Viaţa regretatei Laura Stoica, un carusel de împliniri şi dezamăgiri - LIFE.ro

Căutare

Share this article

A fost considerată cea mai bună voce rock feminină din România şi un artist excepţional, original şi cu un vibe extrem de puternic. După ani de succes a urmat însă o perioadă de declin şi o reconversie profesională, de la muzică la actorie. Laura Stoica nu putea sta însă fără muzică, aşa că a încercat din nou să revină. Iar când în sfârşit lucrurile păreau să se aşeze, atât în carieră, cât şi în viaţa personală, un accident de maşină a curmat vieţile ei, ale iubitului său şi al bebeluşului lor nenăscut.

Laura Stoica, artistă de mică

Laura Stoica s-a născut pe 10 octombrie 1967, la Alba Iulia. A crescut primii ani la bunicii materni, împreună cu fraţii ei mai mici, Alex şi Sebastian, şi încă de atunci arăta bucuria de a fi în centrul atenţiei. Îi plăcea să pozeze, să vorbească în faţa oamenilor şi adora să cânte.

La început era o joacă. Aşa simţeam nevoia să mă exprim: cântam, improvizam, cântam ce era la modă în perioada aceea, prindeam foarte repede, reţineam cuvintele, cântam destul de bine pentru vârsta mea şi pe parcurs m-am hotărât că poate să devină dintr-o joacă un lucru foarte serios. – Laura Stoica pentru CZB

Foto: laurastoica.ro

S-a mutat apoi, împreună cu părinţii şi fraţii, la Târgovişte, unde a continuat să se poarte liber şi să-şi exprime public independenţa şi personalitatea. Divorţul părinţilor i-a adus prima mare durere în viaţă, dar şi prima lecţie importantă.

Merită să le faci (n.r.: compromisurile) ca să salvezi o relaţie cu un om pe care îl iubeşti şi care te iubeşte la rândul lui. (…) Eu am învăţat asta din experienţa mamei mele. L-a iubit enorm pe tata, cum nu a mai iubit pe nimeni (…), dar n-a ezitat să-l părăsească atunci când nu se mai putea. El avea un stil de viaţă boem, cu băutură, distracţii… La început nu am înţeles de ce îl goneşte, dar apoi i-am mulţumit. Am suferit enorm după divorţ, dar era mai rău când atmosfera în casă era tensionată. – Laura Stoica, sursa: a1.ro

Studiile de muzică le-a început în paralel cu cele din timpul liceului, la Şcoala Populară de Arte din Târgovişte. Acolo a cunoscut câţiva muzicieni cu care a început să cânte într-un restaurant din oraş. Laura Stoica voia însă mai mult, visa la o carieră solo şi la concerte în toată ţara. A început să participe la festivaluri şi imediat au apărut şi primele premii. Avea 20 de ani când a luat locul al doilea la interpretare la Festivalul Trofeul Tinereţii, iar în următorul an a câştigat şi primul trofeu, la festivalul organizat la Râmnicu Sărat. Tot prin intermediul acestor festivaluri a fost remarcată de Iuliu Merca, fondatorul trupei Semnal M, care i-a propus să meargă în turneu cu ei şi cu trupa Riff, iar vreme de un an a fost solistă şi la Teatrul Toma Caragiu din Ploieşti.

Foto: laurastoica.ro

Trofeul de la Mamaia şi anii de glorie

În toţi aceşti ani a încercat în mod repetat să treacă de preselecţiile pentru Festivalul de la Mamaia, însă fără succes. În 1990 însă nu doar că trece de ele, dar câştigă Marele Premiu şi premiul I la interpretare cu piesa „Dă, Doamne, cântec.”

Când Laura a urcat pe scena de la Mamaia eu eram în armată. Mi-aduc aminte că în momentul în care a apărut pe scenă toată unitatea din Târgovişte m-a întrebat: „Cum? Sora ta e Laura Stoica?” Chiar comandantul meu m-a sunat personal, ceea ce pentru un soldat cu aproape 3 luni de armată era ceva extraordinar, să mă felicite că sora mea a luat concursul de la Mamaia. De atunci nu mai eram un simplu soldat. Eram fratele Laurei Stoica. – Alexandru Stoica, fratele Laurei Stoica, pentru jurnalul.ro

Au urmat ani buni din punct de vedere profesional pentru artista care nu dădea înapoi de la lucrurile în care credea. A rămas la fel de independentă şi decisă să cânte doar ce îi plăcea şi simţea că i se potriveşte. A refuzat melodii ale unor compozitori celebri, a schimbat texte, a scris texte cap-coadă. Laura Stoica era ea şi nu avea să accepte să se lase modelată conform ideilor altora. Avea acum concerte în ţară, dar şi peste hotare, era invitată constant la festivaluri şi la televiziune, iar cântecele ei erau în playlist-urile tuturor radiourilor.

Cariera şi dorinţa de a lucra cu cei mai buni muzicieni l-a adus în viaţa ei şi pe cel ce avea să-i devină soţ, Florin Ionescu, toboşarul de la Direcţia 5. S-au îndrăgostit, s-au mutat împreună, s-au şi căsătorit după ce Laura a venit cu propunerea şi tot Laura a fost cea care a cerut divorţul când a simţit că nu mai formează un cuplu şi se comportă ca 2 străini.

Mă simţeam ca o maimuţică simpatică şi de preţ cu care el se lăuda la toată lumea. – Laura Stoica, sursa a1.ro

Refuză să facă compromisuri ca să rămână în atenţia publicului

După suferinţa din viaţa personală a urmat declinul în cea profesională. Albumul pregătit de Laura Stoica în anul 2000 nu a trezit interesul nici uneia dintre casele de producţie la care a fost prezentat.

În perioada respectivă n-a găsit absolut niciun producător care să vrea să-i scoată acest album. Cel care i-a fost alături o perioadă destul de lungă a fost domnul Aurel Mitran, care i-a fost impresar. I-a îndrumat foarte mult paşii în domeniul acesta. Dânsul i-a produs albumul, l-a finanţat şi, pentru că n-a găsit pe nimeni să-l scoată mai departe, să-l masterizeze, l-a ţinut până când Laura n-a mai fost. – Alexandru Stoica, fratele Laurei Stoica, pentru impact.ro

I se propune să schimbe stilul şi genul muzical, dar artista refuză.

Nu pot pentru că eu simt rock. (…) Simt că nu mă mai vrea nimeni. Gloria mea a apus. Şi ştii, fără falsă modestie, pe scenă sunt imbatabilă. Nu e nimeni ca mine. Eu pe scenă ard, asta este viaţa mea. – Laura Stoica

Nu renunţă la muzică, dar începe în paralel cursurile de actorie, apoi urcă pe scenele mai multor teatre din România, printre care Nottara, Odeon şi Toma Caragiu, din Ploieşti. I-a plăcut foarte mult actoria, dar sufletul ei tânjea după concertele de odinioară. Şi-a refăcut trupa, a scos un nou album, însă vânzările au fost dezamăgitoare. Continuă să participe la festivalurile mari, de unde nu pleacă niciodată fără un premiu şi reia concertele în ţară.

Foto: laurastoica.ro

Marea dragoste şi finalul tragic

Se îndrăgosteşte din nou, de această de bateristul său, Cristian Mărgescu şi nu se teme să spună că el este sufletul ei pereche.

Pe Cristi l-am cunoscut la câteva luni de când ei erau împreună. Când l-am văzut mi-am dat seama că i se potriveşte foarte mult. Era a doua parte a ei. A doua ei faţă. Cristi exprima pur şi simplu ceea ce ea nu voia sau nu putea să arate. Cristi era un fel de Laura fără mască. Îl iubea extraordinar de mult. Se completau de fiecare dată. –Alexandru Stoica, fratele Laurei Stoica, pentru jurnalul.ro

Foto: laurastoica.ro

Urmau să se căsătorească, iar fericirea le-a fost completată de vestea pe care Laura nu spera să o mai primească vreodată: era însărcinată. Părea că în sfârşit viaţa îi oferă ceea ce merita şi aştepta de atâta vreme.

Sunt convinsă că dragostea pe care mi-o arată contează foarte mult, cred că de aceea s-a şi creat mediul propice pentru ca un copil să apară în viaţa mea. Cu el iubirea e mai coaptă. – Laura Stoica, sursa: a1.ro

La nicio săptămână de la această declaraţie vieţile lor s-au încheiat brusc. Pe 9 martie 2006 se întorceau de la un concert când o maşină a intrat pe contrasens şi a lovit frontal maşina în care erau amândoi. Laura Stoica şi Cristian Mărgescu au murit pe loc, la fel ca şi şoferul care a provocat accidentul.

Citeşte şi: „Miss Litoral” în anii ‘90 și una dintre cele mai frumoase voci ale scenei românești. Povestea de viață și de dragoste a Ancăi Țurcașiu – LIFE.ro
Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO