Viața lui Alfonso Cuarón: cum ajunge bona care l-a crescut inspirație pentru un film de Oscar
Alfonso Cuarón este unul dintre numele de care se leagă Premiile Oscar de anul acesta. Favorit să câștige o nouă statuetă, după cea pentru “Gravity”, regizorul mexican a fost foarte apreciat anul acesta datorită peliculei “Roma”. Un film autobiografic, văzut ca o frescă a societății din Maxico City anilor ‘60-’70, atunci când a copilărit Cuarón. Toate scenele au fost create așa cum și le amintește regizorul. Multe dintre acțiuni au fost chiar filmate exact acolo unde s-au întâmplat. Ba chiar, Cuarón a strâns și mobila din casele mai multor membrii ai familiei lui din Mexic pentru a reface lucrurile cât mai aproape de realitatea lor. Apoi, a ales actorii care să se asemene cât mai mult cu oamenii despre care vorbește în film. Și, totul pentru a respecta cât mai mult lucrurile așa cum le-a trăit Libo, bona care a avut grijă de el – în film, Cleo. “Roma” poate fi văzută pe Netflix.
“Roma”, o poveste alb-negru despre realitatea Mexicului anilor ‘60-’70
Filmul spune povestea unei familii normale din Mexicul anilor ‘60-’70. Sunt prezentate toate experiențele prin care trece această: de la o sarcină nedorită, la relații nefericite sau o căsătorie care se destramă. Însă, mare parte din film se învârte în jurul trăirilor lui Cleo, personaj creat cât mai fidel după bona pe care a avut-o micuțul Alfonso în copilărie.
Cuarón a avut o relație cu părinții săi asemănătoare cu cea a copiilor din film. S-a născut în Mexico City pe 28 noiembrie 1961, iar tatăl său, Alfredo Cuarón, a fost fizician nuclear, lucrând la United Nations’ International Atomic Energy Agency pentru foarte mulți ani. Are doi frați, Carlos, care este tot regizor și Alfredo, biolog.
Pe lângă personajul Cleo care este bazat pe experiențele lui Libo, bona sa, “Roma” mai are un personaj principal care a fost gândit după mama sa. Iar momentul în care tatăl părăsește familia este făcut exact așa cum își amintește Cuarón că s-a întâmplat atunci când tatăl lui a plecat de acasă.
Despre relația strânsă pe care a avut-o cu mama sa, regizorul povestește în The Guardian cum a organizat o proiecție specială pentru ea cu doar câteva luni înainte ca aceasta să moară. Tatăl său nu a apucat să îl vadă, murind cu trei ani înainte. Așa că a vrut să îi ofere această experiență măcar mamei sale care era foarte bolnavă. În timpul montajului, a organizat o proiecție specială pentru mama sa, Libo și frații săi. Filmul evident că nu era gata, dar măcar aceasta a putut să vadă puțin din atmosfera trecutului său. A fost un cadou pe care Alfonso Cuarón a vrut să i-l facă înainte să își ia rămas bun.
Filmul, o scrisoare de dragoste, de mulțumire pe care Alfonso Cuarón i-o aduce lui Libo, bona lui
“Roma” se bazează pe experiențele pe care le-a trăit și le-a simțit aceasta. Iar lui Cuarón i-a luat mai bine de un an să găsească actrița potrivită pentru acest rol. Regizorul povestește în același interviu din The Guardian dificultățile pe care le-a avut să o găsească pe Cleo: “uneori găseam pe cineva care semăna cu Libo, dar nu simțea ca ea. Alteori era tocmai invers. Până când am găsit-o pe Yalitza Aparicio care m-a impresionat imediat. Am simțit de îndată un sentiment incredibil de familiaritate, avea un mix perfect de inteligență și sensibilitate. Așa că eram singur că ea este Cleo, dar am fost puțin ținut în suspans pentru că Yalitza nu a fost interesată de rol. Am avut emoții vreo două săptămâni, până a spus da”. De altfel, Yalitza Aparicio este și ea nominalizate la Premiile Oscar. Însă mai multe lucruri despre emoțiile pe care le-a avut în toată această retrăire a copilăriei sale, puteți afla din interviul pe care l-a dat Cuarón pentru Variety:
Chiar dacă astăzi vorbim despre Premiile Oscar, succesul nu a venit imediat pentru Cuarón
Atunci când și-a început drumul în cinematografie, Mexicul nu era pregătit nici pentru el, nici pentru Guillermo del Toro sau Alejandro González Iñárritu. Astăzi toți au în palmares cel puțin un Premiu Oscar pentru regie, însă atunci când și-au început aventura în această meserie, contextul nu era unul favorabil. Generația de regizor dinaintea lor nu fusese una de succes. De altfel, în cei opt ani dinaintea debutul său, doar câțiva regizor reușiseră să facă câteva filme. Așa că, tânărul Cuarón a trebuit să facă toate joburile pe care le găsea în domeniu: de la cameraman, la scenarist sau regizor de platou.
Nu își permitea să refuze nimic. Nu putea să aibă luxul unei vieți artistico-boeme. Trebuia să lucreze și să își câștige pâinea. Mai ales că avea și un copil mic de care trebuia să aibă grijă – primul său copil, Jonás Cuarón, s-a născut atunci când Alfonso avea doar 20 de ani. Regizorul s-a căsătorit prima dată, în 1980, cu Mariana Elizondo, cu care l-a avut pe Jonás și de care a divorțat în 1993. Iar a doua sa căsătorie a fost cu actrița și jurnalista italiancă Annalisa Bugliani (2001-2008) cu care a avut doi copii Tess Bu Cuarón și Olmo Teodoro Cuarón.
Astăzi Cuarón, care se consideră un blue collar (muncitor) al industriei cinematografice, consideră că succesul său a venit tocmai datorită acestui background, a faptului că știe importanța fiecărui job de pe platoul său.
Succesul său la Hollywood? O întâmplare!
Primul film care îl face cunoscut pe Cuarón în mare imperiu al cinematografiei americane a fost “A Little Princess” pe care l-a făcut în 1995 pentru Warner Bros. Și totul a fost doar o întâmplare. Era falit. Și nici nu prea se mai putea întoarce în Mexic, unde din cauza unor aventuri neinspirate își cam aruncase în aer orice legături cu oamenii de acolo. Așa că, a trebui să găsească o soluție. Și întâmplarea a făcut că a trebui să se întâlneasc cu producătorul Sydney Pollack. Iar la scurt timp, i s-a propus să facă filmul “A Little Princess” cu Liesel Matthews, Eleanor Bron și Liam Cunningham.
Apoi a urmat nebunia Harry Potter. Evident nu citise niciuna dintre cărți atunci când i s-a propus, în 2004, să fie regizorul “Harry Potter and the Prisoner of Azkaban”. Fusese arogant. Era un regizor de succes, un intelectual care nu avea nevoie să citească niște cărți de copii. Dar prietenul său Guillermo del Toro i-a deschis repede și destul de dur ochii. Vorbeau la telefon atunci când del Toro l-a întrebat ce planuri mai are. Atunci Cuarón îi spune că i s-a propus să facă unul dintre filmele Harry Potter, iar del Toro a devenit imediat fascinat de subiect și l-a întrebat entuziasmat dacă a citit cărțile. Evident, Cuarón nu citise nimic. Și în acel moment del Toro a început să îl muștruluiască. După câteva înjurături și amenințări, îl trimite pe Cuarón la prima librărie să își cumpere toate cărțile din serie și să îl sune doar după ce le citește pe toate.
Mai în glumă, mai în serios, Cuarón se îmbracă, se duce la prima librărie și le ia. Tocmai fusese publicată a patra carte. După ce le citește pe primele două, Cuarón îl sună pe del Toro și îi spune cât de mult i-au plăcut. A fost o lecție foarte importantă pe care a învățat-o atunci: succesul nu vine niciodată dacă nu ești umil, muncitor și respectos.
După “Harry Potter and the Prisoner of Azkaban”, a urmat “Gravity”, filmul cu Sandra Bullock și George Clooney care i-a adus primul Premiu Oscar pentru regie:
Povestea lui Cuarón, marcată și de o întâlnire cu o actriță din România
Între “Harry Potter and the Prisoner of Azkaban” și “Gravity”, Alfonso Cuarón a făcut, printre altele și filmul “Children of Men”, cel care i-a adus și întâlnirea cu actrița Oana Pellea, precum și trei nominalizări la Premiile Oscar pentru Cel mai bun Scenariu Adaptat, Cea mai bună imagine și Cel mai bun montaj.
Citește și: Actori români în filme străine: atunci când treci graniţele în căutarea succesului
Pe aceeași temă
Citește mai multe
