Viața bate filmul! Povestea lui Gheorghe Dinică, actorul care a copilărit pe străzi și care și-a întâlnit marea dragoste la 60 de ani - LIFE.ro

Căutare

Share this article

A crescut pe stradă, a devenit iubit de toată România ca actor și și-a întâlnit marea dragoste la 60 de ani.

Gheorghe Dinică a fost unul dintre cei mai importanți actori români, considerat, după dispariția lui Toma Caragiu la cutremurul din 4 martie 1977, poate cel mai mare actor de film al României. A jucat în aproape 100 de lungmetraje, în special în rolurile unor personaje negative, motiv pentru care Horațiu Mălăele l-a supranumit „cel mai mare «rău» al cinematografiei românești”.

Gheorghe Dinică a fost „vagabondul” vieții lui. A copilărit pe străzi, a crescut pe la unchi, mătuşi şi bunici, și a ajuns, într-o zi, celebru atât în teatru cât şi în film.

În prima zi de Crăciun, se năștea în Giulești, la periferia Bucureștiului, un băiat din părinții Petre care era funcționar la poștă, și Jana care era casnică. Cei doi adulți au decis să-și înregistreze băiatul după Anul Nou, astfel încât, Gheorghe Dinică apare în certificatul de naștere ca fiind născut pe 1 ianuarie 1934.

Viitorul mare actor și-a petrecut copilăria tot în Giulești

„Strada pentru mine a fost lucrul cel mai important. M-a învățat foarte multe, pentru că aveam prieteni mai mari care ne dirijau. Era o lume care nimeni n-ar crede că a existat, lumea cartierului”, povestea Dinică autoarei Mia Pădurean, în monografia „Un actor pentru eternitate”, apărută în 2008 la Editura Limes din Cluj-Napoca.

A văzut cum prietenii au fost uciși de bombardamente
Când avea doar 10 ani, a fost salvat ca prin minune, însă mulți dintre prietenii lui de joacă au fost uciși de bombardamente, în cartierul Giulești unde locuia. Trauma războiului și moartea „văzută cu ochii” i s-au întipărit profund pentru tot restul vieții. A continuat să meargă la școală și câștiga bani ca să se întrețină.
„Eram liber, părinţii mei nu mai aveau grijă de mine. Stăteam pe unde apucam. Mi-am făcut viaţa în funcţie de cum gândeam şi de posibilităţile de atunci. Am avut o şansă şi am depăşit toate momentele acelea(…). N-am avut parte de lăfăiala aia în familie, n-am avut familie, şi atunci totul se împrăştia. Perioada era tulbure şi căutam fiecare să răzbatem. Ceva din mine m-a ajutat să nu o iau pe căi greşite. Atunci totul era posibil, mai ales în cartier. M-au influenţat foarte mult filmele care rulau non-stop, cum s-ar zice: mâncam film cu pâine”, se destăinuie actorul în carte.

Cariera cinematografică a lui Gheorghe Dinică însumează aproape 100 de filme

În sălile cinematografelor de pe Calea Griviței i s-a născut dorința de a deveni actor, conform celor consemnate de Mia Pădurean. Actorii care l-au impresionat în mod deosebit sunt John Wayne, James Stewart, Humphrey Bogart, Cary Grant.
A început să joace în teatrele de amatori ale unor întreprinderi, care puneau în scenă Molière, Shakespeare, dar și dramaturgie românească.

Prima apariție pe scenă a tânărului Dinică a fost cu o trupă de amatori de la Poștă, în piesa „Titanic Vals”, de Tudor Mușatescu, în rolul locotenentului Stămătescu.
S-a înscris în cercul teatral al Casei de Cultură a Sindicatelor din București, iar, la 22 de ani, a fost distribuit în „Jocul de-a vacanța”, de Mihail Sebastian, în rolul lui Bogoiu. Aici a avut șansa să fie văzut de actrița Dina Cocea, care se afla în public, care l-a primit la cursurile ei de pregătire.

După aceste cursuri, Dinică a intrat în 1957  la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. A absolvit Institutul în 1961, iar doi ani mai târziu a fost distribuit în filmul „Străinul”, în regia lui Mihai Iacob.

Sursa: Cotidianul.ro

Cel mai important premiu obținut de actor a fost cel de la Karlovy Vary, în 1976, pentru „Prin cenușa imperiului”.
Ultima sa mare provocare în teatru a fost rolul „Mefisto”, din spectacolul „Faust”. Regizorul Silviu Purcărete și Constantin Chiriac, directorul Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu, i-au distribuit, în 2006, pe Gheorghe Dinică și pe Ștefan Iordache, în cele mai importante roluri, Mefisto și respectiv Faust, din această superproducție. Dar Dinică s-a retras, după 3-4 zile, de la repetiție.
În film, ultima sa apariție importantă a fost cea din 2007 în „Ticăloșii”, în regia lui Șerban Marinescu. Gheorghe Dinică a jucat în ultimii doi ani de viață în serialele de televiziune „Inimă de țigan” și „Regina”.

Talentul artistic al lui Gheorghe Dinică s-a manifestat şi în muzică

În tinereţe, muză i-a fost celebra Maria Tănase şi asta l-a făcut să imprime ani buni mai târziu, albume de romanţe în colaborare cu Ştefan Iordache şi Nelu Ploieşteanu.

„Sufletul şi mintea mea de copil au memorat doar farmecul străzii şi al jocurilor de puştani. Era o lume simplă fără niciun fel de fenomene dar avea şi parfum. Eram copiii străzii. Strada pentru mine a fost lucrul cel mai important. Strada m-a învăţat foarte multe, pentru că aveam prieteni mai mari care ne dirijau pe noi, cei de vârstă mică. Era o lume pe care nimeni n-ar crede că a existat, lumea cartierului”, povestea Dinică, în cartea ”Un actor pentru eternitate”, apărută în 2008.

Marele actor nu a fost atras de ideea de căsătorie până după 60 de ani

„Am cunoscut multă lume, multe femei…Dar nu am avut timp să mă gândesc şi la asta. Pe primul plan a stat întotdeauna munca pe scenă”, povestea el.

S-a îndrăgostit în anul 1995, atunci când a și-a întâlnit marea dragoste prin intermediul unor prieteni, la o cină.

„Aveam şaizeci de ani, până la acea vârstă am cunoscut tot ce se putea cunoaşte. Eu eram liber ca pasărea cerului. Din viaţa mea boemă, am simţit nevoia să mă aşez”, povestea maestrul Dinică.

„Pe primul plan a stat întotdeauna munca pe scenă”, mărturisea actorul. Dar în 1995, Gheorghe Dinică fost invitat acasă la o familie de prieteni, pe care nu-i văzuse de mult timp. Acolo a cunoscut-o pe Gabriela-Georgeta, care i-a atras atenția și căreia i-a propus o întâlnire. Pe 2 februarie 1996, cei doi au celebrat cununia civilă, apoi, mai târziu, cununia religioasă.


11 ani fără Gheorghe Dinică

Actorul Gheorghe Dinică a încetat din viață, marți, 10 noiembrie 2009, în jurul orei 13, după ce timp de 20 de zile a fost internat la secția de terapie intensivă a Spitalului de Urgență Floreasca din București.

Pe 9 noiembrie fusese operat de colecist, dar avea și o infecție cu stafilococ auriu și candida. Diagnosticul fusese „bronhopneumonie cu stafilococ auriu și candida, pneumonie bazală stânga în remisie, șoc septic și disfuncție multiplă la organe”.

Trupul neînsuflețit a fost adus pe 13 noiembrie 2009 în foaierul Teatrului Național din București unde a fost petrecut cu aplauze timp de 15 minute de aproximativ 2000 de persoane venite să-și ia rămas bun. A fost înmormântat în aceeași zi, în cimitirul Bellu, pe Aleea Gheorghe Dinică, denumită astfel în semn de omagiu. S-a alăturat astfel colegilor de breaslă: Toma Caragiu, Amza Pellea, Colea Răutu, Ștefan Iordache, Nicu Constantin.

Sursa foto: Pinterest.com

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO