Viața lui Romică Țociu e, în multe privințe, povestea unui om care a vrut cu atâta ardoare un lucru, încât n-a lăsat nimic și pe nimeni să i-l ia. Nici sărăcia, nici lipsa de studii de specialitate, nici armata, nici directorii de teatru cu tendințe autoritare. A vrut să facă oamenii să râdă de când era mic și, la 63 de ani, o face în continuare.
Dar înainte de scenele aglomerate, de recuzita cu perucă și de show-urile de Revelion văzute de milioane de oameni, viața lui Romică Țociu a arătat destul de diferit. Și, culmea, tocmai asta o face mai interesantă.
Viața lui Romică Țociu: Craiova, acordeonul bunicii și primul public de pe stradă
Romică Țociu s-a născut pe 5 ianuarie 1962, în Craiova. Numele complet din acte e Constantin Romeo Toma Țociu, deși probabil că niciunul dintre prietenii lui nu l-a strigat vreodată pe niciunul dintre ele. Prietenii i-au spus Toni, de la Toma, până când un regizor de teatru a decis că Romică sună mai bine.
Viața lui Romică Țociu a început într-o familie de etnie rromă, cu reguli stricte și cu o mamă care nu glumea când era vorba de disciplină. „A fost spartană și nu am să uit niciodată asta. Dacă, Doamne ferește, întârziai la masa de duminică, de la ora 12.30, era o nenorocire. A fost un calvar pentru mine, mai ales când am început să ies cu fetele duminica”, povestea el. Educația primită acasă era simplă și fără apel: respectul față de părinți nu se negocia, la masă se mânca când era masa, iar treburile casei se făceau de toți.
Nu prea mult din copilăria lui Romică Țociu a ieșit la lumină de-a lungul anilor. Ce știm sigur e că sămânța actoriei a încolțit devreme, la cinci ani, când a furat cutia sertarului noptierei bunicii și a ieșit în fața porții cu ea și cu acordeonul familiei și a început să cânte pentru trecători. Primul lui public. A primit aplauze. S-a ales praful de orice altă meserie posibilă.
Sculer matrițer, vânzător de gogoși și visătorul din gară
Școala profesională a absolvit-o la Sibiu, cu meseria de sculer matrițer, ceea ce în România comunistă era un lucru cât se poate de concret și practic. Înainte de Revoluție, Romică Țociu a lucrat și ca lăcătuș mecanic la CFR, în Craiova.
Primii bani câștigați nu au venit însă nici de la strung, nici de la dosar de angajat. Au venit de la mare. „Vara plecam pe litoral și vindeam gogoși sau sucuri pe plajă. Am făcut parte și din brigăzile artistice ale momentului”, spunea el. Și tot în acea perioadă scria felicitări și texte personalizate colegilor din armată, contra cost. Omul de afaceri mic din el a funcționat mult înaintea comediantului celebru.
Primul rol adevărat a venit în clasa a 12-a, când a jucat bufonul în „A douăsprezecea noapte” de Shakespeare. Și de acolo, ceva s-a aprins cu adevărat. A urmat un deceniu de festivaluri de umor, concursuri, spectacole cu amatori. A câștigat toate premiile la care a participat. Știa că asta e meseria lui, chiar dacă nu avea o diplomă care s-o confirme.
Când a venit la București să cucerească scena, viața lui Romică Țociu a arătat o perioadă mai puțin strălucitoare decât și-ar fi imaginat. A dormit în gară. A dormit în teatru, luând cearceaful și perna din biroul șefului. Marele premiu la Festivalul de Comedie de la Sala Palatului, în 1990, a fost momentul care i-a schimbat traiectoria. Regizorul Bițu Fălticineanu l-a văzut acolo și l-a adus la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”.
Viața lui Romică Țociu: Acordeonul care a devenit nume de scenă
Porecla „Romică” are și ea povestea ei. Pe la începutul anilor ’80, când lucra cu brigăzile artistice, toată lumea îi spunea Toni. Într-o zi, la distribuirea rolurilor, regizorului nu i-a plăcut Toni și a considerat că Romică, de la Romeo, suna mai bine pentru scenă. Nimeni nu l-a mai întrebat după aceea pe Constantin Romeo Toma Țociu cum îl cheamă. Era Romică Țociu și atât.
Prima poreclă, cea de școală, fusese altceva: Musca Țețe. „Nu puteam să stau locului”, explica el. Un copil mereu agitat, mereu în mișcare, mereu cu ceva de spus sau de arătat. Aceeași energie pe care o vezi astăzi pe scenă a existat în el de la opt ani.
Cornel Palade și 33 de ani de parteneriat cu scântei
Dacă viața lui Romică Țociu ar fi un film, momentul în care l-a cunoscut pe Cornel Palade ar fi scena cheie. Era 1989, Romică tocmai dăduse examen la Teatrul Muzical din Galați, unde Cornel era deja angajat. Palade l-a ajutat să intre, i-a deschis o ușă. Și de acolo, prietenia a crescut pe scenă, în turnee, în sute de spectacole.
Colaborarea lor artistică a durat peste trei decenii și a produs unele dintre cele mai urmărite momente de umor românesc din televiziune: „Bingo” la Antena 1, farsa de la Prima TV, serialul „Meseriașii” la Pro TV, „Cu sare și piper cu Romică și Cornel” la Național TV. Emisiunile de Revelion pe care le-au prezentat au fost, pentru mulți ani, parte din tradiția de An Nou a familiilor din România.
Cele mai aprinse discuții dintre ei nu au pornit niciodată de la bani, spuneau amândoi. Palade recunoaște cu umor că l-a supărat pe Romică invitând-o prea des la dans pe Nicoleta, soția acestuia. Romică a contrazis și el, zicând că era perioada în care tocmai se născuse Cătălin și că băiatul semăna cu Palade. Probabil era o glumă. Probabil nu în totalitate.
Au existat și perioade de distanță, ani în care nu s-au mai afișat împreună pe scenă, proiecte separate. Dar la o ediție specială iUmor de Paște, au reapărut împreună și Romică a spus ce gândea: „Dincolo de faimă, de turnee, dincolo de orice bani, eu îl iubesc pe omul ăsta de vreo 33 de ani.”
Viața lui Romică Țociu: Dat afară din teatru, certat cu Arșinel și o iertare târzie
Una dintre cele mai puțin știute întorsături din viața lui Romică Țociu e și una dintre cele mai revelatoare. În 1998, când el și Palade ajunseseră deja vedete de televiziune prin emisiunea „Bingo”, Alexandru Arșinel, directorul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, i-a concediat pe amândoi.
Motivul oficial era că nu mai puteau juca duminica, din cauza televiziunii. Motivul neoficial, speculat mult în presă, era că Arșinel, care forma propriul cuplu cu Stela Popescu, se simțea deranjat de succesul celor doi pe micile ecrane.
Romică a plâns când a plecat de la „Constantin Tănase”. „Era visul alergătorului de cursă lungă să joace Broadway-ul din București”, spunea el. A mers mai departe, a construit altceva, a reușit. Dar rana a rămas.
Finalul acestei povești e neașteptat de uman. Cu două luni înainte să moară, în 2022, Alexandru Arșinel l-a sunat pe Romică Țociu. I-a spus că nu se simte bine și că vrea să vorbească. Și și-a cerut iertare. „Nu am spus-o nimănui până acum”, a mărturisit Romică, vizibil emoționat. Arșinel a murit la 83 de ani, iar Țociu a transmis un mesaj scurt și curat: „L-am respectat și îl respect. Îi port respect toată viața.”
Familia: Nicoleta, cancerul și cei doi copii
Viața lui Romică Țociu în plan personal e o poveste de cuplu care a rezistat presiunilor pe care showbiz-ul le exercită în mod constant. E la a doua căsătorie, iar de mai bine de 28 de ani e alături de Nicoleta, femeia pe care o descrie ca pe ancora vieții lui.
Împreună au doi copii. Cătălin, fiul, a concurat cu tatăl său la America Express și și-a demonstrat talentul culinar la Chefi la Cuțite, după care și-a deschis propria pizzerie. Daria, fiica, cochetează cu actoria și dansul, căutând propriul drum.
Cel mai dificil moment al vieții lor de familie a venit în 2016, când Nicoleta a descoperit, în urma unui control de rutină, că are cancer. Romică a vorbit rar despre această perioadă, dar atunci când a făcut-o, a fost fără perdea: „Când afli că ești bolnav, toate planurile dispar. A fost cea mai groaznică perioadă prin care am trecut în viața mea.” Nicoleta a urmat tratament și a învins boala. A devenit terapeut ulterior, ca și cum experiența aceea ar fi deschis în ea un alt drum.
Romică Țociu e și bunic, după ce Cătălin a devenit tată. A mărturisit că s-a trezit în rolul ăsta mai repede decât se așteptase, dar că a primit vestea „cu bucurie sinceră”.
Controversa Iorgulescu: când o petrecere de familie ajunge în știri
Una dintre cele mai recente apariții ale numelui lui Romică Țociu în presa de scandal nu a avut legătură directă cu el, ci cu un botez organizat pentru nepotul său, în 2019. Mario Iorgulescu, fiul președintelui LPF Gino Iorgulescu, a participat la acea petrecere cu câteva ore înainte de accidentul rutier în care a ucis un tânăr de 24 de ani.
Romică Țociu a declarat imediat că Iorgulescu a plecat de la botez cu șofer. Numele lui a apărut în presă nu pentru că ar fi fost implicat în vreun fel, ci pur și simplu pentru că evenimentul fusese la el acasă. A purtat povara asta involuntară cu discreție.
Câțiva ani mai târziu, în 2026, Mario Iorgulescu a mai aprins un foc când a declarat că la nunta fiului lui Romică, Cătălin, ar fi fost îndemnat de persoane din anturaj să consume substanțe interzise. Cătălin Țociu a răspuns punctual: nici nu mai vorbea cu Mario de vreo trei ani, singura lor interacțiune recentă fusese la botez, nu la nuntă, și afirmațiile nu se bazează pe nimic real.
Sunt genul de povești colaterale cu care familiile oamenilor publici trăiesc involuntar, fără să poată face prea mult în afara unui drept la replică.
Citește și: Viața lui Alexandru Arșinel: actorul din Dolhasca, între scenă, prietenii celebre și controverse
Viața lui Romică Țociu nu e povestea unui comediant căruia totul i-a venit ușor. E povestea unui băiat din Craiova, de etnie rromă, fără diplome de actorie, care a dormit în gară când a venit în capitală, a muncit zeci de ani ca să câștige dreptul de a urca pe scenă, a pierdut bătălii și a câștigat altele și a rămas, în tot acest timp, un om care pare că știe exact cine e.
Publicul român îl iubește pe Romică Țociu nu pentru că e perfect, ci pentru că nu încearcă să pară. Râde de el însuși înainte să râdă de alții, povestește cu lejeritate și despre eșecuri, și despre momente de cumpănă, și despre ani în care „viața nu a fost pe linia de plutire.”
Și asta, în fond, e cel mai autentic lucru pe care îl poți oferi unui public: să fii exact omul care ești, inclusiv atunci când ești mai puțin decât ți-ai fi dorit.
Foto: Facebook
