Căutare

Share this article

Pandemia de coronavirus a adus o mulţime de probleme şi griji, de la cele legate de sănătate şi viaţă la cele economice şi de supravieţuire. Mai este însă un factor important care îşi pune amprenta tot mai mult şi asupra a tot mai multor persoane. Sunt o mulţime de oameni care mărturisesc că suferă de singurătate, izolare socială. Sunt şi mai mulţi care nu spun, dar resimt din plin aceste probleme aşa că am cerut părerea unui specialist în domeniu. Bogdana Păcurari, psiholog şi psihoterapeut specializat în Analiză tranzacţională ne spune ce efecte are izolarea socială asupra psihicului, ce ne poate agrava starea de singurătate, dar şi ce soluţii avem să trecem cu bine peste această perioadă.

Ce efecte are această izolare socială pentru psihicul nostru? Care sunt riscurile?

Simțim izolarea foarte greu deoarece este împotriva unor nevoi fundamentale ale noastre:

  • nevoia de a avea contact fizic – prin intermediul simțurilor, unii cu ceilalți și de a ne regla în acest fel;
  • nevoia de mișcare;
  • nevoia de explorare și cunoaștere;
  • nevoia de exprimare.

De aceea, pe termen lung această limitare poate genera dificultăți psihologice. Apoi, datorită faptului că în ultimii ani foarte mulți dintre noi am practicat excesul de explorare prin posibilitățile de călătorie multiple și variate, toate permise de progresul tehnologic și economic, acum simțim această deprivare adânc în corp și în suflet. Tot progresul tehnologic a creat iluzia controlului asupra vieții iar acum vedem impactul acestei iluzii la cel mai profund nivel.

Ajută rețelele de socializare în această perioadă sau mai rău fac?

Expunerea la ecrane este cu dus și întors. Să le luăm pe rand. Efectul negativ apare atunci când o persoană care lucrează acum exclusiv de acasă are un laptop pornit, în același timp o conferință pe telefon și în plus un TV în background care este pornit pe un canal de știri. Supraîncărcarea minții și a corpului este imensă, iar la sfârșitul zilei apare inevitabil epuizarea. Cam toate activitățile profesionale presupun acum un contact permanent la ceea ce se întâmplă, deci un efort de a menține atenția la mai mulți stimuli.

Concomitent avem efortul de adaptare la această perioadă de criză, lipsa de control, ceea ce necesită accesarea de abilități şi resurse pe care poate nu le-am folosit până acum. Toate aceste lucruri ne încarcă cu stres şi ne fac să ne folosim corpul şi mintea la maximum. De aceea, sănătos ar fi să ne luăm ştirile cel mult o dată pe zi şi dintr-o sursă legitimă, să ne protejăm prin a fi conştienţi de impactul acestora asupra nivelului nostru de îngrijorare şi să facem o listă cu lucrurile care sunt în controlul nostru, iar apoi să revenim mereu la ea.

Pe de altă parte, efectele asupra psihicului pot fi în mod clar reduse dacă folosim tehnologia în beneficiul nostru. Dacă activitatea profesională a putut continua de acasă, acesta este un mare beneficiu atât la nivel personal, profesional cât şi financiar, totodată acompaniat de conectarea cu colegii din punct de vedere virtual. Acestea sunt beneficii fără precedent în istorie. Apoi sunt beneficiile legate de gestionarea mult mai facilă a relațiilor personale la distanță. Desigur, nu este acelaşi lucru precum interacțiunea față în față, pentru că nu putem realiza şi conectarea prin simțuri, însă avem sentimentul de conexiune cu celălalt, de relaționare şi chiar de intimitate. Şi, la fel de important de menționat şi tot fără precedent este beneficiul de a avea acces la educaţie. Datorită evoluţiei tehnologiei acest timp petrecut acasă în izolare poate fi folosit foarte mult în acest scop.

Ce pot face cei care simt că nu mai pot suporta presiunea adusă de singurătate, că nu mai pot sta în izolare socială? Care sunt soluțiile?

Cred că, într-un fel sau altul, ne este greu tuturor. Diferența o face faptul că izolarea propriu-zisă şi sentimentul de deprivare le trăim, le simțim diferit. Fiecare avem alte sisteme de apărare, alte abilități şi resurse interioare de care dispunem în prezent şi astfel facem faţă situaţiei mai bine sau mai greu.

Starea noastră de bine începe cu noi, nu cu alții şi depinde în primul rând de noi. Apoi împrăştiem în jurul nostru ceea ce este în interior. Starea noastră de bine depinde de felul în care avem grijă de noi, de câteva aspecte esențiale în viața noastră: somn, alimentație, vitalitate, mișcare, calitatea relațiilor profesionale şi personale şi, nu în ultimul rând, practicarea recunoştinţei. Toate acestea sunt în controlul nostru.

Cred că sunt câteva lucruri care, practicate zilnic, ne pot fi de mare ajutor în aşa fel încât să trecem cu bine peste această perioadă grea pentru toată lumea. Acestea sunt:

  • rutina zilnică,
  • timp pentru noi,
  • timp pentru activitatea profesională,
  • timp pentru familie,
  • timp pentru mişcare.

Toate acestea au scopul de a ne ajuta să simțim că o parte a vieții noastre este în controlul nostru. Păstrarea unei rutine şi planificarea zilei ajută la alungarea gândurilor negative şi diminuarea îngrijorărilor.

Concentrarea asupra activității profesionale creşte stima de sine şi ne face să ne simțim conectați cu colegii, cu clienții, cu viața noastră de până acum. Timpul pentru familie, indiferent cum arată aceasta: că e cuplu, copii, părinți, prieteni, frați sau animale de companie, îşi pune amprenta asupra stării noastre de bine şi asupra încărcării bateriilor emoționale. Sportul ajută la eliberarea de stres a corpului şi a minții, iar dacă participăm la lecții online împreună cu alți oameni, într-o sală virtuală, avem şi sentimentul de comunitate.

Timpul pentru noi nu trebuie să fie ceva foarte elaborat, este chiar recomandat să fie în doze mici şi dese: o cafea pe balcon, un film, o carte, o baie, o oră de terapie, o conversație cu cineva drag, orice ne face plăcere, doar să fie practicat cu regularitate.

Înainte de pandemie mulţi ne plângeam de lipsa timpului petrecut în familie. Acum e tocmai invers: unii părinţi simt că explodează, cazurile de violenţă au crescut. Care e explicaţia şi ce e de făcut?

Ce am observat din feedback-urile venite de la clienţii noştri, din practica privată şi din webinarii e că resimt greutăți atât cei cu familii cât şi cei ce sunt singuri, deşi aparent fiecare îl ”invidiază” pe celălalt. Partea bună este că sunt şi feedback-uri pozitive venite exact din ambele situații. Să le luăm aşadar pe rând.

Dacă privim din perspectiva unei familii, pare că nu ar fi motive pentru care să nu le fie bine celorlalți, însă unii dintre cei care sunt singuri în această perioadă se confruntă cu sentimentele cele mai profunde de izolare, de lipsă de sens, conexiune umană, relaționare, îmbrățişare, gătit şi luat cina împreună cu cineva etc. Simt emoții de tristețe, frică, toate asociate trăirilor unui proces de doliu. Prin urmare, cei mai mulți se plâng că nu le-a mai rămas nimic de făcut decât să se refugieze în muncă. Sunt mai obosiți ca nicicând şi le este greu să vadă vreo parte bună din tot acest proces.

Ce putem învăța de la ceilalți, tot singuri, dar care fac față situației mai bine, sunt următoarele lucruri: au o rutină foarte bine stabilită zi de zi, cu focus pe nevoile proprii pentru a creşte starea de bine. Se trezesc la aceeași oră precum o făceau înainte. Fac sport de dimineață, în locul timpului pe care îl petreceau în trafic. Îşi gătesc un mic dejun sănătos ceea ce poate nu reuşeau înainte şi se pregătesc pentru o zi de muncă exact cum o făceau şi până acum. Vorbesc la telefon cu cineva drag şi, nu în ultimul rând, deschid laptopul la ora la care ar trebui să înceapă munca de birou şi îl închid la ora la care se termină efectiv programul de lucru. Seara citesc, învaţă ceva nou, se relaxează cu un film şi cu o baie caldă. Ziua lor presupune o autodisciplină, în mare parte într-o rutină precum cea de dinainte, doar cu mai multă atenție asupra bunăstării fizice şi psihice: timpul petrecut în trafic e unul câștigat acum, iar micul dejun, gustările sau prânzul devin mult mai calitative şi economice financiar datorită gătitului acasă. Atunci când ziua se termină cu un vibe pozitiv asupra faptului că am avut un control asupra vieții mele şi am făcut ceva productiv astăzi pornesc spre ziua de mâine mult mai încrezător. Haosul şi sentimentul de lipsă de control ce le aduc orice criză pot fi contracarate cu un plus de ordine interioară.

De cealaltă parte a baricadei sunt cei ce petrec acum exclusiv timp cu familia, respectiv cu copiii. Aici provocările pot fi mai mari şi depinde mult de numărul membrilor familiei, vârsta, spațiul în care locuiesc şi, nu în ultimul rând, de calitatea relației de până la momentul izolării.

Feedback-urile din familiile greu încercate includ îngrijorări de tipul:

  • cum lucrăm de acasă amândoi atâta timp cât nu avem niciun ajutor în ceea ce îi privește pe copii;
  • cum și cât le dăm acces la ecrane;
  • cine se ocupă de copii.

Mai trebuie să şi gătim, să facem curățenie, să mai avem grijă şi de nevoile noastre personale şi ale cuplului. Este cu siguranță greu, provocator, mai ales pentru că este o situație fără precedent şi de lungă durată.

 

Sunt totuși câteva lucruri pe care le putem învăța de la cei care sunt în aceeaşi situație, dar reuşesc să gestioneze situația mai bine. Familia stabileşte şi planifică meniul săptămânal şi astfel se eficientizează timpul petrecut la cumpărături precum şi expunerea la virus. Toată familia planifică seara activitățile principale ale următoarei zile, pe ore şi aplicat pe responsabilitățile fiecăruia. Aici se pot include copiii în luarea deciziilor şi în responsabilizare dacă sunt mai măricei. Cuplul decide în funcție de jobul fiecăruia care sunt orele critice în care e nevoie ca fiecare să fie online şi neîntrerupt în așa fel încât celălalt să se ocupe de gătit şi de copii. Unul dintre compromisurile pe care această perioadă le cere este cel legat de ora de trezire şi de culcare, ore care dacă sunt menținute precum cele dinainte, acest timp poate fi folosit ca timp pentru lucru atunci când ziua nu este posibil şi ca ore de conectare în cuplu prin activități menite să crească relația, vitalitatea, starea de bine.

În perioada asta unii își dedică timpul voluntariatului, alţii sunt parcă mai agresivi şi egoişti ca niciodată. Care este explicaţia?

În general perioadele de criză sunt cele care ne provoacă din toate punctele de vedere, iar din punct de vedere psihic ne duc înapoi la cele mai grele momente din viața noastră ce au rămas nerezolvate, neintegrate, nevindecate. Toate caracteristicile negative se reactivează acum şi mai puternic încât pot ajunge trăsături de caracter. Astfel, cei cărora acum le este cel mai greu în relații, cei cărora le este greu să găsească resurse pentru a rămâne în contact cu prezentul, le recomand cu drag să caute ajutorul: unui membru al familiei, unui prieten, unui coleg şi, mai ales, al unui specialist. Este cel mai bun moment să înceapă să se uite în interior alături de un profesionist ce le poate oferi suport, empatie şi ghidaj pentru toată această perioadă. Este un moment al dezvoltării personale, al descoperirii şi cultivării valorilor în care merită să investim pe termen lung.

Acum se pot activa valori pe care nu am pus accent în trecut. Atunci când îi ajutăm pe ceilalți, se activează în noi cele mai profunde valori de conexiune: solidaritatea, spiritualitatea, recunoştința, bunătatea şi empatia față de ceilalți. Satisfacția şi împlinirea ce o oferă sentimentul de a fi de ajutor pentru ceilalți, ne încarcă foarte mult emoțional şi personal, ne creşte stima de sine, sentimentul de control şi toleranța în fața incertitudinii. Toate acestea sunt un sprijin în a face față mai uşor greutăților şi îngrijorărilor.

E această perioadă optimă să facem lucrurile pe care le voiam mereu, dar nu aveam timp? Ne apucăm să învăţăm ceva nou sau evităm să punem presiune suplimentară?

Educația presupune pregătirea pentru creştere, evoluție şi succes, doar că succesul se formează şi din capacitatea de a trece prin dificultăți, greutăți, pierderi, riscuri şi e nevoie să le exersăm, să trecem prin ele. Investiția în sănătate (alimentație, somn, vitalitate – mişcare) şi educație sunt cele mai bune investiții atât la nivel personal, cât şi social.

Presiunea se instalează atunci când există multă critică. Atunci când simțim că avem ceva de demonstrat cuiva sau nouă personal. Dacă alegem activități ce ne fac plăcere, ce ne hrănesc, activități pe care ni le-am dorit de mult, dar care cumva au rămas pe ultimul loc şi acum ne permite timpul să le includem în program fără ca acest lucru să ne afecteze bunăstarea, înseamnă că acestea ar fi un real câştig pe termen lung. Este o perioadă ce ne provoacă foarte mult în interior şi găsind activități noi ce ar veni în sprijinul personal sau relațional, pot fi un real beneficiu. S-a dovedit că a învăța un lucru nou la un interval constant creşte semnificativ calitatea vieții. Dacă înlocuim presiunea cu blândețea, dacă introducem umor şi puțină meditație zilnic, avem șansele cele mai mari să ne fie mai bine şi mai uşor până la finalul crizei din care să ieşim mai buni şi mai atenți la faptul că lucrurile simple şi relațiile profunde sunt cele care aduc cu adevărat bunăstare vieții.

read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO