Căutare

Share this article

Marius Ilie are 28 de ani și, de aproape 6 ani, cultivă și vinde sparanghel pe o plantație mică din Drăghiceni, la 3 minute de Caracal.

A început treaba prin 2014, când s-a întors din Italia, pe o bucată de 500 de mp de teren, unde părinții lui creșteau porumb, fapt care a scandalizat toate rudele. Multă lume știa despre sparanghel din Italia, Spania sau Germania, din țările unde mulți munceau sezonier, dar nimeni nu-și imagina că și românii pot fi mari amatori și cumpărători ai acestei legume „miraculoase”.

Acum, 6 ani mai târziu, Marius a ajuns la o plantație de aproape un hectar și la un număr de comenzi mai mare decât a putut onora, iar toate astea după o investiție de câteva sute de euro și timp de lucru din orele rămase după ce se întoarce de la unitatea militară unde este angajat.

Ai terminat de cules sparanghelul?

Marius Ilie: Tocmai am încheiat culesul și mi-am făcut și calculele pentru anul acesta.

Eu am încă foarte puțin pământ, iar cultura este încă mică. Anul acesta am mai plantat câteva parcele și mi-ar plăcea să ne reauzim peste vreo trei ani, fiindcă atunci mi se pare că voi juca într-o ligă mai mare. (râde)

Cine ți-e concurența în țară?

Marius Ilie: La nivelul acesta mic, nu știu cine mi-ar putea fi. Dar știu că fostul ministru al agriculturii, domnul Daea, are o plantație destul de mare, de vreo sută douăzeci de hectare, în Giurgiu. Dar el nu cred că vinde în țară. Nu are cine în România să mănânce atâta sparanghel pentru că încă nu au aflat foarte mulți despre el.

Marius Ilie, fermierul din Drăghiceni (Olt) care cultivă de 6 ani sparanghel

Tu mănânci? Îți place leguma asta?

Marius Ilie: Eu m-am obișnuit să mănânc sparanghel în Italia, când lucram la el și am aflat că este sănătos. Acum, că îl produc eu, îmi permit să mănânc, însă dacă ar fi trebuit să îl cumpăr nu cred că aveam banii pentru asta.

De ce este atât de scump?

Marius Ilie: Nici eu nu știu.

Eu îi stabilesc prețul în funcție de piață, nu decid eu prețul și alte detalii din astea.

Ce are special și ce este dificil în cultivarea lui?

Marius Ilie: Întâi de toate plantarea este foarte complicată, pentru că se face în șanțuri, sub nivelul tălpilor. Nu e ca la roșii.

Sparanghelul este mult mai greu de plantat decât orice altă legumă.

Tu cumperi răsaduri sau semințe?

Marius Ilie: Iau semințe, pe care le plantez, fac răsaduri și din ele plantez. Nu-mi permit acum să cumpăr răsaduri și, sincer, nici nu știu dacă are cineva în țară de vânzare răsad de sparanghel.

Eu tot ce am plantat mi-am făcut singur din semințe cumpărate din țară.

Dincolo de plantare, cel mai dificil la sparanghel este că trebuie să te înarmezi cu răbdare, fiindcă ce pui anul acesta în pământ vei culege abia peste trei ani. Iar acesta este un risc care cred că sperie multă lume.

Planta are nevoie de tot acest răgaz pentru ca rădăcina să se dezvolte.

Marius Ilie, pe plantația lui de sparanghel

Deci ce ai plantat acum vei culege în primăvara lui 2023?

Marius Ilie: Da.

La ce e sensibil el?

Marius Ilie: La lipsa de soare.

Marius Ilie: Ai un interval de aproape 30 de zile, din aprilie în mai, când trebuie să îl culegi. Dar dacă prinzi 5 zile de ploaie, el mai are nevoie de alte 5 zile pentru a-și reveni la normal. Așa că-ți mai rămân doar câteva zile la dispoziție pentru a termina recolta așa cum trebuie. Iată că și acesta este un mare risc.

Cu câți oameni lucrezi acest teren?

Marius Ilie: Eu l-am lucrat singur sau cu soția mea. Și cred că o suprafață de până un hectar poate fi lucrată de o singură persoană. Desigur, una dornică de muncă.

Mi-am cumpărat motosapă, motocoasă și mă descurc singur cu toate lucrările.

La plantat însă lucrurile se schimbă, fiindcă acolo e nevoie de atenție și efort în plus. Și m-au ajutat niște prieteni pentru asta.

Ce tai tu din sparanghel? Ce vedem în magazin?

Marius Ilie: Ce vedeți pe raftul magazinului este tulpina și inflorescența. Eu îi tai și partea lemnoasă fiindcă vreau să reziste planta mai mult, de când pleacă de la mine până ajunge la tine în tigaie. Așa am văzut că se vindea și în Italia, unde am mai lucrat, și în Spania.

În cât timp se epuizează plantația?

Marius Ilie: Am văzut că în recomandările vânzătorilor de semințe plantația ține până la 15 ani, dar din ce am văzut în Italia, trebuie întinerită cam la 10 ani. Planta obosește, se subțiază și înflorește. Nu știu dacă se comportă la fel pe terenul din România, dar voi afla.

De ce crezi că au dat năvală toți românii la cules de sparanghel chiar în vreme de COVID-19?

Marius Ilie: Fiindcă aceea era perioada de tăiere, aprilie, fix în perioada crizei sanitare. În fiecare an românii dau năvală în perioada asta la cules de sparanghel în afară, doar că nu știam noi despre ei.

De ce dau năvală?

Marius Ilie: Fiindcă se câștigă bine, tocmai pentru că este foarte dificil de tăiat și e nevoie de multă forță de muncă. Și bună. O persoană care nu este obișnuită cu munca va avea mari dificultăți la tăiat de sparanghel. Este greu să stai tot timpul ăsta aplecat.

Soția mea a tăiat anul acesta pentru prima dată și mi-a spus că i-a fost foarte greu.

Când și de ce ai început această plantație?

Marius Ilie: La sparanghel am lucrat cel mai mult în Italia și acolo am înțeles toate detaliile ce țin de această plantă și de etapele ei de cultivare. Am mai lucrat la mere, la lubenițe, dar la niciuna nu am fost implicat în tot procesul. Însă la sparanghel am văzut exact cum se face.

Când m-am întors în țară, prin 2014, mi-am zis că vreau să încerc și eu, mai ales că știam aceste lucruri.

Mi-am cumpărat câteva pliculețe de semințe de pe ebay și le-am trimis în țară. Am investit cam 20-30 de euro, pentru semințe, alveole și pământ de răsaduri, am scos porumbii mamei de pe terenul din spatele casei și am început să plantez.

În primul an m-am temut că va îngheța, iar iarna, când a nins de intram până la genunchi în zăpadă, nu-mi imaginam că mai găsesc ceva în pământ primăvara. Și totuși sparanghelul a dat.

În România piața era familiară cu asta?

Marius Ilie: În România, când m-am întors eu, erau doar doi frați pe care îi găsisem pe net și pe care nu-i mai găsesc acum. Ei plantaseră aproape un hectar de sparanghel pe lângă București și apăruseră în acest articol cu o poză cu ei cum vindeau sparanghel la piață.

Marius și soția lui, Alina.

Ai tăi ce-au avut de zis când te-au văzut că plantezi sparanghel?

Marius Ilie: Toată lumea era cam circumspectă, fiindcă vorba ceea, cine mănâncă sparanghel în România? Să scoți porumbul mamei și să pui sparanghel pare incredibil. Toate rudele au sărit cu gura pe mine.

Acum îmi pare rău că nu am plantat mai mult, când văd câte comenzi ajung la mine, iar unele dintre ele nu le pot onora.

Cum ai ajuns în Italia la cules de sparanghel?

Marius Ilie: Exact ca românii care dădeau năvală să meargă în Germania.

Aveam niște rude în Italia care lucrau la o fermă. Urma să vină vremea tăierii sparanghelului, așa că aveau nevoie de multe mâini de ajutor. Și m-am dus și eu.

Ce impresie ți-au făcut fermierii?

Marius Ilie: Ei m-au învățat ce înseamnă un patron străin. Oamenii voiau să-și facă treaba cât mai repede, iar când nu mai puteai munci erai schimbat. Acolo erai doar o forță folosită.

Prima dată când am ajuns acolo am nimerit la un patron de la care am plecat destul de repede. El mi-a dat exemplul unui băiat din Moldova care muncea de dimineață până seara, trăgea, alerga, ridica. Iar câteva luni mai târziu băiatul a trebuit să se întoarcă în țară cu hernie de disc. Patronul a uitat de el în secunda doi. Cam asta a fost lecția patronilor de acolo: te folosesc, își fac treaba, după care te uită.

Cum erați plătiți?

Marius Ilie: Destul de prost. Lucram pentru 3,5 euro pe oră dar am acceptat așa fiindcă știam că acolo aveam de muncă tot anul, fiindcă aveau tot felul de culturi. Alternativa era să muncesc pentru 5-6 euro pe oră, la cules de căpșuni, dar la finalul sezonului rămâneam fără job.

Și chiar așa s-a întâmplat, ai avut de muncă tot anul?

Marius Ilie: Da. Dar mă simțeam exploatat. Îmi amintesc cum munceam 12 ore, uneori 15 ore pe zi când era nevoie. Nici nu mai știam cum mă cheamă. Culegeam singur un hectar în 6 ore, în fiecare zi. E drept, aveam o machinetă, un fel de ATV cu o gaură în mijloc care-ți dădea voie să tai sparanghelul stând.

Nici nu vreau să-mi amintesc de tăiatul la broccoli, iarna, în ianuarie, pe frig, cu cizme în picioare, pe vreme de ploaie, de nu vedeai la un metru în fața ta. Munceai în spatele tractorului, plin de nămol din cap până în picioare, doar cu un combinezon pe tine.

În ce zonă ai ajuns și ce culturi îngrijeai?

Marius Ilie: Munceam în Foggia, aproape de „călcâiul” Italiei.

Aveam de lucru din ianuarie până în decembrie, de la recoltat de broccoli, sparanghel, roșii, cireșe, mere, până la cules, vreo 15 hectare de teren cu tot felul de culturi.

De ce te-ai întors în România?

Marius Ilie: Nu mă mai simțeam bine. Am rămas până în ziua de azi cu durere de spate. Pe de o parte mă obișnuisem și nu mai munceam cu inconștiența începătorului. Pe de altă parte însă nu cred că aș mai fi rezistat acolo.

Soția ta unde era în tot acest timp?

Marius Ilie: Noi suntem împreună din perioada liceului, iar cât am stat eu în Italia ea a fost la facultate, la marketing, în Timișoara.

Eu, după Bacalaureat, am încercat să dau admitere la Academia de Poliție, dar am picat la probele sportive. Am dat și anul următor, iar ea a plecat la facultate. Apoi eu m-am dus la cules de legume în Italia, iar când am revenit în țară am intrat în armată.

Acești fermieri, unde ai lucrat, ți-au servit drept model de afacere?

Marius Ilie: Cumva da. Dar mi-aș fi dorit să am mai mult pământ de cultivat. Și cred că aș fi rămas tot numai la sparanghel.

Unde și cum vinzi?

Marius Ilie: Am o pagină de Facebook, Vânzare sparanghel, și un site unde primesc toate comenzile și livrez prin curier în toată țara. Anul acesta am avut mai multe comenzi decât am putut onora și chiar îmi părea rău că nu am plantat mai mult atunci, la început.

Sparanghelul din Olt ajunge prin curier în toată țara

 

 

 

 

 

read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO