Pentru Mădălina Pașol muzica nu este doar o profesie, ci o moștenire, o vocație și un mod de a trăi. Provenind dintr-o familie în care arta sunetelor se transmite din generație în generație, pianista a crescut într-un mediu în care disciplina, sensibilitatea și rigoarea artistică erau la fel de firești precum respirația. De la primele lecții primite de la bunicul său, contrabasist în Orchestra Națională Radio, până la studiile la Berlin și întâlnirile cu mari maeștri ai pianului, parcursul său a fost definit de pasiune, perseverență și o profundă înțelegere a menirii artistice.
Adesea numită „copil-minune”, Mădălina Pașol vorbește astăzi cu maturitate despre talent, muncă și echilibrul fragil dintre vocație și disciplină. Dincolo de scenă, își asumă cu aceeași intensitate rolul de mamă, trăind emoția rară de a împărți aplauzele cu propria fiică, violoncelista Ava Pașol. În interviul de mai jos, pianista ne invită să descoperim nu doar traseul unei cariere remarcabile, ci și povestea unei iubiri neîntrerupte pentru muzică.
Mădălinei Pașol, proveniți dintr-o familie de muzicieni. Cum a modelat acest mediu relația timpurie cu pianul?
În familia mea legătura cu muzica este foarte profundă și tot ce facem se leagă de acest lucru. Educația mea a fost strâns legată de simțirea artistică și exprimarea prin muzică. Am învățat să cânt la pian cu bunicul meu care a fost contrabasist in Orchestra Națională Radio, apoi am absolvit Liceul de Artă George Enescu. Această tradiție este dată mai departe, fiica mea fiind călăuzită în artele violoncelului de tatăl meu care între timp a decedat și de către fratele meu care este și el membru al Orchestrei Naționale Radio.
Ați fost adesea descrisă drept „copil-minune”. Ce presiuni implică această etichetă și cum v-a influențat parcursul artistic?
Nu poți fi copil minune sub presiune. Titulatura de „copil-minune” este talentul nestăpânit care este exprimat prin muzică la o vârstă foarte fragedă. Mai ales în perioada copilăriei presiunea nu poate da roade deoarece performanțele la vârste fragede sunt doar o chemare naturală de a te identifica profund cu o artă, cu un instrument și pasiunea fără margini care este apreciată de public. Titulatura este dată de succesul și de inocența cu care copilul – așa zis – minune trăiește muzica în fața publicului.
Mădălina Pașol: „Bucuria de a cânta și încânta publicul alături de fiica mea, Ava Pașol – violoncelistă în plină formare, este o imensă bucurie și un motiv real de mândrie”
Spuneți adesea că performanța nu este posibilă fără muncă susținută și sprijin familial. Cum se construiește, în timp, acest echilibru între disciplină și vocație?
Este o întrebare foarte dificilă. În zilele noastre performanța la vârste fragede este mult mai greu de obținut deoarece copiii sunt foarte preocupați cu artele digitale și atenția lor este distrasă de acest domeniu, din păcate.
Muzica a fost firul roșu care a legat copilăria, maturizarea și viața adultă. A existat vreodată un moment de îndoială sau de desprindere de scenă?
Desigur, dar întotdeauna am revenit cu mare pasiune către menirea mea.
La doar 18 ani ați ales Berlinul pentru studiile universitare. Ce a însemnat această alegere din punct de vedere artistic și personal?
La acel moment această deschidere a fost ceva incredibil. Fără Facebook și toate canalele digitale această performanță nu s-ar fi bucurat de prestigiul meritat dar cred că o dată cu timpul, rezultatele mele au arătat ce înseamnă a studia la cea la mai prestigioasă școală de muzică din lume.
Ați studiat cu profesori de prestigiu, români și internaționali. Cum v-au influențat aceștia parcursul artistic?
Am fost eleva profesorului Pascal Devoyon și a maestrului George Sava. Aprofundarea fiecărei lucrări a adus o nouă perspectivă și am putut perfecționa ceea ce interpretez. Am participat la Master Class-uri ale profesorilor: György Sebök, Andrej Jijinski, Hanns Leygraf. Aceste colaborări mi-au deschis întotdeauna orizonturi și noi perspective în toate privințele.
Un pianist este „un mic sclav al instrumentului”? Cum se păstrează libertatea artistică în acest raport atât de exigent?
Nu aș vedea într-un pianist un supus al instrumentului. Fiecare pianist concertist își alege menirea prin pasiunea care îl determină să studieze acest instrument. Repertoriul extrem de interesant crează o plajă de exprimare foarte largă. Perfecționarea tehnicii pianistice este o bucurie pentru fiecare interpret.
Mădălina Pașol: „Publicul simte cel mai bine ce oferă fiecare interpret și reacția este întotdeauna pe măsura performanței artistice”
Privind din sală, ce calități căutați la un artist aflat pe scenă?
Publicul este cel decide până la urmă cine este un interpret valoros. Noi, muzicienii între noi, putem fi subiectivi. Succesul are diferite palete și multe ramificații. Dar, publicul simte cel mai bine ce oferă fiecare interpret și reacția este întotdeauna pe măsura performanței artistice.
Activitatea pedagogică ocupă un loc important în viața dumneavoastră. Ce principii vă ghidează în lucrul cu elevii?
Momentan activitatea mea pedagogică nu este pe primul plan. Mă dedic familiei și carierei mele pianistice.
Cum vă simțiți când sunteți pe aceeași scenă cu fiica dvs.?
Tocmai am revenit împreună cu fiica mea din Irlanda unde am susținut mai multe concerte. Bucuria de a cânta și încânta publicul alături de fiica mea, Ava Pașol – violoncelistă în plină formare, este o imensă bucurie și un motiv real de mândrie.
Citește și: Din Republica Moldova, în Elveția. Violonista Alexandra Conunova: „Sunt un terapeut al sufletelor prin muzică”
Interviul cu Andra Danciulescu face parte din proiect „Povestea mea” ❤️
Antonia Bogdan este trainer de limba română pentru expați și franceză, lingvist, traducător, Art lover, Fashion Addict, World traveler.
„Sunt Antonia și dintotdeauna am fost pasionată de limbi străine și de călătorii, fiind conștientă de importanța lor pentru toți, indiferent de cultura sau mediul în care trăim. Cred cu tărie că stăpânirea mai multor limbi deschide uși către noi oportunități și creează punți între culturi, facilitând comunicarea și înțelegerea reciprocă. Limba este nu doar un instrument de comunicare, ci și o cale de a înțelege gândirea, obiceiurile și perspectivele altor oameni.
În activitatea mea de trainer, îmi propun să transmit această pasiune și să arăt cursanților cum învățarea limbilor străine poate îmbogăți nu doar viața profesională, ci și experiențele personale. Fie că este vorba despre a învăța o limbă pentru muncă, călătorii sau dezvoltare personală, sunt dedicat să ajut fiecare persoană să își atingă obiectivele lingvistice și să descopere cât de important este să poți comunica eficient în mai multe limbi.
Pe lângă faptul că vorbesc mult în cadrul sesiunilor de training, îmi place să și scriu despre lucrurile care merită
Toată lumea are o poveste, ne lipsește doar imboldul să o împărtășim
Într-o lume care se află mereu în mișcare, îți oferim un loc în care să te bucuri de lucrurile și, mai ales, de oamenii care contează cu adevărat. Descoperim împreună povești incredibile de viață care să ne inspire înspre o viață mai bună. „Povestea mea” devine spațiul în care vorbim onest și deschis despre orice.
Fii parte din comunitatea LIFE.ro. Spune-ți povestea și lasă-ne să te cunoaștem, să învățăm împreună și să-i motivăm pe ceilalți să fie schimbarea de care avem nevoie.
Ai trăit câțiva ani în străinătate, acum te-ai întors și vrei să ne spui de ce. Ai învins o boală și acum vrei să fii inspirație pentru oamenii care se luptă cu aceeași situație. Ți-ai schimbat job-ul. Ai trecut printr-o despărțire sau trăiești o mare iubire. Spune-ne povestea ta în noul proiect LIFE.ro, „Povestea mea”.
