Căutare

Share this article

Sorin Stratulat este hair-stylist şi co-owner Beauty District. Îl cunosc de mulţi ani, să tot fie vreo 12… Fusese ucenicul Getei Voinea, învăţase meserie şi l-am întâlnit în perioada când voia mai mult. Era tot timpul în mişcare, încerca să evolueze la mai bine. Dar nu neapărat din punct de vedere material, ci pe toate planurile. Şi a reuşit: a învăţat mult, s-a educat, a devenit un guru în materie de saloane şi spa-uri, mai ales acum când a absolvit cursurile de managment de salon&spa ale unei intituţii de profil din Canada. Este hair-stylist, are un business de profil (Beauty District funcţional acum în 3 sedii din Bucureşti). L-am întrebat cum vede el luxul atât prin prisma meseriei sale, cât şi prin cea de proaspăt manager de spa-uri acreditat şi certificat internaţional.

Citeam un articol scris de Marian Pălie care zicea că viteza cu care se mişcă moda şi viteza cu care piaţa de consum se schimbă, îşi pun amprenta asupra creativităţii. În ce sens? O va stimula sau o va încetini?

O afectează, în mod evident, nu o stimulează! Avem multe exemple de designeri care renunţă la sistemul acesta clar al modei pe sezoane, pentru că simt că nu pot face faţă! Şi e logic că, dacă stăm să ne gândim la un om care trebuie să scoată 6 sau 8 colecţii pe an, după vreo două sezoane nu prea mai ai ce să-i ceri, pentru că nu mai are timp fizic să se inspire. Nu poţi fi o maşină de inspiraţie, e imposibil. Dacă tu ai dat ceva, ai nevoie de timp să te umpli, să te inspiri, creativitatea are nevoie de timp. Şi nu numai de timp. Are nevoie şi de muncă. Multă. Nu te naşti creativ, te naşti cu capacitatea de a deveni creativ. Nu te naşti direct creativ… bine, or fi câţiva, dar în general, nu e aşa.

Tu eşti un om creativ sau muncitor?

Am început ca un muncitor, am să fiu foarte sincer cu tine, munceam cel puţin 12 ore pe zi. Nu mai fac asta acum, pentru că am costatat că muncind aşa, devii un roboţel, se instalează rutina… procesul muncii poate fi mai plăcut dacă intervine creativitatea.

De unde te inspiri?

Din muzică, dar nu din versuri sau videoclipuri, ci din starea pe care ea mi-o dă. În general, toată informatia de care ai nevoie e acolo undeva, trebuie doar să ştii cum să o iei, cum să o sortezi, ca să zic aşa…

Cum e luxul azi şi cum sunt cei care consumă luxul?

Luxul e foarte schimbat astăzi şi faţă de cum era acum 5 ani, nu mai vorbim de 20! Şi asta pentru că avem de-a face cu o creştere a bogăţiei în ţările civilizate, de creşterea veniturilor şi de tipul de cheltuieli. Astăzi, tipul de consumerism la care asistăm îi împinge pe cei foarte bogaţi să facă cheltuieli pe care în mod tradiţional nu le-ar fi făcut.

Adică?

Adică în mod normal un om are un buget: cât câştigă, cât îl costă viaţa lui şi ce rămâne. Ce rămâne se duce la economii sau pe alte cheltuieli care îl satisfac. Aici se face diferenţa: unuia – baza piramidei, altuia… vârful ei. Piramida nevoilor, de asta vorbesc. Sigur, sunt unii care renunţă la baza piramidei pentru a face cheltuieli care ţin de vârful ei. Deşi nu au, unii dau sute de euro de pildă pe un telefon mobil. Crede-mă, cumpărarea ultimului tip de telefon mobil nu este o necesitate, este un lux! Şi fac asta pentru că răspund mai uşor unei direcţii date de piaţă, imită imaginile cu care sunt bombardaţi zilnic de reviste, internet etc. Există acest segment de oameni. Dacă vorbim de lux în valoare absolută, atunci trebuie spus că a devenit mult mai minimalist. S-a făcut o schimbare evidentă de la obiect la experienţă. Asta este marea schimbare. Aşa putem înţelege şi pe cel care cumpără ultimul tip de telefon, deşi el nu are de ce să o facă. De fapt nu cumpără un obiect, cumpără o experienţă, un tip de relaţionare cu cei care fac la fel, o anume poziţionare în societate etc. Căutăm aceste experienţe care vor deveni din ce în ce mai de lux: experienţe reale, nu falsificate, nu văzute ca o spoială, ci ca o extensie naturală, reală, a ceea ce suntem şi ce vrem. Probabil că în curând vom ajunge să apreciem şi timpul ca fiind un lux!

Există un clivaj între generaţii din punctul acesta de vedere?

Da! Mare! Deşi avem aceleaşi informaţii, le percem şi le folosim în mod diferit!

Cum arată consumul de lux pe generaţii?

Păi, să pornim de la babyboomers. Ei sunt cei care preferă tratamentele antiageing, pe care îi preocupă prevenţia, dar nu vor să fie altcineva; sunt preocupaţi de îngrijirea pielii, dar nu vor să o schimbe de tot J, nu vor să arate altfel, să fie alte persoane, se asumă din plin! Nu doresc să fie schimbaţi de experienţă… În generaţia mea, luxul e dat mai mult de tot ceea ce ai putea să acumulezi, să deţii, să fii proprietar. Şi, se face schimbarea către generaţia următoare pentru care proprietatea nu mai e atît de importantă, ci ideea de a da share, de a împărţi! De aceea nu e de mirare că au apărut uber, airbnb, adică acele aplicaţii în care se împart lucrurile, se pun la comun. Ce-i uneşte pe toţi, însă, este căutarea experienţelor deja sortate, verificate. De aceea apar aceste site-uri care compară între sute de mii de lucruri, de variante de hoteluri, zboruri, produse etc… Îţi verifică experienţa înainte să o încerci tu. Timpul devine lux, nu numai bani. Să ai timp să te răsfeţi, e lux.

De aceea influencerii devin nişte forţe, nu?

Da, ei filtrează experienţa, o trăiesc, o comentează, iar eu, publicul, le urmăresc traiectoria şi acced la experienţa lor – dacă domeniul lor mă interesează, fireşte! De aceea, pentru brandurile de lux a ajuns o treabă foarte importantă acapararea acestor influenceri, cum spui tu. Imaginea standardizată, oficială, proiectată corect, nu mai este de interes: „Normal că arată bine, are o echipă în spate sau există photoshop, ori s-a dus în nu ştiu ce locaţie”. Azi aceste imagini prefabricate nu mai au aceeaşi greutate, de aceea se caută aceşti influeceri care livrează ceva mai aproape de realitate. Şi de aici puterea şi influenţa…

Tu ai fost un om care a adus mereu experienţa personală în cea profesională şi viceversa. Acum te-ai îndreptat spre o zonă care în România se dezvoltă şi devine importantă, dar care nu are prea mulţi manageri de profil: ai diplomă de manager de spa&salon, făcând cursuri de specialitate. Unde şi cum ai ajuns să faci asta?

Totul a pornit de la ceea ce fac şi nu mă refer doar la meseria mea, ci şi la faptul că sunt manager de salon. Şi, pentru că în mod natural am vrut să învăţ mai mult, şi pentru că mă intersează evoluţia asta pe generaţii şi evoluţia lor socială, lucru care se poate vedea în orice, inclusiv în consumul de lux, am căutat modele de business mai întâi în jurul meu, dar nu le-am găsit aşa de aproape, ci tocmai în Canada. Am făcut cursurile şi acum sunt Spa&Salon Manager certificat. Pot spune că, o parte din ce am învăţat, practicam deja într-un fel empiric, fireşte, dar, ştii cum e, până când nu afli că există un pattern, un model, nu eşti sigur că procedezi corect. Aşa că, în primul rând am căpătat încredere în mine şi în reflexele/instinctele mele şi apoi experienţă în alte lucruri pe care le-am învăţat astfel.

Şi ce înseamnă asta mai exact? Că acum ştii să-ţi alegi locaţiile, echipele, produsele, oamenii…?

Da, da, toate cele de mai sus :). De fapt, am învăţat o abordare holistică a businessului.

Văd că acest tip de abordare este acum la modă: în medicină, în business…

Cred că privitul în ansamblu este mai folositor decât limitarea la o anumită parte a afacerii… Nu poate exista doar o parte a unei probleme, fără să avem în vedere toată problema. Este ca în povestea cu telefonul la care mă tot refer. Dacă viaţa ta nu este în ordine, afişarea ostentativă a unui telefon scump nu e decât kitsch. Pentru că luxul nu se afişează, el nu este ostentativ. Şi, mai mult decât atât, este lipsit de respect să-l afişezi mai ales într-o ţară în care mai mult de jumătate din oameni câştigă salariul minim pe economie. Şi luxul are bun simţ. Are tradiţie, istorie, respect… sunt vreo 9 atribute. Dacă nu sunt toate, nu vorbim de lux.

Şi asta pentru că are legătură cu brandurile cu istorie?

Nu numai, există şi new luxury! Ceea ce vreau, însă, să spun este că, dincolo de calitatea unui serviciu de lux, una din condiţii este ca omul care intră undeva – fie hotel, fie salon, fie restaurant etc. -, să se simtă special. Aici este diferenţa dintre un serviciu de lux şi un… serviciu. Ospitalitatea, felul în care îţi tratezi clientul, sunt cele  mai importante. Ospitalitatea este o artă, numai că noi nu suntem pregătiţi să o privim aşa. Poate pentru că nu avem tradiţie, poate pentru că nu avem educaţie… Uite, am să-ţi dau un exemplu personal apropo de felul în care vedem şi înţelegem luxul: eu nu port ceasuri. Nu le înţeleg! Adică sigur, îmi dau seama de importanţa lor estetică şi aşa mai departe, dar nu port ceasuri şi nu îmi dau seama de ce cineva ar purta un ceas scump, ce înseamnă el, de ce e nebunia asta cu ceasurile… Şi asta probabil pentru că nu mi-a explicat nimeni când ar fi fost cazul. Sigur, mă pot autoeduca, pot face efortul să înţeleg, dar voiam să-ţi dau un exemplu legat de educaţie şi moştenire, pur şi simplu…

Să revenim la meseria ta şi la podoaba noastră capilară: ce rol are părul în toată treaba asta?

Părul are un rol foarte important în primul rând pentru felul în care ne simţim… Îngrijirea lui face parte din luxul accesibil, din acele trei lucruri la care, probabil nu vei renunţa niciodată: la o pereche bună de pantofi, la un ruj roşu şi la coafură. Coafura face parte din acest lux şi din universul stării de bine. Lumea aceasta a coafurii se schimbă şi ea foarte mult chiar în timp ce vorbim! Pentru că generaţia tânără este fană DIY, se uită pe câteva tutoriale pe youtube şi imediat are soluţia. Asta este o categorie. Alta este formată din cei care au înţeles că la salon nu au parte neapărat de o nouă culoare, ci de o întreagă experienţă. Mai gândeşte-te la faptul că ai o mulţime de informaţii, eşti bombardat cu o sută de mii de produse. Ce faci cu ele? Care e mai bun? Care ţi se potriveşte? De unde îl iei?

Exact. Şi atunci?

Păi, atunci ai nevoie de ce spuneam mai devreme: de cineva care le-a sortat, le-a studiat, ţi le explică din perspectiva lui, te ajută cu experienţa lui.

Crezi că generaţia copiilor noştri, cei care au acum până în 14 ani, vor fi hippie? Va mai conta pentru ei luxul?

Ai să fii surprinsă: pentru ei va conta familia…

De ce tocmai familia?!

Da, familia. Gândeşte-te şi vei înţelege de ce: sunt copii trataţi cu respect, cu dragoste în familiile lor, sunt consultaţi în familie, părerea lor contează – în familia americană copilul de 8 ani spune ce tehnologie se cumpără în casă! – sunt conectaţi, de altfel, la tehnologie mai mult decât oricine dinaintea lor. Se schimbă paradigma. Generaţia Y stă acasă, nu pleacă în oraş. În Japonia de pildă, îţi poţi comanda pe o aplicaţie un makeup artist care să vină acasă şi să-ţi spună cum să te machiezi! Sunt fete care fac asta, deşi nu ies nicăieri, dar îşi pun pozele pe Snapchat! Întrebaţi dacă fac sport, aceşti tineri spun că da, pentru că joacă fotbal pe device-uri…

Şi, după toate aceste generaţii balansate dintr-o extremă în alta, ce va veni?

Va veni probabil, dar asta este ceea ce cred eu, o generaţie de echilibru…

Aplici toate astea în managementul de salon&spa?

Sigur.

Ce urmează pentru tine?

Aş vrea să aduc cursul aici, să pot învăţa şi pe alţii…

De ce?

Pentru că nevoia de îngrijire a crescut şi va creşte mult în următorii 20 ani. Nu mă refer doar la saloane, ci la cabinete de îngrijire, săli de sport, de yoga, spa-uri. Prevenţia devine foarte importantă! Următorii milionari de acolo vor veni. Sper să fiu unul dintre ei 🙂

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO