Căutare

Share this article

„Părinții cer schimbare” este o pagină de Facebook, mai exact o comunitate de părinți construită în jurul dorinței unei mame de „mai bine” la școală pentru copiii noștri.

Andreea Ionescu este de profesie învățătoare și a ales această meserie, mai mult influențată de mama sa. Nu a apucat să o practice, însă, în momentul în care copilul ei a ajuns la școală și-a dat seama cât ar fi fost de utilă. În momentul în care copilul ei a intrat în sistemul de stat de învățământ, Andreea și-a dat seama că școala românească nu e nici pe departe ce ar trebui. Urmează aceleași reguli învechite cărora copiii trebuie să li se supună, fără să fie încurajați să fie creativi, să gândească cu propriile minți, cu alte cuvinte, reguli care nu-i pregătesc deloc pentru a ajunge adulții autonomi de mai târziu.

Așa a luat naștere „Părinții cer schimbare”, un grup civic construit cu scopul de a informa părinții, de a monitoriza propunerile legislative, de a organiza dezbateri publice, o comunitate de suport care participă inclusiv la ședințele din Parlament, pe teme de educație. Azi am povestit cu Andreea Ionescu despre ce fel de schimbare cer și caută părinții, dar mai ales despre momentul în care această schimbare va fi vizibilă.

Andreea Ionescu și Laura Greta Marin la dezbaterea pe tema programului Școala după școală (Camera Deputaților)

Draga Andreea, începem tare, ce reproșezi tu azi sistemului educațional de la noi?
Cred că cel mai important și mai util este să știm care este nivelul la care ne dorim să ajungem, să fim informați și să contribuim la schimbarea pe care ne-o dorim. Da, e nevoie de îmbunătățiri, și tocmai ăsta a fost motivul care a stat în spatele comunității noastre – să îi informăm pe părinți, să îi motivăm să treacă la acțiune și, împreună să aducem schimbările pe care le dorim, să asigurăm copiilor noștri educația de care au nevoie. Educația este compusă din mai multe elemente, nu doar educație academică, și ar trebui să pună bazele acceptării și a mentalității unei societăți.

În alte cuvinte, să aducem nivelul educației cât mai aproape de misiunea ei, așa cum este formulată în legea învățământului. „Misiunea asumată de lege este de formare, prin educaţie, a infrastructurii mentale a societăţii româneşti, în acord cu noile cerinţe, derivate din statutul României de ţară membră a Uniunii Europene şi din funcţionarea în contextul globalizării, şi de generare sustenabilă a unei resurse umane naţionale înalt competitive, capabilă să funcţioneze eficient în societatea actuală şi viitoare”.

Citește și:

Carmen Ion, profesoara care le-a insuflat dragostea pentru lectură elevilor, provocându-i să facă trailere după cărțile citite. Cum arată astăzi Boovie, cel mai mare festival de book trailer la care participă mii de copii din întreaga țara?

Cu toate acestea, auzeam săptămânile trecute o părere care spunea că în următorii 30 de ani, educația va evolua cât în ultimii 300 de ani și tind să o cred, mai ales datorită accesului la informație. Tu ce părere ai? Am apucat cărarea cea bună?

În toată lumea există o preocupare către adaptarea sistemelor educaționale la noile condiții. Avem acces mult mai facil la informații, avem mai multe oportunități de a ne autoeduca. Avem acces la oameni cu care să interacționăm și să schimbăm idei, pe care înainte nu îl aveam. Mă refer aici la toate oportunitățile oferite de internet, dar mai ales la platforma Facebook, unde ai ocazia să schimbi păreri, informații cu oameni din afara ariei tale. Astfel, la nivel de informație, devine mai puțin important dacă provii sau nu dintr-un mediu izolat sau defavorizat. Îți poți găsi modele, inspirație, suport mult mai ușor. Și le poți selecta. Nu mai primești doar ce îți este servit, ci tu cauți ceea ce te interesează cu adevarat.
Eu văd la mine un uriaș progres în ultimii ani, datorită acestor oportunități. Dacă eu am putut, poate oricine mai devreme sau mai târziu.

Membrii grupului civic, „Părinții cer schimbare”, la o întâlnire pe tema educației, cu senatorul Silvia Dinică

Ce înseamnă schimbarea în educație?
Stiți cum ești înainte să ai un copil și cum devii după ce ai un copil? Ți se cam răstoarnă tot sistemul de gândire, ți se schimbă dramatic prioritățile, începi să înțelegi mai bine copilăria și copiii, dar și pe alți părinți. Începi să realizezi că așteptările tale în privința modului în care copiii pot fi educați sunt departe de realitate. Și atunci te adaptezi. Nu poți să dai copilul înapoi. Așa că încerci să cauți soluții, să te informezi și formezi ca părinte.
Așa ar trebui să fie și cu acest sistem de educație. Avem acești copii (ai tuturor), care imediat vor fi adulți cu drepturi depline, care vor fi concetățenii noștri, cei cu care va trebui să conviețuim și să construim. Nu putem fi indiferenți.
Schimbarea în educație ar trebui să înceapă cu modul în care înțelegem copilul, la nivel emoțional, relațional și cognitiv, să începem să avem așteptări realiste, așteptări adaptate caracteristicilor vârstei lor. Apoi să vedem cum ne dorim să fie ei ca adulți, și să educăm acei adulți, ținând cont de caracteristicile vârstei lor. Nu putem să creștem un copil umil și obedient, sperând ca după majorat să se transforme brusc într-un adult autonom.

Unde este fiul tău elev? În sistemul de stat sau privat?
Fiul meu este elev în sistemul de stat, într-o școală normală de cartier.

Vrei să citești în fiecare zi câte o poveste inspirațională?
Rareș, fiul Andreei

Spune-mi, te rog, primele 3 minusuri, dar și primele 3 plusuri ale educației de la clasă de care el are parte.

Această întrebare mi se pare foarte dificilă. De ce? Pentru că la școală nici albul nu e tot chiar alb, dar nici negrul total negru. Astfel, din plusuri derivă exact și minusurile. Vă explic.
Îmi place că, în general, profesorii sunt bine intenționați, lui îi place mult că socializează, ne mai place și ideea de activitate intelectuală organizată și consecventă. Dar bunele intenții diferă mult pe fond, față de ideea mea despre educație. Eu doresc un copil educat, dar nu obedient cum dorește școala, socializarea nu e chiar ce ar trebui, copiii nu sunt învățați acolo să relaționeze, să fie empatici, sunt învățați, cel mult, să respecte anumite reguli subiective, iar activitatea intelectuală este prea mult pentru ce pot ei (de exemplu, la 11 ani, gândirea logico-matematică este în concret, iar lor li se cere mult abstract, de asemenea li se cere să rețină multă informație deodată, chiar absurdă câteodată – de ex, acum am aflat și eu ce este un PARSEC).

Andreea Ionescu și Cătălina Alistar la Conferința SuperTeach, Constanța

Ce înseamnă comunitatea „Părinții cer schimbare”? E o pagină de Facebook în care toți își dau cu părerea – activitatea preferată a românilor – sau chiar se poate soluționa ceva?

Da, a pornit ca un grup de Facebook unde ne împărtășeam păreri, îngrijorări, emoții. Cum am spus mai sus, eu apreciez foarte mult această oportunitate de a schimba păreri informate cu oameni pe care, altfel, nu aveai niciodată ocazia să îi întâlnești.
Între timp, ne-am cunoscut și adunat într-un grup civic, informal. Acum suntem mai mulți voluntari, care contribuim într-un fel sau altul, pe diverse paliere.
Activitatea principală, preponderent online, este să informăm părinții. Am construit un web-site și am adunam acolo, constant, informații folositoare pentru părinți: www.parintiicerschimbare.ro
Monitorizăm propunerile legislative, dezbaterile publice, facem petiții și le aducem la cunoștință părinților prin canalele noastre de comunicare: grupul de Facebook și pagina de Facebook.
Suntem și o comunitate de suport. Astfel, dacă există neclarități, e nevoie de un sfat sau de informații, suntem cu toții acolo să ajutăm. Participăm la diverse dezbateri în Parlament, ne întâlnim cu grupurile politice care doresc să afle și pozitia părinților. În prezent, după ce ne-am cunoscut tot prin intermediul grupului de Facebook, contribuim la înființarea unei noi federații de părinți. O găsiți aici: https://www.facebook.com/FederatiaParintilor/

Întâlnire de lucru cu membrii grupului civic, Părinții cer schimbare

Tu unde ai făcut școala primară și cum era educația pe vremea ta? Simți că se putea mai mult sau a fost suficient?

Am facut școala exact în aceași școală în care învață și copilul meu.
Nu știu dacă se putea mai mult la acea vreme, nu cred. Pentru vremurile de acum, însă, nu este suficient.

Înțeleg că ai formare de învățătoare. Ce te-a determinat să alegi asta și cu ce te ocupi azi?

Vrei să citești în fiecare zi câte o poveste inspirațională?

Sincer, în acele vremuri, această alegere se făcea foarte devreme, pe la 13 ani, cel târziu. Pot să spun că mama m-a determinat să aleg. Vorbim de Liceul Pedagogic cu o durată de 5 ani.
Astăzi activez în domeniul economic, nu fac o singură meserie, am mai multe, dar toate în acest domeniu.
Ce erau părinții tăi?
Părinții mei erau înainte de toate foarte implicați. Mama mea a avut multă răbdare și m-a susținut pe tot parcursul meu școlar și de formare, până la o anumită vârstă. De profesie erau tehnician chimist (mama) și topograf (tata).
Care a fost materia/profesorul/profesoara/cea mai dragă amintire a ta din școală?
Îmi plăcea foarte mult practica pedagogică din liceu. Era o activitate foarte serioasă, care m-a învățat responsabilitatea de mică. Țineam lecții de la 16-17 ani, iar la 19 eram pe cont propriu. Pot să spun că acea activitate (întinsă pe 5 ani) a contribuit mult la ce sunt eu azi.

Andreea Ionescu și Aura Ciobotaru la emisiunea “24 de minute” de la Digi 24 – discuții despre „Părinții cer schimbare”

Se va produce vreodată schimbarea? Sau crezi că e posibil ca ai noștri copii să o trăiască pe pielea lor?
Eu cred că ei vor produce schimbarea. Ei sunt generația ai căror părinți au avut acces mai mult la informații și au început revoluția schimbării paradigmei de creștere a unui copil. Dar de-abia ei au o altă hartă mentală, capabilă să îi ajute să își implementeze aceste schimbări. Practic, ei sunt crescuți altfel decât am fost noi crescuți.
Datoria noastră, ca părinți, este să monitorizăm respectarea drepturilor lor și să creștem copii autonomi. De acolo se descurcă singuri.
În ultimii ani, de când a început copilul meu școala (acesta e al șaselea an de școală al lui) s-au schimbat multe lucruri în bine. Ne schimbăm încet-încet. Din păcate puțin prea încet pentru ritmul meu. Dar nu renunțăm, facem tot ce putem.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO