Sexul în antichitate. Lucruri pe care nu le ştiai

Sexul trece dintotdeauna printr-un adevărat carusel de păreri atât prin ghearele istoriei cât şi prin sita coordonatelor geografice: ba e subiect tabu, ba e apanajul emancipării, ba trebuie practicat după reguli care să-l ridice pe practicant dincolo de nori (de parcă se mai gândeşte cineva la ce a citit în nu-ştiu-ce revistă în acele momente) ba trebuie „bifat” spontan, după instinct, apetit sau inspiraţie.

Peste toate cele mai vin şi argumentele „îmbietoare” de ordin ştiinţific: căleşte sistemul imunitar, reglează tensiunea arterială, devine exerciţiu fizic, combate insomnia sau dă de pământ cu stress-ul.

Nu e de mirare că multe dintre discuţiile sau glumele adulţilor ajung pe teritoriul sexului. Dacă în prezent obiceiurile intime sunt deschis şi intens exprimate, este interesant de ştiut cum se întâmpla toata treaba în vechime.

Roma antică parcă nu a precupeţit niciun efort în abordarea obiceiurilor sexuale, locuitorii săi demonstrând preferinţe care sunt pentru unii şi astăzi nelalocul lor. E adevărat că liderii erau în mod excepţional cei care „dirijau” distracţiile intime, dar nici în rândul poporului treaba nu stătea prea monoton.

Împăratul Tiberius, spre exemplu, aflat la vârsta creşterii nepoţilor, îşi instituise la Capri un adevărat comandament al pornografiei – potrivit biografului său, Suetonius. Bătrânul conducător era un constant practicant sau privitor ale actelor intime puse în scenă de tineri aleşi pe sprânceană.

Pe de altă parte, gladiatorii (care nu toţi erau sclavi) nu doar că aruncau arena în aer în freamătul unui public însetat de sânge, dar erau şi ţinta poftelor nesăţioase ale doamnelor din diverse categorii sociale, care vedeau în alura lor bine clădită un real templu al plăcerilor.

Un exemplu legendar l-a oferit Faustina, soţia împăratului Marcus Aurelius, care avea o relaţie notorie cu un astfel de luptător. În istorisirile rămase, nesăţioasei amante îi este ucis partenerul chiar în timpul dezlănţuirii pasiunii şi este cumva nevoită să urmeze un ritual demonic pentru a se purifica de dorinţă: se scaldă în sângele acestuia şi imediat după întreţine o relaţie intimă cu propriul soţ.

Roma veche apare aşadar ca un Turn Babel, ca un bastion al diversităţii şi când preferinţele se îndreaptă către persoanele de acelaşi sex: bărbaţii erau liberi să aibă relaţii homosexuale, condiţia fiind să fie partea dominantă, existând şi experţi numiţi…”analişti” (asta după ce sexul anal avea clare conotaţii negative în vremurile biblice). În ceea ce priveşte aceeaşi alegere, femeile erau somate să implice şi prezenţa unui bărbat, penetrarea fiind văzută ca un simbol al puterii pe care doar acesta o putea avea.

Existau însă şi paradoxuri: în timp ce incestul era acceptabil (fiind celebru cazul împăratului Nero şi al mamei sale, Agrippina), femeile erau bătute cu bestialitate şi chiar ucise dacă îşi înşelau partenerul, existând foarte puţine drepturi care să îndulcească oarecum rolul servil al femeii în familie.

Un drept legitim îl aveau soldaţii romani, cărora le era permis şi chiar încadrat legal violul, condiţia fiind ca acesta să aibă loc asupra unei sclave şi nu al unei femei romane, caz în care intra sub incidenţa pedepselor.

Graniţa obiceiurilor libertine s-a extins cu succes şi în zona Pompeii şi Herculane, în care apăruseră şi erau chiar populare aşa-zise sex cluburi private în care îşi petreceau timpul figuri publice alături de prostituate. Arhitectura de care se bucurau acestea era şi ea adaptată: le erau de obicei dedicate încăperi special amenajate din casele celor bogaţi şi respectabili, erau decorate cu fresce explicite şi aveau acces separat de corpul principal, ca o protecţie a intimităţii.

La oarecare distanţă de petrecăreţii menţionaţi găsim lumea vechiului Egipt care aduce o concurenţă solidă în ceea ce priveşte practicile sexuale. Dacă acum rămânem fără cuvinte în faţa conservării inexplicabile a mumiilor, experţii care participau atunci la îmbălsămarea celor decedate nu se dădeau înapoi de la a întreţine relaţii intime cu cele frumoase şi bogate, fiind totuşi denunţaţi dacă erau prinşi în fapt. 

Dacă asta vi s-a părut exagerat, aflaţi că au fost dezvăluite imagini care sugerează zoofilia, zeităţile având adeseori întruchipări din regnul animal. Şi că tot a venit vorba de credinţa egiptenilor, se spune despre cel considerat cel dintâi zeu, Ra, că s-a autocreat, urmaşii săi fiind plămădiţi tot de către acesta, prin masturbare. De aceea există dovezi că era organizat un întreg eveniment în cadrul căruia faraonul, ca exponent suprem al puterii, ejacula în apele Nilului, mimând exemplul idolului său ca un ritual încurajator de fertilitate.

Că locuitorii Egiptului erau libertini aflăm şi din informaţii care sugerează libertatea sexului premarital, condiţionată doar de neimplicarea partenerilor în vreun alt angajament, cum ar fi cel al căsătoriei.

Adulterul însă era profund blamat, fiind în acelaşi timp abordat şi gestionat extrem: dacă sexul cu o femeie căsătorită putea fi prilej de mutilare şi ucidere a ambilor parteneri, cel întreţinut de un soţ cu o femeie liberă atrăgea doar ruşinea societăţii.

Vechiul Egipt oferă şi printre primele mărturii ale unor metode contraceptive rudimentare: îşi administrau substanţe din miere şi bicarbonat de sodiu sau chiar foloseau un fel de diafragmă confecţionată din excrement de crocodil (parcă numai ideea şi…).

Ridicând capul spre figurile aflate la cârma statului, o găsim la loc de cinste pe Cleopatra, ca pe o divă a Egiptului care ne-a lăsat cu dărnicie detalii despre ritualurile sale cosmetice dar a făcut şi istorie prin modul în care a manipulat interesele Romei, recurgând la jocuri iscusite puse în scenă în aşternuturi. Se pare că stăpânea cu lejeritate arta seducţiei, un simplu argument fiind detaliile privind un prim vibrator, sub forma unei cutii umplute cu albine.

Aruncând o privire în obiceiurile gastronomice, găsim şi acolo, într-o formă bine definită preocuparea pentru o viaţă sexuală reuşită: festinurile zgomotoase erau din belşug asezonate cu…salată verde alături de alte delicatese, crezându-se că aceasta contribuia la vigoarea organelor de reproducere, iar uleiul de măsline era văzut ca un ajutor erotic cotidian.

Făcând un salt temerar în timp, prezentul nostru aglomerat ne propune o adevărată industrie a sexului, pudoarea îşi arată puterea prăfuită doar ocazional iar limitarea la un singur partener nu mai este demult o variantă. Suntem flămânzi după senzaţii, trăiri şi uneori, deşi ne temem ipotetic de necunoscut, îl căutăm cu patimă ca pe un antidot care să combată rutina.

Ne rămâne doar să potrivim dozat ceea ce pofta sau conştiinţa ne îndeamnă să alegem.

Andreea Militaru este Guest Writer pentru life.ro şi dacă esti curios să o cunoşti mai bine, poţi încerca Just Words, platforma pe care continuă să-şi aştearnă gândurile, ideile şi întâmplările.