu le vând doar online, pe facebook și instagram unde doar eu răspund. Îmi place foarte mult să formez conexiunea cu clientul. Pentru mine cea mai mare satisfacție a acestui business am găsit-o în interiorul meu. 

German Anamaria:„ Contracțiile musculare sunt tot mai mari și corpul meu nu se mai odihnește.”

Pui capul pe pernă liniștită seara?

Da. Acum nu prea dorm eu seara, dacă e să mă întrebi. Contracțiile musculare sunt tot mai mari și corpul meu nu se mai odihnește. Dar, despre activitățile zilnice, am pace, am liniște. Rareori, sunt seri când îmi reproșez ceva. 

Te găsim în rolul de femeie, fiică, soție, prietenă. Care rol te onorează cel mai mult?

Cred că toate. Mai am unul despre care nu am reușit să vorbesc foarte mult. Eu scriu și mă identific mult cu zona aceasta. Scriu seara, compun pentru artiști, compun poezie. Chiar dacă n-am ieșit în față cu asta, mă regăsesc foarte mult. De fapt, în toate mă regăsesc. Nu fac lucruri când nu simt. 

În primul rând, mă identific cu ipostaza de femeie. Oricât de probleme ar avea și oricâte boli am trece, noi femeile, suntem puternice și când ne propunem lucruri, nu ne stă nimic în cale. 

Te liniștești seara atunci când scrii pe foi albe, să înțeleg, dar te-ai gândit să-ți scrii povestea?

Da, mă transpun atunci în altă lume. Am creat versuri ale unor cântece cu linii melodice foarte frumoase care au ajuns cântate de soliști și au avut un milion de vizualizări. Satisfacția a fost imensă. Dacă se așază în mine acel lucru de care am nevoie, reușesc să scriu câte 2-3 texte odată. Nu-mi propun în fiecare seară. Găsesc un moment al meu. 

Legat de carte, am început. Dar în momentul când am început, eram la Bistrița și mă ajuta o prietenă care tasta la laptop, lucru pe care eu nu prea pot să-l fac. Eu m-am mutat la Cluj. Despărțirea și distanța a oprit acest lucru. M-am gândit să pun o parte din poezii într-o carte. Aș mai lăsa să treacă timp. 

Un obiectiv pe termen scurt care ar fi?

Am lucrat cu chimistul la ingredientele noului produs. Ne-am consultat și sperăm să iasă cât mai curând. Prima dată trebuie să-mi placă mie. Abia aștept să văd ce iese. Ăsta e următorul pas și proiect. Dacă reușesc să-l lansez în ianuarie, înseamnă că e un început bun de-al meu, având în vedere că ianuarie este o lună când nu se întâmplă prea multe lucruri.

Ce vrei să transmiți cititorilor? Un gând lasă pentru ei, dar și pentru tine, și pentru mine. 

Cel mai important lucru asupra căruia revin și eu des este să fim uniți. Să evităm să întoarcem spatele oricărui om, pentru că cercul vieții e rotund și e posibil să ajungem în locul acelei persoane și să nu simțim că primim ajutor. E crunt. Vreau să fim cât mai smeriți, că toți suntem copiii lui Dumnezeu. 

Să nu ne oprim din a visa, deși, un vis de-al nostru poate să fie îndepărtat, dar să luptăm e cel mai bine. Să nu avem păreri de rău după. Să credem în el și să comploteze tot Universul. Vis-a-vis de societate, să fie mai atenți cu persoanele cu handicapuri. 

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO