Povestea unei vieți trăite pe scenă: Victor Rebengiuc la 89 de ani - LIFE.ro

Căutare

Share this article

Cu riscul ridicolului de a-l imita pe Creangă, aș spune că nu știu alții cum sunt, dar eu când vorbesc de cinematografia românească, este imposibil să nu mă gândesc la Victor Rebengiuc. Sunt filme care mi-au marcat copilăria, iar mai târziu, când am descoperit marele oraș, sunt piese de teatru care mi-au rămas drept repere pentru cultura românească și, în majoritatea dintre ele, pe afiș trona numele lui Victor Rebengiuc.

Zilele trecute, toată scena culturală românească a sărbătorit acest mare nume: Victor Rebengiuc. Marele actor, pe care unii l-au numit „colos” pentru cultura românească, a aniversat 89 de ani de viață și peste 60 de carieră.

Povestea de viață a lui Victor Rebengiuc

Născut pe 10 februarie 1933, Victor Rebengiuc provine dintr-o familie de condiție modestă a Bucureștiului vremii respective. Când avea numai trei ani, părinții lui s-au despărțit și mare parte din copilăria sa și-a petrecut-o sub tutela bunicilor materni, fiind nevoit să se mute adesea cu locuința din cauza problemelor financiare ale familiei. Tot la o vârstă foarte fragedă, Victor Rebengiuc a rămas orfan de tată, părintele său fiind răpus pe frontul de la Stalingrad, lucru despre care mai târziu spunea că l-a afectat foarte mult, fiind nevoit să crească fără o figură paternă în viața sa. Mama sa a lucrat ca funcționară la Ministerul Transporturilor.

Cea mai la îndemână școală pentru vremurile acelea a fost liceul militar de la Predeal, perioadă despre care Rebengiuc însuși spunea că i-a fost de mare ajutor în formarea sa ca adult, deoarece s-a deprins cu disciplina, ordinea și punctualitatea, trei elemente foarte importante în desăvârșirea caracterului unei persoane. A urmat apoi școala medie electrotehnică și pașii lui se îndreptau către Universitatea Politehnică, însă a fost respins la admitere din cauza „condiției sale nesănătoase”.

Victor Rebengiuc la debutul carierei sale. Foto: Radio România Cultural

”Destinul meu artistic a stat sub semnul întâmplării. Mă pregăteam pentru o carieră tehnică. Ideea bunicilor și a mamei fusese să am o meserie de pe urma căreia să pot trăi. (…) Urmam așadar o școală medie electrotehnică. Unul dintre colegii mei mai mari mi-a propus să joc într-o piesă pusă de el în scenă (…). După ce am jucat în piesa asta, un alt coleg care era la un cămin cultural mi-a propus un rol într-o piesă de-a lor. M-am dus acolo. Era o joacă pentru mine. Nici nu mă gândeam că lucrez deja la o viitoare profesie. Îmi petreceam timpul liber jucând teatru de amatori, așa cum alții jucau fotbal pe maidan. (…) Am jucat din cămin cultural în cămin cultural, până când, în ultimul an de școală, am montat o piesă (…) într-un spectacol de sfârșit al studiilor liceale. Directorul școlii, căruia i-a plăcut ce a vazut, a zis că trebuie să dau la teatru. A fost prima dată când am luat în considerare ideea asta”, avea să declare, peste ani, Victor Rebengiuc.

Și astfel începe cariera de actor a lui Victor Rebengiuc.

Victor Rebengiuc și scena, o iubire pe viață

Încurajat de cei care îl văzuseră ca amator pe scenă, Victor Rebengiuc a intrat printre ultimii la Institutul de Teatru din București, la clasa unor nume extrem de importante pentru scena vremii, precum Aura Buzescu.

”Când am intrat în Institut, profesoara mea, care a fost una dintre cele mai mari actrițe pe care le-a avut teatrul românesc, Aura Buzescu, a urlat pur și simplu la mine. Învățasem să joc teatru de la niște oameni fără o calificare deosebită.(…) Așa am ajuns eu să deprind greșit niște lucruri ușurele, lipsite de valoare, comicării ieftine. Iar doamna Buzescu, când m-a văzut cum interpretez, mi-a zis urlând: Cine te-a învățat să faci asta? La circ să te duci, la estradă cu tine!!!”, povestea actorul.

Dar de aici înainte calea era deschisă pentru un asemenea talent și a urmat o carieră strălucită pe scena teatrelor românești și pe platourile de filmare, o carieră care însumează 64 de ani.

Iar când spunem Victor Rebengiuc, e imposibil să nu ne gândim la Ilie Moromete sau Apostol Bologa, două personaje interpretate absolut memorabil. Au fost peste 50 de filme și sute de roluri de teatru, întâi pe scena teatrului din Craiova, după care pe cea de la Bulandra și de la Teatrul Național, plus alte câteva reprezentații minunate pe lângă.

Victor Rebengiuc
Foto: Radio România Cultural

Viața personală a lui Victor Rebengiuc

Despre actorii generației trecute se spunea că fiecare dintre ei a fost un crai la vremea lui. Dacă și Rebengiuc a fost sau nu, judecați singuri. A iubit două femei, iar alături de cea de-a doua stă de nu mai puțin de 47 de ani.

În 1960 s-a căsătorit cu actrița Anca Verești, dar, așa cum ar spune unii și alții, nu a fost să fie. Cinci ani mai târziu a divorțat, se pare dintr-un motiv simplu: Victor Rebengiuc se îndrăgostise de o altă actriță mai tânără, Mariana Mihuț, cu care s-a căsătorit în același an în care a redevenit un bărbat liber.

Despre întâlnirea cu Mariana Mihuț, Rebengiuc are o poveste extrem de duioasă: ”Ne-am întâlnit în 1964, când filmam „Pădurea spânzuraților”. Ea juca rolul logodnicei mele. Era tânără, încă studentă, în ultimul an la institut, drăguță, frumușică. (…) Am avut o tresărire, un fior, un zvâc. A fost un coup de foudre. Mi-a plăcut când am cunoscut-o, am început s-o curtez chiar în timpul filmărilor.(…) Întâmplător am aflat ca eram vecini de bloc. Ne-am propus să ne întâlnim mai des și din chestia asta a ieșit ce-a ieșit”. Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț au un băiat, Tudor, născut în 1975, de profesie arhitect, căsătorit, care la rândul său este tatăl unui băiețel – Mircea-Maxim.

Victor Rebengiuc
Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț. Foto: Radio România Cultural

Cele mai bune filme cu Victor Rebengiuc

Dacă vorbim despre cele mai bune filme cu Victor Rebengiuc, îmi ofer libertatea de a sorta în funcție de preferința mea personală și voi începe cu Moromeții. Iată un top pur personal:

  1. Moromeții
  2. Pădurea Spânzuraților
  3. De ce trag clopotele, Mitică?
  4. Cel mai iubit dintre pământeni
  5. Nunta Mută
  6. Balanța
  7. Aferim!

Dacă vorbim despre cele mai bune piese de teatru, îți voi recomanda acele producții ce pot fi văzute azi pe scena teatrelor din București:

Teatrul Național București:

„Regele moare” de Eugène Ionesco, regia Andrei și Andreea Grosu, 2017

„Umbre” de Marilia Samper, regia Vlad Cristache, 2017

Teatrul Lucia Strurdza Bulandra

CĂSĂTORIA, de GOGOL, regia Yuri Kordonsky

Rața Sălbatică, de Henrik Ibsen, regia Peter Kerek

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO