Berti Barbera, Sabin Penea și Cătălin Răducanu sunt invitați duminică, 4 august, de la ora 19.00, în interiorul Cazinoului din Constanța să concerteze în fața celor 250 de spectatori. Intrarea este liberă însă este posibilă doar în urma unei rezervări prealabile.
Programul cuprinde lucrări de Claude Debussy, Eugène Ysaÿe și Maurice Ravel, hot-jazzul lui Stephane Grappelli și Michel Petrucciani sau fusion-jazzul lui Jean-Luc Ponty și Didier Lockwood, dar și selecțiile din suita pentru vioară și pian-jazz a lui Claude Bolling se desfășoară sub „umbrela” Jazz Up Sea, un festival care a debutat anul trecut, de care sunt „vinovați” organizatorii SoNoRo și care este menit să anime verile la malul mării.
De unde a pornit fascinația ta pentru cazinouri uitate și clădiri aproape de ruină?
Eu sunt bucureștean get-beget, dar m-a fascinat istoria orașului Constanța de când mă știu. E o poveste lungă cu această migrațiune a familiei mele: părinții mei s-au refugiat înspre Sinaia, unchiul meu a venit înspre mare, iar eu, deși mă atrage viața tumultoasă și plină, culturală a Bucureștiului, tot mă atrage marea: vara, când toată lumea o știe și o vizitează, toamna ori iarna când este absolut fascinantă, înghețată și furioasă. Nu m-am mutat cu totul din București, dar când prind puțin timp liber vin aici pentru că, ți-am zis, îmi place la nebunie marea!
Am studiat, m-am documentat, am descoperit muzee din acest oraș, cum este de pildă Muzeul de Artă de aici, care adăpostește cea mai mare colecție Nicolae Grigorescu din țara noastră.
Apoi am dat peste Muzeul de Arheologie, Mozaic-ul și multe alte locuri. Nu mă mir că nici măcar cei din oraș nu știu prea bine unde se află muzeul de Artă, cu atât mai puțin acest detaliu, că deține cea mai mare colecție de pictură a marelui Grigorescu, dar știu că trebuie făcut ceva pentru a schimba această stare de fapt.
Acum 14 ani am întâlnit un om extraordinar, muzicianul Răzvan Popovici, și am spus povestea mai departe prin Festivalul SoNoRo. Eu, pentru că sunt îndrăgostit și de mare, nu doar de muzică, am adus la Constanța, anul trecut, Jazz Up Sea, iar anul acesta avem un nou proiect, Jazz Up Casino.
Misiunea acestuia din urmă este de a deschide cazino-uri vechi, uitate, abandonate, unele în ruină, cum este cel din Constanța, unor concerte de muzică speciale. Și nu doar la el ne vom opri, ci aș spune aici și de Cazinoul din Mamaia, Eforie sau, de ce nu, cel din Sinaia.
Pe vremuri aceste spații nu erau doar locuri de întâlnire și de pierdut ori câștigat bani, ci locuri în care oamenii veneau să ia masa, să socializeze, iar uneori să participe la niște concerte și spectacole extraordinare.
Acum mulți ani, când eram foarte tânăr, prin 1984-1985, am descoperit împreună cu bunicul meu sala de spectacole a cazinoului din Constanța. Și am rămas fascinat. Atunci nu se întâmpla mare lucru acolo, dar acum am ocazia să ajut această sală să fie din nou animată. Duminica aceasta, de la ora 7.00 seara.
De unde pasiunea ta pentru muzică și de ce te-ai implicat în SoNoRo și Jazz Up?
Răzvan a fost inițiatorul SoNoRo, iar eu mi-am dorit foarte mult să mă implic într-un astfel de proiect cultural. Când Răzvan a gândit SoNoRo nu și-a imaginat că va fi atât de efervescent și că va deveni al doilea mare festival de muzică clasică. Toată lumea credea că România are deja Festivalul George Enescu, nu mai are nevoie de altul. Uite însă că nu a fost așa.
Eu m-am îndrăgostit de muzica clasică de când eram mic și ascultam acasă. Ai mei nu au avut nicio legătură cu arta, cu muzica, ei au fost economiști, eu sunt economist, dar pasiunea pentru muzică nu a dispărut din viața noastră.
Este un calcul economic să investești în pasiunile tale?
E un bun calcul să mizezi pe pasiunile tale, iar atunci când un economist se asociază cu un muzician, cum este Răzvan, poate să iasă un mare succes. (râde)
Să ne întoarcem la cazino? De ce acolo, de ce într-o ruină și nu în Muzeul de Artă, printre lucrările lui Grigorescu?
Ne-am gândit și la această opțiune dar, câtă vreme știm că anul acesta putem organiza un singur concert, am decis ca el să se întâmple într-un loc simbolic.
Acest concert va fi ultimul, nu știm pentru cât timp, din această clădire. Cazinoul va intra in restaurare după ce plecăm noi de acolo și nu știm când se va mai redeschide.
Am toată încrederea în această clădire și în rezistența ei. iar dacă îmi permiți o comparație, când Anghel Saligny a testat podul peste Dunăre, știi ce le-a spus tuturor! Că va sta sub pod, împreună cu întreaga lui familie, în timp ce pe deasupra va trece o garnitură de tren încărcată cu marfă. Dacă aș putea, aș face și eu un test similar în cazinou.
Acest loc este atât de stabil încât nu se va întâmpla nimic. Această clădire superbă, a fost ridicată pe o prelungire a malului înspre apă, unde nu exista nimic, este o clădire măreață in stilul art-nouveau care și-a păstrat cochetăria și sfidează degradarea.
Nu este un spațiu instabil, au existat acolo niște candelabre superbe, care acum au fost demontate spre a fi restaurate, și care într-adevăr puteau fi o amenințare pentru cine intra acolo. În rest însă, clădirea nu reprezintă niciun pericol, așa cum, de altfel, ne spun și aprobările din partea autorităților pe care le-am primit pentru a ține acolo concertul.
Iar dacă ar fi să-ți spun ce îmi place cel mai mult acolo, este terasa din față, unde vezi marea în toată splendoarea ei și unde, duminică seara vom ieși pentru un pahar de șampanie. 😊
Câți oameni așteptați acolo și cum ați gândit voi programul?
Suntem pregătiți pentru 250 de oameni care vor veni pentru un concert oferit gratuit.
Cum îl vezi tu crescând acest proiect?
În 5 ani de zile, 10.000 de turiști la malul mării, la un festival de jazz. Nu cred că doar un festival ca Neversea poate aduna oameni aici, ci și unul de jazz.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
