Mihaela Runceanu, o viaţă închinată muzicii, încheiată mult prea devreme şi într-un mod barbar

A fost una dintre vocile memorabile ale României, o artistă desăvârşită şi o profesoară dedicată. A adorat muzica dintotdeauna şi a învăţat toată viaţa ca să fie mai bună şi să ofere publicului mai mult. Mihaela Runceanu a lansat melodii la fel de actuale şi în prezent, însă nu a avut şansa să afle asta. A fost ucisă la numai 34 de ani de un bărbat despre care credea că îi este amic, iar moartea ei este considerată de familia sa şi acum, la mai bine de 3 decenii distanţă, neelucidată.

Mihaela Runceanu, una dintre cele mai bune voci ale României

Născută pe 4 mai 1955, la Buzău, Mihaela Runceanu a fost singurul copil al Lenuţei şi al lui Nicolae Runceanu. A iubit muzica de când se ştie, iar asta s-a văzut în toate alegerile pe care le făcea. Avea câţiva ani când mama a dus-o într-un magazin, să-şi aleagă o păpuşă. Mihaela şi-a ales în schimb o vioară, intrument pe care avea să-l studieze din copilărie şi până în ultimul an de Conservator.

Cânt de când am învăţat să vorbesc. Poate chiar dinainte.

A fost o alegere firească şi sprijinită cu totul de părinţii săi să meargă la şcoala de muzică încă de la bun început, iar Liceul de muzică l-a terminat ca şefă de promoţie. Tot în timpul liceului a cântat în orchestra simfonică a oraşului Buzău, cu care a şi fost plecată în turnee, atât în ţară, cât şi în străinătate. În 1974 este admisă la Conservatorul din Bucureşti cu nota 9.95, unde studiază vioara şi pedagogia, dar în acelaşi timp, atrasă tot mai mult de muzica uşoară, ia cursuri de canto la Şcoala populară de artă, sub îndrumarea Ninei Bercaru.

De la ea am deprins dragostea pentru cântecul frumos, pentru melodia generoasă, stilul sincer şi direct de interpretare. Şi tot de la ea, vocaţia pedagogică.

În timpul facultăţii adună o mulţime de premii de interpretare, dar după absolvire decide să predea vioara, ceea ce a şi făcut vreme de 2 ani la Brăila şi încă un an la Buzău. A revenit apoi în Bucureşti, unde fosta profesoară de canto a ieşit la pensie şi i-a predat ei catedra. Mihaela Runceanu le-a devenit îndrumător unora dintre cei ce aveau să ajungă printre cei mai populari artişti, printre care Mădălina Manole, Silvia Dumitrescu, Nicola şi Adrian Enache.

Trebuie să-i laşi omului loc de afirmare. Nu vreau să construiesc imitatori. Nu pentru asta onorez dubla calitate a activităţii mele sociale. Pentru a stimula nişte talente în găsirea propriei personalităţi. Să înveţe să se dăruiască celor pentru care vibrează. Acesta este mesajul nostru şi chiar sensul existenţial.

În paralel şi-a urmat însă şi activitatea artistică, fiind frecvent pe scenă, la televiziune, în studioul de înregistrări sau în turnee.

Cu aceeaşi dăruire mă împart între scenă şi „mugurii noi” ai muzicii noastre uşoare. Fiecare direcţie cu specificul ei, îmi îmbogăţesc paleta personală de interpretare. Sunt la curent cu generaţia tânără prin contact neîntrerupt.

Iar Mihaela Runceanu a fost recunoscută şi apreciată tocmai pentru că transmitea altfel lucrurile. Era vocea ei, tehnica şi cunoştinţele muzicale – a fost unul dintre puţinii artişti de muzică uşoară absolvenţi de Conservator, dorinţa de a arăta iubirea şi respectul pe care le avea pentru muzică şi pentru cei care o ascultau.

Întotdeauna mi-am dat silinţa să cânt pentru sufletul publicului meu. Un cântec este o lume, nu o simplă partitură muzicală. Mă bucur de bucuria publicului meu, asta înseamnă că m-a înţeles.

Pe 28 octombrie 1989 Mihaela Runceanu a avut ultimul concert, în cadrul spectacolului Start Melodii 89. A fost chemată înapoi pe scenă, pentru bis, de 3 ori, iar emoţia trăită atunci a fost atât de puternică încât a îngenuncheat în faţa publicului. 2 zile mai târziu trăia o altă bucurie imensă, lansarea celui de-al doilea său album, Pentru voi, muguri noi.

O viaţă plină, încheiată violent la numai 34 de ani

31 octombrie părea încă o zi firească din viaţa artistei. A fost toată ziua pe drumuri, să rezolve cât mai multe lucruri, iar seara, când a ajuns acasă, şi-a sunat părinţii să le spună vestea bună pe care o aflase – albumul ei, lansat cu doar o zi în urmă, se vindea deja foarte bine.

L-a primit apoi în casă pe Daniel Cosmin Ştefănescu, un tânăr de 21 de ani pe atunci, pe care îl cunoscuse prin intermediul unor prieteni şi care îi aducea frecvent casete video, la care se uitau împreună. Aşa a făcut şi atunci, însă cântăreaţa nu avea dispoziţie pentru asta. A mers la culcare şi l-a lăsat pe bărbat să vadă singur finalul filmului.

Conform anchetei, acesta ar fi profitat de ocazie ca să adune lucruri din casă – videocasetofon, televizor, magnetofon, ţigări, cafea şi băuturi. Mihaela Runceanu s-ar fi trezit însă din cauza zgomotului, moment în care bărbatul a atacat-o şi a strangulat-o. A golit apoi canistrele cu benzină şi a dat foc, probabil în încercarea de a-şi acoperi urmele. A fost arestat la scurt timp după crimă şi eliberat în 2006, când a părăsit România pentru viaţa în Anglia.

Absurditatea crimei şi şocul pierderii au dus la o mulţime de speculaţii pe această temă. Nici părinţii Mihaelei Runceanu, nici mulţi dintre fanii acesteia nu au putut accepta verdictul şi au considerat mereu că a fost mai mult decât un jaf încheiat prost.

Citeşte şi: Viaţa regretatei Laura Stoica, un carusel de împliniri şi dezamăgiri – LIFE.ro