La finalul lui 2026, Patti Smith va împlini 80 de ani. În cărțile ei de memorii, reconstituie o existență strâns legată de arta care i-a adus o recunoaștere unanimă și ne poartă printr-un New York boem, influențată de poeți preferați ca Rimbaud, Blake, Ginsberg.
Patti Smith se numără printre artiștii care continuă să fascineze de decenii întregi. Scrie, face muzică, expune artă vizuală. Este, înainte de toate, o poetă. Cândva a locuit și a creat în faimosul Chelsea Hotel din New York, spațiul emblematic care i-a găzduit pe mulți alții ca ea – Allen Ginsberg, Arthur Miller, Leonard Cohen, Bob Dylan.
Un simbol al New Yorkului
De fapt, Patti Smith, născută în Chicago pe 30 decembrie 1946, într-o familie cu rădăcini irlandeze, a cucerit undergroundul newyorkez în anii ‘70 cu poezia și muzica sa și s-a impus pe scena culturală ca o artistă capabilă să revoluționeze punk rockul încă de la primul album, Horses (1975), pe care mai târziu revista Rolling Stone avea să-l includă în topul 100 al celor mai reprezentative albume rock din toate timpurile. De atunci a lansat alte zece albume și mai multe proiecte în colaborare, cel mai recent – Peradam, în 2020, alături de Soundwalk Collective.
Patti Smith a cucerit undergroundul newyorkez în anii ‘70 cu poezia și muzica sa
Ce atrage fără îndoială la Patti Smith este felul unic în care își poartă vulnerabilitatea în fața publicului. De-a lungul timpului, a vorbit asumat despre doliu, slăbiciuni personale, nu și-a mascat îmbătrânirea și a refuzat orice standarde de frumusețe impuse de societate. În 2016, la Stockholm, când Academia Suedeză i-a decernat premiul Nobel pentru literatură lui Bob Dylan, Patti Smith a urcat pe scenă și a interpretat cu emoție, chiar întrerupându-și momentul, A Hard Rain’s A-Gonna Fall, una dintre piesele cult ale artistului, care nu a participat la ceremonie.
Discursurile ei sunt mereu calde și convingătoare, iar activismul – fie că e îndreptat spre protejarea libertăților sau a mediului – sincer. Mesajul ei rămâne constant, atât în artă, cât și în apariții publice: în ciuda pierderilor, viața merită trăită pentru frumusețea lucrurilor mici.
Desenele, fotografiile și instalațiile ei multimedia au fost expuse la Centrul Pompidou sau la Fondation Cartier din Paris, la MoMA în New York sau, anul trecut, la Muzeul de Artă Contemporană din Tokyo. Anul acesta, la Bienala de Artă de la Veneția, o regăsim pe Smith, alături de alți artiști importanți, în proiectul expozițional pentru Pavilionul Vaticanului, intitulat The Ear Is The Eye Of The Soul. Astfel, până pe 22 noiembrie, spațiul istoric Complesso di Santa Maria Ausiliatrice găzduiește o instalație de artă sonoră și vizuală, considerată un manifest împotriva comercialului și un îndemn la introspecție.
Viața lui Patti Smith în cărți
Ca autoare, din 1972 până azi, a publicat mai multe volume de poezie și patru de memorii. Asupra acestora din urmă, disponibile și în limba română, la Editura Polirom, ne vom opri în rândurile care urmează.
Pâinea îngerilor
Recent, Polirom a publicat și la noi cel mai nou volum de memorii semnat de Patti Smith, lansat în original anul trecut, în care artista își revizitează biografia, din anii copilăriei, când căuta bănuți de argint alături de frații ei, și ai adolescenței în care și-i alege ca modele pe Rimbaud și Dylan și scrie primele sale versuri. Urmează debutul pe scenele newyorkeze, căsătoria cu chitaristul Fred „Sonic” Smith, alături de care se mută în Michigan, suferința provocată de moartea lui Smith, în ‘94. Considerat cel mai intim dintre volumele sale de memorii, Pâinea îngerilor abordează ipostazele esențiale prin care trece autoarea – de la formarea ca artistă, la căsnicie, maternitate, suferință, creație și faimă. Un autoportret onest, care-ți rămâne-n minte, narat în stilul inconfundabil al lui Patti Smith, în care se împletesc romantismul și asprimea, iar cuvintele se succed uneori în moduri neașteptate. Îl regăsiți într-o superbă traducere din engleză de Ona Frantz.
Pe când eram doar niște puști
Cu această carte, i-au descoperit proza memorialistică cei mai mulți dintre noi. Apărută în original în 2010, era publicată și la noi în 2014, în traducerea Casianei Ioniță. Bestseller internațional, recompensat cu National Book Award pentru non-ficțiune, trece drept una dintre cele mai apreciate cărți de memorii a unui star rock. Aici, Patti Smith surprinde cel mai bine New Yorkul anilor ‘60-’70, dominat de o nouă generație care militează pentru pace și libertate. Pe fundal, regăsim tumultul unei lumi artistice în care performează Janis Joplin, Jimi Hendrix sau The Rolling Stones, ecourile războiului din Vietnam și ale crimelor lui Manson, iar în prim-plan se află căutarea unui drum propriu în artă, la Chelsea Hotel, și relația cu fotograful Robert Mapplethorpe, care avea să moară din cauza complicațiilor provocate de SIDA, în 1989. Aici e începutul lui Patti Smith ca artistă și, dacă încă nu i-ați citit niciun volum de memorii, Just Kids e o excelentă alegere.
Torcătoarea de vise
Patti Smith a publicat Torcătoarea de vise în 1992, pe când avea 45 de ani. În română, apărea în 2015, în traducerea Iulianei Dumitru. Poetic și meditativ, este volumul în care își ia libertatea de-a filosofa pe marginea existenței, și mai ales a existenței artistice. Smith își investighează de această dată originile, aptitudinile, destinul, dar și gesturile mici, care dau savoare cotidianului. Este exact tipul de text de care ai nevoie atunci când cauți un antidot la agitația de zi cu zi. Autoarea mărturisea că scrierea cărții a scos-o dintr-o stare de apatie cu care se confrunta și că speră ca lectura să îi inducă aceeași bucurie cititorului. Torcătoarea de vise e un volum care invită la introspecție mai mult decât spune o poveste, cea mai plină de lirism dintre cărțile sale de memorii.
Trenul M
Trenul M apărea în 2015, iar un an mai târziu era tradus și la noi de Ona Frantz. Este un volum incitant, în care găsești pasiunea pentru cafea a autoarei, rutele străbătute în trenuri sau avioane dintr-un loc în altul, pentru concerte și alte angajamente, meditații asupra condiției femeii, a femeii singure mai ales, și tot felul de detalii pe care le umple cu sens, căci Smith știe să vadă nevăzutul într-o plimbare pe-o stradă din New York, la fel cum știe să asocieze unui lucru divers o amintire plină de melancolie. Este volumul din care afli mai mult despre rutina artistei, despre legăturile cu colegii de breaslă – la fel de celebri –, despre visele care o bântuie și despre felul cum reușește să perceapă farmecul existenței chiar și în momente banale sau de maximă suferință. Paginile sunt nostalgice fără patetism și surprind detalii oarecare fără superficialitate, dimpotrivă, aducând profunzime în fiecare vers. Pentru că textele lui Patti Smith, indiferent de formă, rămân versuri.
„Transformarea inimii e un lucru minunat, indiferent cum ajungi să-l trăiești. Mi-am încălzit niște fasole și am mâncat-o repede, apoi m-am dus la stația West Fourth Street și am luat trenul A către Rockaways. M-am gândit la fratele meu, la ceasurile pe care le petreceam împreună în diminețile ploioase asamblând forturi și cabane Lincoln Logs.”
Trenul M
Foto principală: Christian Rose / Roger Viollet / Profimedia
Foto cărți: Polirom
