Căutare

Share this article

Era mult după miezul nopţii, nu puteam dormi din cauza diferenţei de fus orar, aşa că ne uitam la televizor la un reportaj despre un grup din Vanuatu care călătorea prin SUA, iar membrii lui erau puşi în tot felul de situaţii nemaiîntîlnite. De pildă, curăţatul zăpezii. Dincolo de aspectul distractiv al acestui reportaj (bun, foarte bun, aşa cum televiziunile mai au curajul să difuzeze doar noaptea, atunci cînd nu se mai pune problema audienţei, ci aceea de a nu lăsa mira să alunge insomniacii), exista acolo şi o anumită preocupare de antropologie culturală.

Cei filmaţi se obişnuiseră cu camera de filmat, cu costumele în care erau îmbrăcaţi, cu maşinile şi avioanele care-i purtau de colo-colo prin America. Se vedea, din discuţiile lor, parte traduse, parte vorbite în engleză (care e limbă oficială, şi ea, în Vanuatu) că au un obiectiv foarte clar. Şi că de aceea au acceptat toată filmarea. Voiau să ajungă undeva. Şi, în următorul episod (erau date cîteva unul după altul), chiar s-a întîmplat. Vanuatezii, printre ei cîţiva şefi de trib, au ajuns la generalul Colin Powell. Cred că deja era Secretar de Stat. Au fost primiţi în birou şi, după ce s-au minunat cîteva minute, au desfăcut din bagaje un fel de totem, un obiect tribal, pe care i l-au oferit lui Colin Powell, cerîndu-i ceva în schimb. Să-l găsească pe John From. Probabil că înaltul demnitar american fusese prevenit (că aşa se fac reportajele, pregătite, nu improvizînd!) şi le-a spus că deocamdată nu ştie pe unde se află John From, dar că se va strădui să-l găsească şi să-i transmită mesajul delegaţiei din Vanuatu. Mare bucurie pe ei! Îşi îndepliniseră misiunea. Într-o secvenţă mai îndepărtată, delegaţia se afla în trib, acasă, în Vanuatu, şi prezenta filmul. Bătrînul comunităţii, căruia toţi i se adresau cu mult respect, a dat din cap mulţumit. Cei din delegaţie i-au spus că au transmis mesajul pentru John From (sau Frum sau Brum, în unele variante) şi că au primit asigurarea că mesajul va ajunge. Asigurarea a venit de la un mare bărbat de stat, aşa că nu aveau emoţii în privinţa urmării.

Cine e John From? Aceasta e întrebarea, după ce aţi citit rîndurile de mai sus, nu-i aşa? John From este unul din marii (şi puţinii) sfinţi ai Cultului Cargoului.

Gata, am ghicit următoarea întrebare, vă voi spune povestea pe care am mai spus-o pînă acum, îmi place foarte mult. Cultul Cargoului este una dintre cele mai noi religii ale lumii, născută imediat după cucerirea Pacificului de Sud de către „omul alb”, adică de către civilizaţie. Cultul cargoului, dacă vreţi, este modalitatea prin care „omul natural” intră în contact cu civilizaţia occidentală. E o religie născută într-o parte a Melaneziei (Vanuatu, Insulele Solomon) în epoca marilor colonii.

Melanezienii au privit cu multă curiozitate cum vin albii şi, o vreme, i-au socotit reîncarnări ale strămoşilor lor, observînd corăbiile cu admiraţie, frică şi respect, trei ingrediente numai bune pentru o nouă religie.

Dar cultul cargoului s-a născut, cu adevărat, în epoca radioemiţătoarelor. Atunci, localnicii au privit cu multă curiozitate cum omul alb vorbeşte în cabină, în faţa unui obiect magic şi, peste o lună sau două, sosea cargoul cu tot ceea se rugaseră albii să li se aducă.

Foto: Spectator.co.uk

După o observare atentă a „ritualului”, aborigenii şi-au construit şi ei, din lemn, turnuri de transmisie, cu staţie din lemn, cu microfoane şi căşti din lemn. Şi au început să ceară şi ei miraculoasele cargouri. Prezenţa americanilor în Pacificul de Sud, în vremea celui de-Al Doilea Război Mondial, a fortificat cultul cargoului. O parte din ceea ce venea cu vasele, apoi cu avioanele, ajungea, sub formă de cadouri, şi la aborigeni. Dar dependenţa de omul alb nu era un sentiment confortabil. Aşa că melanezienii şi-au construit, în secret, pe teritoriile triburilor lor, piste de aterizare pentru avioanele cargo, iar rugăciunile au devenit si mai intense. În continuare, americanii le dădeau localnicilor conserve, alimente şi unelte.

Iar gesturile acestea nu puteau fi decît urmarea rugăciunilor în faţa microfoanelor de lemn, desigur! De cincizeci de ani, pe 15 februarie, în Vanuatu (Noile Hebride) este sărbătorit Cultul Cargoului. Credincioşii îl aşteaptă pe John From (John Brum sau John Frum), un personaj magic, care le va aduce un cargou plin cu biciclete şi alte bunuri (poate chiar telefoane mobile, mai nou). Semnul acestui cult e o cruce roşie alături de o prăjină de care atîrnă sfori, reprezentarea antenei de radio.

De cînd cu vizita delegaţiei la Colin Powell, credincioşii sînt şi mai încredinţaţi că doleanţele lor vor ajunge la John From.

Chiar Philip, Prinţul Consort, este trecut în rîndul sfinţilor cargoului pentru că, probabil, în timpul vizitei sale în colonia britanica a Noilor Hebride (ulterior, Vanuatu) a făcut frumoase promisiuni localnicilor şi, tot probabil, chiar a trimis un cargou umanitar. Asta înseamnă să fii prinţ consort şi sfînt!

Morala: a trebuit să trec în titlu un nume cunoscut ca să vă pot vorbi în articol despre un fenomen mai puţin cunoscut! 

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO