Viața în Zimbabwe: între miracolul oamenilor și realitatea care nu iartă

Viața în Zimbabwe

Viața în Zimbabwe: între miracolul oamenilor și realitatea care nu iartă

De Klara Popescu
Distribuie articolul
10 min de citit
Salvează pentru mai târziu

Viața în Zimbabwe este un amestec de frumusețe naturală, creativitate și solidaritate de zi cu zi, dar și de sărăcie dură, crize economice repetate, secetă și tensiuni politice. E o țară în care dimineața începe, pentru milioane de oameni, cu drumul la puțul comun sau la piața informală, nu cu deschiderea laptopului.

Viața în Zimbabwe: de la Rhodesia la Zimbabwe, de la speranță la deziluzie

Ca să înțelegi viața în Zimbabwe azi, trebuie să știi în ce fel de istorie trăiesc oamenii.

  • Până în 1980, țara a fost cunoscută ca Rhodesia, un stat controlat de o minoritate albă, cu un regim de tip apartheid.
  • În 1965, guvernul alb condus de Ian Smith a declarat unilateral independența (UDI), nerecunoscută internațional, ceea ce a dus la un război de gherilă de ~15 ani între regim și mișcările de eliberare conduse de ZANU și ZAPU.
  • Pe 18 aprilie 1980, după acordurile de pace de la Lancaster House, țara devine oficial Republica Zimbabwe, cu Robert Mugabe ca prim-ministru.

Primii ani au adus investiții în educație și sănătate, scădere a analfabetismului și speranță reală. Dar, treptat, regimul lui Mugabe a devenit autoritar, cu represiune violentă în Matabeleland (campania Gukurahundi), clientelism politic și corupție. În anii 2000, controversata reformă funciară – exproprierea forțată a ~4.500 de fermieri albi – a distrus mare parte din agricultura comercială, iar țara a intrat în hiperinflație și colaps economic.

În 2017, Mugabe este forțat să demisioneze, iar la putere rămâne fostul său aliat, Emmerson Mnangagwa. El promite reforme, dar realitatea pe teren rămâne complicată: crize de apă, secetă severă, datorie mare, lipsă de încredere în instituții, proteste și o economie care încă se zbate.

Pe acest fundal se desfășoară viața de zi cu zi.

Cu ce se ocupă oamenii: agricultura, munca la negru și „economia de supraviețuire”

Dacă te întrebi cu ce lucrează, concret, oamenii din Zimbabwe, răspunsul este majoritatea își câștigă traiul în sectorul informal sau din agricultură de subzistență.

  • Estimările recente arată că peste 70–80% din locurile de muncă sunt informale, adică fără contract, fără protecție socială, fără beneficii – de la vânzători stradali și lucrători în piețe la micii meșteșugari, taximetriști neautorizați, frizeri de cartier sau mic comercianți.
  • Agricultura rămâne crucială: o parte a populației trăiește din cultivarea porumbului, sorgului, legumelor, creșterea animalelor – adesea pe suprafețe mici, vulnerabile la secetă. Seceta indusă de El Niño în 2024 a afectat puternic culturile și a împins milioane de oameni spre foamete.
  • Mulți tineri migrează în Africa de Sud, Botswana sau mai departe, iar remitențele (banii trimiși acasă) sunt o sursă importantă de supraviețuire pentru familii.

În orașe, viața economică reală nu e neapărat în mall-uri, ci în:

  • piețele Mbare și Mupedzanhamo din Harare
  • micile tarabe cu legume
  • „kombis” (microbuze) care transportă oameni
  • vânzare de airtime pentru telefoane, haine second-hand, fructe, mici reparații.

Este o „economie de ingeniozitate”, dar și de vulnerabilitate permanentă.

Viața în Zimbabwe: între resurse bogate și sărăcie dură

Zimbabwe are aur, platină, diamante, pământ fertil. Și totuși:

  • Aproximativ 60% din populație trăiește cu mai puțin de 3,65 USD pe zi, ceea ce plasează țara printre cele mai sărace din sudul Africii.
  • World Bank notează că extreme poverty (calculată pe linia națională de sărăcie alimentară) a crescut de la 23% la 30% și apoi la ~38% în anii recenți, accentuată de șocuri economice și climaterice.
  • Inflația a fost extrem de volatilă; chiar dacă în 2025 autoritățile au reușit o anumită stabilizare, episoadele anterioare de hiperinflație au distrus economiile familiilor și încrederea în moneda națională.

În termeni concreți, viața în Zimbabwe arată astfel pentru o familie obișnuită:

  • venitul e imprevizibil, de la o zi la alta
  • multe cheltuieli (chirii, școli private, servicii medicale) se plătesc în dolari americani
  • prețurile pot crește brusc odată cu devalorizarea monedei locale
  • locurile de muncă stabile, cu asigurări, sunt rare și vânate

Pe de altă parte, costul vieții poate părea mic pentru un expat cu venit în valută, ceea ce creează un contrast dureros între clasa expat și majoritatea locală.

Sănătatea: progrese după criza HIV, dar un sistem fragil

Zimbabwe a trecut prin una dintre cele mai grave crize HIV din lume, dar a făcut progrese remarcabile în tratament și prevenție. Totuși, sistemul de sănătate rămâne fragil:

  • Principalele amenințări de sănătate: HIV, tuberculoza, malaria și infecțiile respiratorii, responsabile de o mare parte din decese.
  • Speranța de viață a crescut semnificativ, ajungând la aproximativ 62,8 ani în 2023 (circa 60 pentru bărbați, 65 pentru femei) – un progres important față de anii 2000.
  • Maternal mortality: rapoartele recente arată un raport de mortalitate maternă de 212/100.000 de nașteri vii în 2023–24, în scădere de la 615/100.000 în 2015, dar încă ridicat comparativ cu media globală.

În practică, pentru o familie obișnuită:

  • spitalele publice sunt adesea supraaglomerate, slab dotate, cu medici subplătiți, mulți emigrând în Marea Britanie, Africa de Sud sau Golful Persic
  • medicamentele lipsesc periodic; rudele cumpără adesea medicamentele din farmacii private
  • în zonele rurale, distanța până la cel mai apropiat centru medical poate fi de zeci de kilometri

Un expat cu asigurare internațională folosește, de regulă, clinici private din Harare sau Bulawayo, unde standardele sunt rezonabile, dar costurile sunt mari raportat la veniturile locale.

Viața în Zimbabwe: alfabetizare ridicată, dar decalaje mari între oraș și sat

Una dintre puținele moșteniri pozitive ale primelor decenii post-independență este accentul pus pe educație:

  • Zimbabwe are o rată de alfabetizare adultă foarte ridicată pentru Africa, iar unele rapoarte arată chiar niveluri ușor mai mari la femei decât la bărbați.
  • Totuși, doar aproximativ 30% dintre fete și 34% dintre băieți termină în medie învățământul liceal superiorla nivel național, cu cifre mult mai mici în zonele rurale.
  • În zonele rurale, numai ~36% dintre femei termină liceul, față de ~48% dintre bărbați.

De ce abandonează copiii școala?

  • sărăcie (familia nu își permite taxe, uniforme, manuale)
  • distanțe mari până la școală
  • căsătorii timpurii în cazul fetelor
  • necesitatea de a munci (în gospodărie sau în sectorul informal)

UNICEF și alte agenții lucrează pentru reducerea decalajelor de gen în educație, dar realitatea e că viața în Zimbabwe, pentru un copil de la sat, înseamnă adesea o luptă între școală și supraviețuire.

Femeile în Zimbabwe: legi progresiste, realitate complicată

Din punct de vedere formal, Constituția din 2013 și o serie de legi (Domestic Violence Act, legislație antidiscriminare) oferă un cadru destul de solid pentru drepturile femeilor.

În practică însă, viața unei femei în Zimbabwe este puternic influențată de:

  • sărăcie
  • normele patriarhale
  • greutatea dreptului cutumiar (customary law)

Câteva repere dure:

  • Aproximativ 39,4% dintre femei au fost victime ale violenței fizice, iar circa 11,6% ale violenței sexuale cel puțin o dată în viață.
  • În 2022, aproximativ 16–21% dintre femei erau căsătorite înainte de 18 ani, în ciuda faptului că legislația interzice căsătoria minorilor.
  • Curtea Supremă a dat, de-a lungul anilor, decizii care au subminat aplicarea egalității de gen în dreptul cutumiar (de exemplu, în chestiuni de moștenire), ceea ce face ca, în practică, femeile să fie dezavantajate în multe comunități rurale.

În același timp, există și mișcări puternice de emancipare:

  • ONG-uri și rețele de femei care luptă împotriva violenței și a căsătoriei timpurii
  • inițiative precum revitalizarea tradiției Nhanga – spații sigure pentru fete, folosite acum pentru educație sexuală, discuții despre drepturi și sprijin între generații.

Pe scurt: pe hârtie, lucrurile arată tot mai bine; în viața de zi cu zi, schimbarea e lentă, inegală și depinde enorm de zona în care trăiești.

Viața în Zimbabwe: între solidaritate comunitară și frustrarea tinerilor

Dacă te plimbi printr-un cartier din Harare, vei vedea:

  • copii în uniforme mergând la școală dimineața
  • vânzători de legume pe marginea drumului
  • kombis pline, cu muzică tare
  • oameni stând la coadă la apă sau la un ATM care poate sau nu să aibă cash

În rural, viața în Zimbabwe înseamnă:

  • trezit foarte devreme pentru a aduce apă
  • muncă pe câmp, în funcție de sezon
  • dependență de ploaie și de remitențele rudelor plecate

Tinerii sunt adesea prinși într-un sentiment de „waithood” – o prelungire a adolescenței în care așteaptă un job stabil, o casă, o perspectivă. Unele studii estimează că șomajul în rândul tinerilor depășește 40–50%, în timp ce 60% din populația țării are sub 25 de ani.

Rezultatul:

  • un interes crescut pentru migrație
  • economie informală explodată
  • polarizare politică profundă

E o idee bună să fii expat în Zimbabwe?

Depinde foarte mult cine ești, ce buget ai și ce așteptări ai.

Avantaje pentru expați

  • Cost de trai relativ scăzut pentru cine câștigă în dolari/euro – un expat poate trăi decent cu ~1.000–1.500 USD/lună, în funcție de stilul de viață.
  • Oameni prietenoși, comunități strânse, un ritm de viață mai puțin stresant decât în marile metropole.
  • Natură spectaculoasă (Victoria Falls, parcuri naționale), oportunități pentru cei din ONG-uri, dezvoltare, agricultură, sectorul minier sau educație internațională.

Provocări reale

  • Sistem de sănătate fragil – pentru orice problemă serioasă, e posibil să fie nevoie de evacuare medicală în Africa de Sud.
  • Infrastructură imprevizibilă: pene de curent, probleme cu apa, internet scump și uneori instabil.
  • Instabilitate economică (inflație, devalorizare, schimbări bruște de politici).
  • Birocrație și reguli care se schimbă des, inclusiv în domeniul imigrației și al muncii.

Percepția despre siguranță variază:

  • Harare și marile orașe nu sunt, în general, printre cele mai violente din Africa, iar mulți expați descriu orașele ca „relativ sigure” dacă eviți anumite zone noaptea și îți iei măsuri de precauție de bun-simț.
  • Criminalitatea de oportunitate (furt din mașini, jaf de stradă) există, mai ales în context de criză economică.

Concluzie pentru expați: Zimbabwe poate fi o experiență extraordinară pentru cine are:

  • contract solid în valută
  • asigurare medicală internațională
  • apetit pentru context „dificil, dar fascinant”

Nu este însă o destinație ușoară sau previzibilă. Pentru o familie care caută stabilitate pe termen lung, cu copii mici, e nevoie de multă pregătire și resurse.

Viața în Zimbabwe este, în esență, o luptă pentru demnitate într-un context dificil, dar și o demonstrație constantă de reziliență, inventivitate și comunitate.

Este o țară care poate frustra, dar și emoționa profund. Un loc în care, dacă stai destul, înveți că oamenii pot construi mult chiar și atunci când statul oferă puțin.

Citește și: A locuit în Maroc șapte ani. A vizitat peste 40 de țări de pe patru continente și s-a întors acasă să lucreze ca învățătoare. Ramona Stanciu: „ne-am căsătorit eu și soțul meu pentru că legea marocană nu permitea să locuim împreună în aceeași casă”

Foto: Pinterest

Salvează pentru mai târziu
Distribuie articolul