Ploile de meteoriți. Care sunt cele mai faimoase și când și unde pot fi observate?

Ploile de meteoriți, atunci când sunt observate pe un cer senin, pot reprezenta adevărate spectacole minunate pentru ochi.

Dacă este timpul pentru o ploaie de meteoriți, nu veți avea nevoie de un telescop, de un binoclu sau de un munte înalt pentru a avea o petrecere cu „privirea la stele”. S-ar putea să aveți nevoie de un sac de dormit cald și de un ceas cu alarmă pentru a vă trezi în mijlocul nopții.

Ce sunt ploile de meteoriți?

Un meteor este o rocă spațială – sau meteoroidă – care intră în atmosfera Pământului. Pe măsură ce roca spațială cade spre Pământ, frecarea cu aerul o face extrem de caldă. Ceea ce vedem este o „stea căzătoare”. Acea dungă strălucitoare nu este de fapt stânca, ci mai degrabă aerul strălucitor, pe măsură ce roca fierbinte trece prin atmosferă.

Când Pământul întâlnește mai mulți meteoriți deodată, numim acest fenomen ploaie de meteoriți.

De ce ar întâmpina Pământul mai mulți meteoriți simultan? Ei bine, cometele, precum Pământul și celelalte planete, orbitează de asemenea în jurul soarelui. Spre deosebire de orbitele aproape circulare ale planetelor, orbitele cometelor sunt, de obicei, destul de înclinate.

Pe măsură ce o cometă se apropie de soare, o parte din suprafața ei înghețată fierbe, eliberând o mulțime de particule de praf și rocă. Aceste resturi de cometă sunt împrăștiate de-a lungul căii cometei, în special în sistemul solar interior (unde locuim), pe măsură ce căldura soarelui fierbe din ce în ce mai multă gheață și resturi. Apoi, de mai multe ori în fiecare an, pe măsură ce Pământul își face călătoria în jurul soarelui, orbita sa traversează orbita unei comete, ceea ce înseamnă că Pământul se aruncă într-o grămadă de resturi de comete.

Dar nu vă îngrijorați!

Meteoriții sunt de obicei mici, de la particule de praf până la dimensiunea bolovanilor. Sunt aproape întotdeauna suficient de mici pentru a arde rapid în atmosferă, deci există puține șanse ca vreunul dintre ei să lovească suprafața Pământului. Dar există șanse mari să puteți vedea un spectacol frumos de stele căzătoare în toiul nopții!

În cazul unei ploi de meteoriți, dungile strălucitoare pot apărea oriunde pe cer, dar „cozile” lor par să indice înapoi către același loc de pe cer. Asta pentru că toți meteorii vin spre noi în același unghi și, pe măsură ce se apropie de Pământ, efectul perspectivei îi face să pară că se îndepărtează. Este ca și cum ai sta în mijlocul căilor ferate și ai vedea cum cele două șine de tren se unesc în depărtare.

Ploile de meteoriți în istorie

În cele mai vechi timpuri, obiectele din cerul nopții evocau superstiția și erau asociate cu zei și religie. Dar neînțelegerile despre meteoriți au durat mai mult decât au făcut-o cu privire la majoritatea celorlalte obiecte cerești.

Despre meteoriți s-a crezut multă vreme că sunt daruri aruncate de la îngeri. Alții credeau că zeii își arătau furia. În secolul al XVII-lea, mulți credeau că reprezintă rezultatul furtunilor (au fost porecliți „pietre tunete”). Mulți oameni de știință erau sceptici că pietrele ar putea cădea din nori sau din ceruri și, adesea, pur și simplu nu credeau în relatările oamenilor care pretindeau că au văzut astfel de lucruri.

În 1807, o minge de foc a explodat peste Connecticut, iar mai mulți meteoriți au căzut în ploaie. Până atunci fusese descoperită prima mână de asteroizi și a apărut o nouă teorie care sugerează că meteoriții erau bucăți rupte de pe asteroizi sau alte planete. (O teorie care încă se menține).

Cel mai mare meteorit recuperat în Statele Unite a căzut pe un câmp de grâu din sudul statului Nebraska, în 1948. Martorii au văzut după-amiază o minge de foc uriașă despre care unii au spus că este mai strălucitoare decât soarele. Meteoritul a fost găsit îngropat 3 metri adâncime în pământ. A cântărit 1.070 de kilograme.

Cel mai faimos crater de meteorit din Statele Unite este denumit în mod greșit Meteor Crater. Este în Arizona și este imens. Are o adâncime de 180 de metri și o lățime de aproape un kilometru. A fost primul crater care s-a dovedit a fi cauzat de un impact de meteorit, care a avut loc cu 20.000 și 50.000 de ani în urmă.

Ploile de meteoriți ce apar în fiecare an

Meteorii sunt adesea văzuți căzând din cer singuri – unul aici, unul acolo. Dar există anumite momente într-un an în care zeci sau chiar sute de meteori pe oră vor lumina cerul, aparent venind dintr-o parte a cerului, radiind în toate direcțiile și căzând spre Pământ unul după altul.

Există mai multe averse periodice de meteoriți pe care astronomii și observatorii amatori îi așteaptă în fiecare an. Ploile de meteoriți sunt numite după constelațiile de unde pare că provin. De exemplu, Orionidele par să provină din puternica constelație Orion, în timp ce meteorii Perseid par să provină din constelația Perseus.

Leonidele: Cea mai strălucitoare și mai impresionantă este ploaia de meteoriți Leonid, care poate produce o furtună de meteori care luminează cerul cu mii de meteori pe minut. De fapt, termenul „ploaie de meteoriți” a fost inventat după ce astronomii au observat unul dintre cele mai impresionante spectacole ale Leonidelor în 1833. Leonidele apar în fiecare noiembrie, dar cel mai frumos spectacol are loc la intervale de aproximativ 33 de ani, cu ultima iluminare a Cerului Pământului în 2002; nu se preconizează repetarea ei până în 2028.

Citește și: Trei fenomene astronomice importante într-o singură zi

Perseidele: O altă ploaie pentru care merită să fii treaz în miezul nopții este ploaia de meteori Perseid, care este asociată cu cometa Swift-Tuttle, care are nevoie de 133 de ani pentru a orbita soarele. Pământul trece prin orbita cometei în luna august a fiecărui an. Nu este la fel de activă ca Leonidele, dar este cea mai vizionată ploaie de meteoriți a anului, atingând vârful pe 12 august, cu peste 60 de meteori pe minut.

Orionidele: Ploaia de meteori Orionid produce meteori din cometa Halley, care orbitează soarele la fiecare 75 până la 76 de ani. Ploaia de meteoriți Orionid are loc în fiecare octombrie și poate dura o săptămână, tratând observatorii cu un spectacol de 50 până la 70 de stele căzătoare la oră la vârf.

Quadrantidele: Ploaia de meteoriți Quadrantid provine din resturile unui asteroid numit 2003 EH1, despre care unii astronomi cred că face parte dintr-o cometă care s-a destrămat cu secole în urmă. Resturile pătrund în atmosfera Pământului la începutul lunii ianuarie și oferă astronomilor și altor observatori un scurt spectacol.

Geminidele: La fel ca și Quadrantidele, ploaia de meteori Geminid provine și din particulele de praf ale unui asteroid, de data aceasta un asteroid aproape de pământ numit 3200 Phaeton. Aversele cu meteori provin în mare parte din comete, așa că având un asteroid la origine, face ca Quadrantidele și Geminidele să fie diferite de alte averse de meteori. Geminidele apar în decembrie și pulverizează până la 40 de meteori pe oră din constelația Gemeni, la ora de vârf.