Sânziana Stoican face parte din generația de creatori preocupați nu doar de construcția spectacolului ca formă artistică, ci și de felul în care teatrul poate deveni un spațiu autentic de reflecție asupra lumii contemporane. În montările sale, interesul pentru natura umană, pentru fragilitatea identității și pentru mecanismele subtile ale relațiilor dintre oameni se îmbină cu o sensibilitate aparte față de ritmul interior al personajelor și al publicului.
Preocupată de întrebările esențiale legate de cine suntem și cât de bine ne înțelegem pe noi înșine, Sânziana Stoican construiește spectacole care evită răspunsurile definitive și preferă să lase loc ambiguității fertile, introspecției și dialogului. În viziunea sa artistică, teatrul nu oferă adevăruri absolute, ci creează contexte în care spectatorul poate privi mai atent atât către sine, cât și către ceilalți. Tocmai această deschidere către nuanță și către complexitatea naturii umane definește demersul său regizoral.
În lucrul cu actorii, pune accent pe energie vie, autenticitate și pe acel schimb subtil dintre scenă și sală care transformă reprezentația într-o experiență comună. Spectacolele sale îmbină dinamica și accesibilitatea cu straturi profunde de sens, iar umorul devine adesea un instrument prin care sunt expuse tensiuni actuale, contradicții sociale sau forme de alienare contemporană.
Pentru Sânziana Stoican, teatrul are forța rară de a opri timpul și de a aduce oamenii împreună într-un mod esențial, aproape arhetipal. Într-o lume dominată de grabă, polarizare și reacții impulsive, creațiile sale propun o formă de reîntoarcere la luciditate, modestie și empatie. Fie că explorează comedia, conflictul sau rătăcirea identitară, regizoarea caută mereu acel echilibru fragil dintre divertisment și adevăr emoțional, dintre joc și reflecție.
Prin sensibilitatea și coerența discursului său artistic, Sânziana Stoican conturează o voce regizorală preocupată de prezent, de mecanismele prin care oamenii ajung să se îndepărteze unii de ceilalți și, în același timp, de posibilitatea reconectării prin artă, umor și sinceritate umană.
În cadrul Festivalul Internațional Shakespeare Craiova, una dintre cele mai importante platforme dedicate universului shakespearian din Europa, regizoarea Sânziana Stoican aduce în fața publicului o viziune contemporană asupra piesei „Comedia erorilor”, un spectacol care vorbește despre identitate, confuzie societate.Prezența sa la Craiova confirmă dialogul fertil dintre noile generații de creatori și moștenirea mereu actuală a lui Shakespeare, într-un festival care transformă orașul într-un spațiu al întâlnirii între culturi, limbaje teatrale și perspective asupra lumii contemporane.
Cine este și cine nu este Sânziana Stoican?
Imediat ce am crezut că am aflat răspunsul la această întrebare viața mi-a dovedit că mă înșel! Pot spune doar că Sânziana Stoican este un om mereu în schimbare și deci în eroare 🙂 dar care privește deschis atât înăuntrul său cât și în afara sa. Cred că la aceste două întrebări există un singur răspuns just și acesta este : Nu știu. Doar un astfel de răspuns deschide posibilități care să ne surprindă și să ne dezvolte ca oameni.
„Nu știu” – singurul răspuns sincer la întrebarea „Cine suntem?” pe care îl poate da Sânziana Stoican
Dacă Shakespeare ar intra incognito în sală la Craiova și ar vedea „Comedia erorilor” semnată de Sânziana Stoican, la ce replică sau la ce imagine scenică ați vrea să-l surprindeți zâmbind?
Probabil la opțiunea regizorală ca Adrian Nicolae și Tudor Cucu Dumitrescu să interpreteze fiecare câte două personaje – respectiv pe frății gemeni Antifolus și pe frății gemeni Dromio. Shakespeare cred că a scris textul cu această posibilitate în minte aducând în lumină în principal întrebarea ‘Cine sunt eu?’ și atrăgându-ne atenția că răspunsul just la această întrebare îl găsim cu efort și că de cele mai multe ori ne aflăm în eroare atunci când ne grăbim să decidem că știm cine suntem. Această eroare permanentă de multe ori creează un efect comic profund pentru un spectator obiectiv cum îmi imaginez că ar fi Shakespeare.
„Comedia erorilor” e o piesă despre confuzie, identitate și haos perfect coregrafiat. În lumea de azi, unde simțiți că Shakespeare devine cel mai tulburător de actual?
Lumea de astăzi este una a confuziei, a pierderii identității, un haos mai mult sau mai puțin coregrafiat. Expresia ‘’comedia erorilor’’ ar putea fi un termen care definește lumea noastră contemporană. Cum vedem aceste erori și cum acționăm ca să ieșim din ele? Tulburător de actual este că de foarte multe ori nu vedem aceste erori iar atunci când le vedem tindem să le punem pe seama celorlalți, nu și a noastră. Shakespeare ne invită spre o atitudine plină de modestie și de introspecție în raport cu propriile noastre păreri extrem de sigure și ne demonstrează cu multă ironie că siguranța cu care ne afișăm crezurile și concluziile este doar o iluzie. Ne invită să ne însănătoșim mințile și sufletele. Și râsul e cel mai bun medicament.
Festivalul Internațional Shakespeare Craiova are ceva din atmosfera unei cetăți în care toate limbile teatrului se întâlnesc. Cum se schimbă energia unui spectacol când intră într-un asemenea context-festival?
Spectatorii Teatrului Nottara care au participat la ‘’Comedia erorilor’’ pleacă cuprinși de o energie pozitivă și la fel sperăm să se întâmple și cu cei de la Craiova. Participarea la festival ne bucură și ne onorează tocmai pentru că este un context efervescent care aduce împreună minți creative atât de diferite, cu limbaje diferite, dar care au ales să vorbească limba lui Shakespeare pentru că i-au simțit utilitatea în societatea contemporană.
În Efesul din „Comedia erorilor”, toți par convinși că au dreptate. Ce fel de adevăr despre identitate se ascunde sub masca farsei?
Că, de fapt, momentele în care avem dreptate sunt extrem de rare și le-am putea numi momente de grație. Asta dacă vrem să acceptăm că natura umană este predispusă spre subiectivism. Dacă uităm asta și nu depunem un efort conștient să depășim pe cât posibil acest subiectivism și nu ne păstrăm modestia în raport cu ceea ce poate ne scapă înțelegerii, vom continua să ne divizăm ca societate. Iar ‘’Efesul’’ de astăzi s-a lărgit considerabil odată cu apariția rețelelor sociale și a ușurinței cu care fiecare, la distanța unui click, putem să ne aruncăm erorile personale unii asupra celorlalți. Dar Shakespeare ne aduce aminte, nu numai în ‘’Comedia erorilor’’ ci în absolut toate textele sale că extremele aduc după sine un conflict uneori absurd, uneori tragic, uneori hilar, uneori devastator. Iar în finalul tuturor textelor sale, există o lumină, o invitație la echilibru și la reconsiderarea acțiunilor noastre.
Shakespeare, mai actual ca niciodată: Sânziana Stoican, confuzie, polarizare și iluzia certitudinilor
Dacă ar fi să descrieți spectacolul dumneavoastră în doar trei cuvinte shakespeariene, care ar fi acestea: farsă, vertij, oglindă, destin, carnaval, rătăcire… sau altele?
Rătăcire, oglindă, farsă.
La Shakespeare, râsul nu e niciodată doar râs. Ce adevăr mai incomod ați vrut să se audă tocmai prin comedie?
Că deși uităm să ne punem în locul celuilalt , în locul ‘’fratelui’’ nostru – ca să facem o asociere directă cu acțiunea spectacolului, noi suntem și celălalt , suntem și ‘’ fratele nostru ‘’, iar orice decidem împotriva lui are un efect similar și asupra noastră. Cred că e foarte important ca într-o lume dominată de conflicte, în care un război a ajuns să nu ne mai surprindă, să nu uităm acest aspect. Altfel acceptăm tacit să fim mase ușor de manipulat în direcții care mai de care mai extreme. Există întoteauna posibilitatea unei scuturări a orgoliului personal și a furiei oarbe pe care Shakespeare ni le semnalează prin textele sale, adevărate semnale de alarmă trimise peste veacuri. Și așa poate că istoria nu se va repeta în cele mai negative aspecte ale ei.
Sânziana Stoican spune că râsul este o formă de luciditate: cum transformă comedia adevărurile incomode în reflecție
Frații gemeni din piesă se caută fără să știe. Ce caută, de fapt, spectatorul de azi într-o comedie shakespeariană: divertisment, recunoaștere, evadare sau un mic adevăr despre sine?
Cred că un spectacol util are calitatea de a surprinde spectatorul. Orice ar căuta spectatorul este un punct bun de pornire, cum este orice căutare. Acesta este primul pas, acela care îl aduce la spectacol. Apoi cred că trebuie surprins și purtat în zone care îi sunt mai greu accesibile, în care poate nu știe în mod conștient că are nevoie să pătrundă, dar odată ajuns acolo, le recunoaște necesitatea. Pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie ca spectacolul să-i ofere energia justă care să-i susțină acest drum iar ca spectatorul să fie dispus și curajos să petreacă timp și în zone uneori inconfortabile. Cred că doar divertismentul nu te duce nicăieri iar adevăruri despre sine expuse didactic blochează orice energie vie. În general lejeritatea sănătoasă ajută la schimbul de energie între spectacol și spectatorii săi. Textele lui Shakespeare cred că oferă din plin posibilitatea acestui schimb de energie.
Într-un univers în care totul pare să ceară viteză, de ce mai are teatrul forța să oprească timpul pentru două ore?
Pentru că ne aduce împreună poate în cel mai arhetipal mod posibil – ne strângem ca să fim martorii unei povești care ne poartă spre aspecte din noi înșine pe care singuri nu le putem surprinde dar fără de care viața noastră este una mai săracă din punct de vedere al inteligenței emoționale.
Ați spus, într-un interviu, că nu vreți să oferiți spectatorului doar destinația, ci și drumul. Cum arată acest „drum” în „Comedia erorilor”, o piesă care aleargă permanent?
Un drum prin care mergem cu viteză mare încercând să atingem ceea ce credem că suntem nu ceea ce suntem cu adevărat.
Sânziana Stoican: „Suntem prea grăbiți să tragem concluzii”, teatrul ca exercițiu de empatie și reconectare
Dacă ar fi să transformați „Comedia erorilor” într-o propoziție despre prezentul nostru, cum ar suna ea?
Suntem prea grăbiți să tragem concluzii despre noi înșine și despre ceilalți fără să încercăm să înțelegem realitatea mai adânc, printr-o viziune de ansamblu, unificatoare, nu divizată.
Citește și: Cum a renunțat o absolventă de Politehnică la o carieră stabilă pentru un vis? Care este povestea din spatele salonului Haarhaus
Interviul face parte din proiect „Povestea mea” ❤️
Antonia Bogdan este trainer de limba română pentru expați și franceză, lingvist, traducător, Art lover, Fashion Addict, World traveler.
„Sunt Antonia și dintotdeauna am fost pasionată de limbi străine și de călătorii, fiind conștientă de importanța lor pentru toți, indiferent de cultura sau mediul în care trăim. Cred cu tărie că stăpânirea mai multor limbi deschide uși către noi oportunități și creează punți între culturi, facilitând comunicarea și înțelegerea reciprocă. Limba este nu doar un instrument de comunicare, ci și o cale de a înțelege gândirea, obiceiurile și perspectivele altor oameni.
În activitatea mea de trainer, îmi propun să transmit această pasiune și să arăt cursanților cum învățarea limbilor străine poate îmbogăți nu doar viața profesională, ci și experiențele personale. Fie că este vorba despre a învăța o limbă pentru muncă, călătorii sau dezvoltare personală, sunt dedicat să ajut fiecare persoană să își atingă obiectivele lingvistice și să descopere cât de important este să poți comunica eficient în mai multe limbi.
Pe lângă faptul că vorbesc mult în cadrul sesiunilor de training, îmi place să și scriu despre lucrurile care merită
Toată lumea are o poveste, ne lipsește doar imboldul să o împărtășim
Într-o lume care se află mereu în mișcare, îți oferim un loc în care să te bucuri de lucrurile și, mai ales, de oamenii care contează cu adevărat. Descoperim împreună povești incredibile de viață care să ne inspire înspre o viață mai bună. „Povestea mea” devine spațiul în care vorbim onest și deschis despre orice.
Fii parte din comunitatea LIFE.ro. Spune-ți povestea și lasă-ne să te cunoaștem, să învățăm împreună și să-i motivăm pe ceilalți să fie schimbarea de care avem nevoie.
Ai trăit câțiva ani în străinătate, acum te-ai întors și vrei să ne spui de ce. Ai învins o boală și acum vrei să fii inspirație pentru oamenii care se luptă cu aceeași situație. Ți-ai schimbat job-ul. Ai trecut printr-o despărțire sau trăiești o mare iubire. Spune-ne povestea ta în noul proiect LIFE.ro, „Povestea mea”.
Spune-ți povestea. Lasă-ne să te cunoaștem. Și inspiră-i pe ceilalți.
