fbpx

Căutare

Share this article

Raluca Negulescu Balaci este directoarea unei fundații ce poartă numele uneia dintre cele mai puternice companii fundate în România și devenite globale, UiPath.

UiPath Foundation, condusă de Raluca Negulescu Balaci, este autoarea și implementează propriile programe cu impact în zonele vulnerabile, în rândul copiilor care au nevoie de un context stabil în care să-și poată atinge potențialul intelectual cu care au venit pe lume.

Astfel, programele gestionate de Raluca Negulescu Balaci ajung în comunități din București (Ferentari), până în Botoșani, Cluj, Galați, Vaslui, Olt sau… în Bangalore (India)

Cine este Raluca și care este schimbarea pe care ea vrea să o provoace în lume aflăm în câteva minute de lectură.

Raluca Negulescu Balaci: Eu am o experiență de peste 12 ani în comunități vulnerabile din România și din Europa; m-am concentrat pe dezvoltarea programelor educaționale adresate copiilor care vin din familii sărace, iar, din momentul în care UiPath a decis să creeze o fundație, m-am bucurat că pot să duc această misiune, pe care mi-am asumat-o personal și profesional, mai departe.

Eu sunt unul dintre copiii care vin dintr-o familie vulnerabilă și am avut norocul susținerii părinților și al unor oportunități de învățare care m-au ajutat să depășesc toate dificultățile cu care s-au confruntat părinții mei.

Pentru mine a fost un motiv de mare bucurie să aflu că UiPath, companie globală, care a pornit din România, își dorește să își asume responsabilitatea față de copiii din România și din India și mi s-a părut extraordinar că fondatorii și angajații săi au văzut atât de mult potențial care există în comunitățile vulnerabile din România. Trebuie doar să deschidem ochii și să construim toate oportunitățile prin care copiii să poată distruge cercul vicios al vulnerabilității, care ne ține, din păcate, pe primul loc în UE la numărul de copii care se confruntă cu sărăcia.

Raluca Negulescu Balaci, acasă, în Bârlad

Hai să vedem care este motivația ta în tot acest proces? Povestește-mi puțin despre acest context de viață vulnerabil în care ai crescut!

Raluca Negulescu Balaci: Eu am crescut în Bârlad, un oraș din estul României, județul Vaslui, într-o familie modestă. Părinții mei m-au susținut întotdeauna în întreg parcursul educațional, dar au fost momente extrem de dificile.

Mă simt norocoasă că îi am alături și că au crezut în mine, m-au susținut tot timpul.

Am început încă de la 15 ani să fac voluntariat în Bârlad, împreună cu un grup de prieteni din liceu, foarte dornici să ajute și să se implice în această asociație, din Bârlad, „Asociația Nu mă uita!”, pornită de un american, care contribuia în a stimula tinerii din oraș să aibă experiențe civice în comunitatea din care veneau.

A fost o experiență absolut transformatoare pentru mine, fiindcă am avut acces la diferite ateliere și cursuri de dezvoltare personală, dar a existat și momentul în care am conștientizat cât de privilegiată sunt, chiar dacă veneam dintr-o familie cu multe dificultăți.

La ce te referi când spui „multe dificultăți”?

Raluca Negulescu Balaci: De pildă, mama a fost casnică mulți ani la rând pentru a avea grijă de mine și de sora mea, tata a muncit toată viața la o fabrică din Bârlad, iar toată familia depindea de venitul tatei. Pe măsură ce am crescut, a devenit din ce în ce mai dificil de gestionat cheltuielile.

Cine v-a ajutat când aveați nevoie?

Raluca Negulescu Balaci: Bunicii au fost aproape de noi și am avut niște oameni alături, cum era mătușa, de pildă, și cred că am văzut în jurul nostru foarte multă solidaritate. Oamenii ne aduceau hăinuțe, jucării, cărți și am crescut în acest spirit că atunci când primești trebuie să dai mai departe și cred că am integrat acest gând în mod subtil în modul meu de a fi.

Când am început să fac voluntariat și am ajuns să lucrez cu copiii dintr-o zonă tip ghetou din Bârlad, care trăiau fără încălzire, fără electricitate, mi-am dat seama că eu aveam un sprijin. Am început să lucrez cu ei, într-un centru în care ei veneau și, țin minte, aveam calculatoare și primeam copii care acasă nu aveau electricitate, dar care învățau la noi să folosească un calculator. Era o situație parcă desprinsă dintr-un univers paralel.

În plus, cream și contextul prin care să vorbim despre reguli de igienă, spălatul pe mâini ori despre cum mâncăm împreună.

Ulterior a devenit pentru mine un motor important pentru modul în care am făcut alegerile mai departe.

Raluca Negulescu Balaci,
Raluca Negulescu-Balaci, directoarea UiPath alături de unul dintre beneficiarii programelor educaționale

Îmi place ideea de bine care se naște din familie. Mai mult decât atât, am sentimentul că vulnerabilitatea înseamnă mult mai mult decât lipsa accesului la niște resurse materiale, înseamnă un blocaj al lui „nu pot, nu îmi permit”. Îmi imaginez că apăreau și în familia ta și aș vrea să știu cum ai reușit tu să le depășești, cine te-a ghidat și cum dai mai departe această lecție beneficiarilor tăi?

Raluca Negulescu Balaci: Răspunsul aici este simplu: mama. Ea este o forță, absolut incredibilă.

Ea a pus această sămânță a aspirațiilor și a ambițiilor în mine încă din clasa a II-a. mă lua de mână, treceam pe lângă acest colegiu foarte important din Bârlad, Colegiul Național „Gheorghe Roşca Codreanu”, creat de un om care a dispus de foarte multe resurse și a creat această școală, care, la momentul la care am ajuns eu acolo, avea deja 150 de ani și era cea mai bună școală din Bârlad. Mama, când treceam pe-acolo, îmi spunea mereu: „aici vin cei mai buni copii din oraș și aici poți veni și tu dacă-ți dorești și dacă înveți”.

Mama mi-a oferit foarte mult spațiu să citesc, nu m-a pus niciodată să fac treabă prin gospodărie, așa cum se întâmplă, din păcate, cu foarte mulți copii. Asta vedeam și noi că e o nevoie a părinților din comunitățile în care intervenim.

Eu am fost foarte norocoasă să primesc acest spațiu să explorez, să învăț, iar ei nu au cerut niciodată de la mine altceva decât să învăț și să mă concentrez pe ce vreau să fac.

A fost tot timpul un soi de nesiguranță, fiindcă acele contraste sociale apar tot timpul, despre cum te îmbraci, când începi să fii adolescent, cum încep să vorbească ceilalți copii despre tine, fiindcă părinții nu-și permit să-ți ia haine din ultimele tendințe, iar acestea toate se resimt în interacțiunile cu ceilalți.

Dar, cum spuneam, mama a fost o forță în tot acest timp și a picurat în mine încredere și reziliență. Și cred că și această sămânță a curiozității și a dorinței de a căuta mereu oportunități de învățare și, indiferent de context, să încerc să mă implic și să fac mai mult.

Raluca Negulescu Balaci, directoarea UiPath Foundation, împreună cu copiii în a căror destin educațional s-a implicat

Cum alegeți programele și ce au în comun acestea?

Raluca Negulescu Balaci: Știu că a existat această așteptare ca UiPath Foundation să fie un grant maker. După cum ați observat, UiPath Foundation este o organizație nonguvernamentală care implementează propriile programe educaționale, pe care le-am construit de la zero pentru a ajunge la copiii din familii vulnerabile și pentru a dezvolta un sistem de intervenție care să răspundă nevoilor complexe cu care aceștia se confruntă.

Avem trei mari programe educaționale: Future Acceleration Programme, care funcționează după o filozofie a impactului de 360 de grade și, în România, susținem copiii din familii vulnerabile din București (Ferentari), din Cluj, Galați, Vaslui, Botoșani, iar din acest an și din județul Olt. Scopul nostru este să îi ajutăm să își înțeleagă și descopere potențialul prin acces la educație de calitate și dezvoltarea competențelor secolului XXI.

Citește și: Alina Kasprovschi, fondator Fundația Comunitară București: „Nu știi niciodată cum influențezi o viață. Dar vorbim peste 20 de ani și atunci vom putea vedea impactul!” – LIFE.ro

Oferim sprijin material, o bursă lunară, rechizite, îmbrăcăminte, mâncare, sprijin medical și psihologic, absolut tot ce este nevoie pentru ca acești copii să nu se mai gândească la ziua de mâine, ci să se concentreze pe parcursul lor educațional. Nu suntem singuri în acest proces, ci împreună cu niște parteneri strategici extraordinari: Policy Center for Roma and Minorities, Fundația Inimă de Copil, din Galați; Asociația Bună Ziua, Copii din România în Vaslui, Fundația Pro Patrimonio în Botoșani și Olt, iar în Cluj colaborăm cu Direcția de Asistență Socială și Medicală, o instituție publică.

Avem colaborări și cu toate școlile din zonă, astfel încât să putem monitoriza impactul programelor noastre și asupra rezultatelor școlare, iar acest pachet integrat de sprijin are rostul de a-i menține pe copii pe un parcurs educațional adaptat la nevoile lor.

Apropo de cifre, din 2020 până în prezent, copiii din programele noastre au dedicat peste 22.000 de ore pentru meditații online, la matematică, limba engleză, ateliere de automatizare, tabără virtuală. E adevărat că 2020 a fost un an extrem de complicat pentru familiile sărace, mulți părinți au rămas fără locuri de muncă, multe dintre școlile din comunitățile vulnerabile nu au făcut față la această tranziție la școala online, din lipsă de infrastructură, din lipsă de acces la dezvoltare de competențe digitale pentru profesori, așa încât a fost foarte important pentru noi să creăm această tranziție foarte rapidă la școala online pentru copiii cu care lucrăm. Și am reușit să facem acest lucru și chiar să avem în spate o echipă de voluntari, inclusiv din UiPath care să ne ajute la managementul device-urilor, să rezolvăm toate potențialele probleme tehnice care ar putea apărea.

Acesta este o intervenție pe termen lung, prin care suntem alături de copii timp de minimum 4 ani și monitorizăm îndeaproape progresul lor, iar acest ultim element este foarte important pentru noi, mai ales că ne uităm cu atenție și la ecosistemul școlar din care provin copiii.

În plus față de ce ți-am povesti până acum, derulăm un alt program UiPath Foundation, Nurturing Teachers’ Potential, axat pe dezvoltarea competențelor profesorilor, pe a vedea și dezvolta potențialul copiilor din familii dezavantajate. Așadar, colaborăm cu Teach for Romania să democratizăm tot know how-ul pe care ei l-au câștigat în Academia de Leadership și Pedagogie și să-l ducem în comunitățile în care noi intervenim, așa încât, în câțiva ani, să avem un program educațional accesibil tuturor profesorilor din România.

Susținem profesorii Teach for Romania să ajungă în comunitățile vulnerabile și, mai mult decât atât, în acest an încercăm să dezvoltăm, împreună cu partenerii noștri, prima platformă online pentru profesori cu un instrument foarte valoros de dezvoltare și evaluare socio-emoțională pentru copii. Ideea a apărut în momentul în care am realizat impactul mai ales că impactul pe care pandemia l-a avut asupra copiilor, la nivel social și emoțional. Instrumentul va fi accesibil online, gratuit pentru toți profesorii din România.

Și, pentru că spunem tot timpul că suntem o fundație orientată spre viitor, lucrăm și la o dimensiune de educație timpurie, îți spun câteva cuvinte și despre cel de-al treilea program al nostru, Early Education Forward, derulat în parteneriat cu Asociația OvidiuRo, în așa fel încât să prevenim decalajele educaționale copiii din comunități sărace care, din păcate, nu au acces la educație timpurie.

Care este profilul copiilor cu care lucrați voi?

Raluca Negulescu Balaci: Lucrăm cu copii cu vârste cuprinse între 11 și 16 ani și ne uităm la ciclul gimnazial, fiindcă, pe de o parte, avem tranziția de la clasa a IV-a către clasa a V-a, care este destul de dificilă pentru mulți copii, dar ne uităm, pe de altă parte, și la tranziția dintre clasa a VIII-a și a IX-a, unde, din păcate, pentru mulți copii, parcursul educațional se oprește și nu merg mai departe. Așa încât, am ales aceste vârste tocmai pentru a răspunde acestor nevoi de încurajare și susținere, de recuperare a decalajului acolo unde este cazul.

Copiii cu care lucrăm vin din familii vulnerabile din punct de vedere social, cu condiții de locuire foarte precare, cu multe familii monoparentale sau cu părinți care reușesc cu greu să pună pe masă pâinea pentru a doua zi, dar cu foarte mare dorință de a susține copiii în a avea un parcurs diferit față de viața pe care au avut-o ei, motiv pentru care, toți copiii din programele noastre sunt foarte motivați să meargă la școală și să înfrunte toate dificultățile, iar acesta este punctul comun: vulnerabilitate socială, susținere din partea părinților și un potențial care, de multe ori, nu este văzut de sistemul formal de învățământ.

Noi credem că toți copiii au un potențial extraordinar, trebuie doar să construim contextul prin care ei să devină conștienți de acesta și să-l dezvolte.

Și în India?

Raluca Negulescu Balaci: În India lucrăm cu mai multe școli din Bangalore și în câteva comunități din această zonă. Bangalore este un areal cu 8,5 milioane de oameni, deci vorbim despre aproape jumătate din populația României în întregime.

Partenerul nostru local se numește Dream a Dream, iar ei au o abordare foarte similară cu a noastră și încercăm împreună să oferim copiilor din familii sărace șansa la o educație mai bună. Ei au creat propria metodologie de dezvoltare a unei vieți independente, iar noi lucrăm cu aproape 5.000 de copii din familii vulnerabile, iar parte din ei sunt implicați și în programul de mentorat pe care îl desfășurăm cu voluntari din UiPath India.

Sunt foarte multe similarități în profilul copiilor care ajung la noi, în sensul că vin copii care au dificultăți, cu părinți care muncesc sezonier sau sunt zilieri ori chiar fără un loc de muncă, într-o permanentă cursă de a găsi soluții pentru a susține copiii; mulți dintre ei nu au educație sau au renunțat la școală. În același timp, copiii își doresc foarte mult să reușească, să învețe și profită de fiecare oportunitate care apare pentru ei, în special de limba engleză.

Am oferit și acolo 250 de burse pentru copiii din acest sistem educațional (un pic diferit) și urmează să mai oferim 1000 de burse, prin care copiii să poată continua școala.

Raluca Negulescu Balaci, directoarea UiPath Fooundation, în pandemie, alături de beneficiarii programelor educaționale din India

Dar, așa cum în Bangalore sunt gospodării unde oamenii nu au acces la electricitate, și în România se întâmplă asta, din păcate, inclusiv în Ferentari sau în zone rurale. Deci condițiile de viață sunt similare. În plus, la noi mai avem problema legată de supraviețuirea pe durata iernii care, de obicei, pune o povară suplimentară pe familie.

În timpul crizei sanitare, am primit semnale de acolo că oamenilor le este frică mai mult să nu moară de foame, decât de COVID-19, motiv pentru care am pus pe picioare o campanie globală și am reușit să strângem, din comunitatea globală UiPath și din partea companiei resurse pentru a aloca 1 milion de mese precum și pachete cu mâncare pentru cei peste 4000 de copii din Bangalore.

read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO