Life StoriesMoviesMusic
Foto: Mircea Marinescu
Life StoriesMoviesMusic
„Miss Litoral” în anii ‘90 și una dintre cele mai frumoase voci ale scenei românești. Povestea de viață și de dragoste a Ancăi Țurcașiu
Ramona Raduly
|Reading time: 8 mins
Foto: Mircea Marinescu
Share this article

Anca Țurcașiu câștiga în 1986 marele troufeu al Festivalului Amara, iar apoi participa la Festivalul Mamaia unde a primit o mențiune, ca omagiu adus vocii sale impresionante. Mai târziu declara că ea este actriță,  nu cântăreață și că a ajuns la Mamaia încurajată de mama sa. De atunci s-a întipărit în conștiința publicului care a admirat-o atâta pe scena muzicală, cât și pe cea a filmului.

Era imediat după Revoluție când românii scoseseră capul din negura gri a comunismului și priveau încrezători spre capitalism și când au devorat ca pâinea caldă unul dintre cele mai vizionate filme românești: „Miss Litoral”. A fost probabil cel mai îndrăzneț film al epocii în care Aura Țurcașiu a avut rolul principal.

De atunci și până acum, scena a rămas meseria ei și cel mai bine pare să se simtă în musicaluri. A jucat în Chiccago, în MAMMA MIA! și ne mai pregătește ceva.

Anca Țurcașiu o va interpret ape Mrs Higgins în Musicalul „My Fair Laidy” ce are premiera pe 21 martie la Grand Cinema & More.

Azi am vorbit cu ea atât despre scenă, cât și despre viața ei, despre ceea ce o face fericită și despre iubirea ce o împlinește.


În afară de scena musicalurilor, unde cântă Anca Țurcașiu azi?

În afară de scena musicalurilor, cânt la evenimente private, cânt împreună cu orchestra condusă de Petre Geambașu, pe scena teatrului din cadrul complexului Phoenicia Holiday Resort vară de vară și oriunde sunt solicitată să o fac.

Și în afară de scenă, ce face Anca Țurcașiu azi, într-o zi obișnuită?

Astăzi, de exemplu, m-am trezit, am făcut un pic de ordine prin casă, un duș și pornesc la repetiții de text. Trebuie să învăț textul noului meu rol. O voi interpreta pe Mrs. Higgins în musicalul „My Fair Lady” la care vă așteptăm pe 21, 22, 23 și 24 martie, în Sala Epika de la Grand Cinema & More din Băneasa Shopping City. Pentru a învăța partitura am un ajutor de nădejde – pe mătușica Ica J Ea are o răbdare imensă cu mine și mă ajută de fiecare dată când am un text nou. Seara voi merge să văd un film la cinematograf împreună cu soțul meu și cu soacra mea. Eu i-am invitat și ne vom petrece o seară plăcută  în familie.            Cum arată o dimineață perfectă pentru tine? Cum ți-ar plăcea să te trezești în fiecare dimineață?

Diminețile perfecte sunt diminețile mele 🙂 Dorm atât cât am nevoie ca să mă refac și mă trezesc de fiecare dată odihnită. Soțul meu îmi pregătește sucul de la o lămâie stoarsă, pentru că beau pe stomacul meu un pahar cu apă și suc de lămâie. Apoi urmează cafeluța, discuțiile noastre de pornit ziua împreună și, dacă este armonie și iubire într-o familie, diminețile sunt perfecte.

Cum arată vacanța perfectă și care este destinația ta preferată de vacanță?

Avem de ceva ani de zile vacanțele perfecte, pentru că luna ianuarie este luna noastră, așa ne place să spunem. Plecăm de fiecare dată în altă destinație. Am călătorit vreo șapte ani prin Asia, am văzut tot ce se putea vedea, mai mult sau mai puțin. Apoi ne-am îndreptat spre Africa de Sud și de vreo doi ani explorăm America de Sud. Anul acesta am fost în America Centrală, în Costa Rica, Panama și Cuba. Și deja am plănuit vacanța pentru anul următor, pentru luna ianuarie, când vom merge în Columbia, Bolivia și Peru.

Care este sunt tabieturile tale?

Am ceva tabieturi… De exemplu nu pot să trăiesc fără ceas la mână, trebuie să știu exact cât este ora, pentru că sunt în permanență legată de un program. Un alt tabiet este să las ordine în casă și, dacă vin acasă și este dezordine, să fac curat. Este ca în piesa de teatru „Toc Toc”, în care joc la Cinema Pro. Titlul vine de la „tulburare obsesiv compulsivă”, ca să înțelegeți. 🙂

Dar pasiunile tale?

Pasiunea mea cea mai mare este legată de designul interior. Am și absolvit cursurile unei școli de profil și mă ocup de proiecte pentru prieteni și cunoscuți, deocamdată. Pentru că timpul nu îmi permite să stau, momentan, într-un șantier de dimineața până seara. Dar aceasta este cea mai mare pasiune a mea: decorez și creez obiecte de decor.

Când erai mică ce ți-ai fi dorit să te faci când vei fi fost mare?

Când eram mică, am învățat să citesc foarte devreme. Și îi adunam pe bunicii mei în fața mea, îi puneam pe scaune și le citeam programul tv precum Sanda Țăranu J Voiam să mă fac crainic tv. 🙂

Îți amintesti cu ce te jucai in copilărie?

În copilărie petreceam foarte mult timp în garajul bunicului meu și construiam flori din tablă, le pictam, le lipeam cu cositor și cream adevărate opere de artă, împreună cu el. Era cea mai mare bucurie a mea. De acolo a și pornit pasiunea mea pentru decor, estetică, frumos.

Care este mirosul care îți amintește de copilărie?

Despre noi, cei născuți în zodia Taurului, se spune că avem un simț olfactiv foarte bine dezvoltat. Eu îl am și pot să spun că sunt legată de niște mirosuri din copilărie și nu numai. Sunt capabilă să recunosc, cu ochii închiși, oamenii din jurul meu după mirosul pe care îl au. Dar mirosul cel mai puternic pentru mine, de care am legate cele mai pregnante amintiri, este cel de ceai de tei, în care ai mei îmi puneau dimineața o linguriță de miere. Și cred că toată viața o să rămân cu amintirea aceasta minunată.

Care e prima ta amintire legată de muzică? Când ai început să cânți și cum ai conștientizat că îți place să faci asta?

O să te surprindă, dar nu am una legată de muzică, în mod special. De altfel, prima amintire este legată de faptul că pornisem pe un drum la o școală de teatru, cu marele actor și pedagog Petre Gheorghiu. În acea perioadă am fost împinsă cu forța de mama mea să fac și Școala Populară de Artă. Împinsă la propriu, pentru că începuseră cursurile și eu eram foarte conștiincioasă și voiam să dau examen. Și m-a forțat să merg la o audiție la Școala Populară de Artă din Piața Cosmonauților. M-am dus cu foarte mare greutate acolo și așa a început totul. Pentru că am început să cânt, m-au trimis la festivaluri, au venit compozitorii spre mine. Nu mi-am dorit în mod special asta, dar toate au venit către mine, de undeva de sus.

Ce spuneau părinții tăi? Te-au încurajat sau au spus că poate e mai bine să te faci contabilă? 🙂

Părinții mei m-au încurajat întotdeauna să fac tot ce îmi doresc. Amândoi au fost alături de mine, în special mama mergea cu mine peste tot. Am avut și am niște părinți minunați. Mama nu mai este lângă mine, dar în sufletul meu este mereu acolo.

Dacă nu îmbrățișai scena, care crezi că era meseria care ți s-ar fi potrivit?

Dacă nu aș fi fost pe scenă, aș fi făcut cu foarte mare pasiune arhitectura sau designul de interior. Ador tot ce ține de estetică…

Cea mai dragă amintire din adolescență?

Am foarte multe amintiri dragi din adolescență pentru că atunci a început cariera mea. Și sunt foarte multe momente legate de spectacole, de turnee, de Octavian Ursulescu care mă aștepta în curtea liceului să mă schimb din sarafanul de școală în haine de spectacol și să fugim, de exemplu, la Brăila, să cântăm J Și multe altele…

Îți amintești prima iubire din liceu? 

Am povestit deseori despre prima mea iubire, un vecin de bloc cu care mă întâlneam pe stadionul școlii noastre. El era la școala de băieți, eu la cea de fete și aveam amândoi profil de atletism. El a fost prima mea iubire, chiar de la începutul școlii generale. Eram foarte mici, mergeam de mânuță, ne mai pupam și am rămas prieteni până azi.

Dar prima dragoste adevărată?

A venit pe la 19 ani, o dragoste foarte puternică.

Povestește-mi cum l-ai cunoscut pe soțul tău și cum ai fost cerută în căsătorie…

L-am cunoscut pe soțul meu în America, în Sacramento. El era manager la hotelul Radisson, în locul unde eu am avut un spectacol pentru comunitatea românească de acolo, alături de Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Marius Țeicu, Gheorghe Turda, Viorela Filip, Jean Constantin  – o echipă formidabilă. Ne-am îndrăgostit atunci. El a revenit în România după o perioadă și, după o primăvară pe care am petrecut-o împreună, m-a cerut de nevastă pe o ambarcațiune, o corabie spendidă, pe Marea Neagră. Eram noi doi și căpitanul. A fost foarte romantic. Și mi-a scris o scrisoare foarte frumoasă pe care o am și astăzi și pe care o recitesc de multe ori. Soțul meu este foarte romantic.

Povestește-mi despre fiul tău… Ce face el, cat e de mare, ce te faci fericită în relația cu el? Dar și cum a fost experiența ta de mamă?

Fiul meu împlinește 20 de ani pe 1 Martie. Este un bărbat în toată firea, cu o personalitate puternică, deștept. Avem o relație bună, dar nu vreau să vorbesc mai mult pentru că lui nu îi place să povestesc amănunte despre el.

Ai vreun regret în viață?

Se spune că e bine să nu ai… În general eu nu am regrete. Nu o iau ca pe un regret, dar mi-ar fi plăcut foarte mult să insist în a fi avut și o fetiță, dar poate că o să am o nepoțică pe care să o cresc.

Care este motivul pentru care crezi că trebuie să fii recunoscătoare vieții/sorții/lui Dumnezeu?

Sunt recunoscătoare sorții, lui Dumnezeu. Cred în Dumnezeu și aș spune că mai degrabă lui îi sunt recunoscătoare pentru că trăiesc, în primul rând. Nașterea mea a fost destul de dificilă. Sunt născută la 7 luni, cu un 1 kilogram 900 de grame… Trăiesc dintr-un miracol și pot să spun că sunt un om destul de norocos. Și să știi că mulțumirile ne aduc în fiecare zi. Mulțumesc cuiva, acolo sus, că mă iubește și că mi-a dat o viața minunată.

Ce te face fericită?

Foarte multe lucruri mă fac fericită. Fiecare zi din viața mea pe care o conștientizez, o trăiesc din plin, iubirea, armonia, pacea, liniștea, poveștile noastre de seară, din casă – toate mă fac fericită. Zâmbetele celor dragi, îmbrățisările și satisfacțiile de la final de spectacol, ori de câte ori sunt pe scenă, bucuria pe care o transmit oamenilor, energia care se întoarce de la ei pentru mine, toate  sunt cea mai mare fericire. Și acasă la fel – armonia, pacea, liniștea și iubirea.

Life StoriesMoviesMusic
Share this article