fbpx

Căutare

Share this article

Violenţa părinţilor asupra copiilor este un fenomen extrem de răspândit în România. Conform unui raport UNICEF, în familiile vulnerabile, atunci când un copil face ceva greşit, prima reacţie a 54% dintre părinţi este să ridice vocea, iar 11% dintre ei îl pălmuiesc imediat sau îl trag de păr. Un alt studiu, realizat de World Vision România, arată că 9 din 10 copii din România sunt abuzaţi, iar unul din 2 părinţi e convins că lovirea este pentru binele copilului.

Violenţa părinţilor asupra copiilor. Efecte şi pericole

Dacă pentru mulţi dintre părinţii care îşi lovesc copiii acest lucru e ceva firesc, iar bătaia e văzută ca o formă de educaţie, există şi părinţi care înţeleg că violenţa asupra copiilor nu este o soluţie, dar cu toate astea nu se pot controla. În acest caz vorbim, în cele mai multe dintre cazuri, de oameni care au fost, la rândul lor, abuzaţi de proprii părinţi şi aceasta este unica metodă de creştere a copiilor pe care au cunoscut-o. Au puterea să realizeze că este greşită, însă nu şi să renunţe la ea.

Şi pentru că voi, cititorii noştri ne-aţi rugat să vorbim despre acest subiect şi despre metode care să-i ajute pe cei care vor să facă o schimbare în relaţia cu proprii copii, am vorbit cu specialişti şi am adunat mai multe metode prin care poţi ajunge să elimini agresiunea din casă. Trebuie să înţelegem însă că schimbările nu se produc peste noapte şi, mai ales, că dacă ai greşit încă o dată, acesta nu este un motiv să renunţi. Este ca în cazul dietelor, dacă vrei. O bomboană de ciocolată nu îţi distruge efortul de a slăbi. Trebuie doar să accepţi că ai greşit şi să revii la obieciurile sănătoase.

Iar înainte de a afla ce avem de făcut, e nevoie de puţină conştientizare. Sunt sute de studii făcute în ultimii ani care arată că:

  • violenţa nu face decât să nască şi mai multă violenţă;
  • copiii abuzaţi în copilărie au probleme emoţionale;
  • copiii abuzaţi în copilărie duc în viaţa de adult comportamente greşite în relaţiile sociale.
Citește și: Este bătaia ruptă din rai? Carmen Nemeș, Asociația Anais: „Avem în jur de 500 de apeluri telefonice în fiecare an”: cât de ușor este să ieși dintr-o relație violentă – LIFE.ro

Mulţi dintre adulţii loviţi în copilărie insistă să susţină că a fost de fapt un lucru bun, că ei au ajuns bine. Iată însă câteva dintre semnele care arată că lucrurile nu stau chiar atât de bine şi că binele nu se rezumă la un loc de muncă stabil sau o casă curată:

  • furia apare uşor, din motive aparent banale (Nu, faptul că ţi-a tăiat cineva calea în trafic nu este un motiv să simţi nevoia să dai cu el de pereţi.) şi dispare foarte greu;
  • îţi gestionezi cu greu emoţiile;
  • îţi este greu să ai încredere în partenerul de viaţă – gelozia şi posesivitatea sunt consecinţe ale lipsei de încredere;
  • stimă de sine redusă;
  • incapacitatea de a avea relaţii afective stabile, teama de intimitate;
  • preocuparea excesivă pentru a controla toate evenimentele din jur;
  • victimizarea.

Şi dacă nu vrei să priveşti înspre tine, priveşte înspre viitorul copilului tău şi iată care sunt pericolele ce îl însoţesc în viaţa de adult dacă a fost victima abuzurilor şi gândeşte-te dacă asta este ceea ce-ţi doreşti pentru el:

  • depresie;
  • agresivitate;
  • probleme mentale;
  • probleme de relaţionare;
  • delincvenţă;
  • abuz de alcool sau/şi droguri.

Metode prin care poţi evita să-ţi loveşti copilul

Dacă eşti un fost copil abuzat, cu siguranţă nu este o misiune uşoară să schimbi tiparul de aşa-zisă educaţie pe care îl cunoşti. Dacă însă ştii că nu e în regulă să îţi loveşti copilul, ştii că nu vrei să (mai) faci asta şi ai mustrări de conştiinţă ori de câte ori îl loveşti sau ţipi la el, atunci eşti deja pe drumul cel bun. Nu e un drum uşor, dar e cel bun.

Iar primul lucru pe care îl ai de făcut atunci când simţi că iei foc este să iei o pauză. Nu să-i dai copilului o pauză. Nu să-l trimiţi sau să-l închizi în camera lui. Aceasta este tot o formă de abuz, una emoţională. Tu eşti cel care are nevoie de o pauză, aşa că atunci când ai început deja să ridici tonul sau când simţi că ţi se strânge stomacul de furie, mergi într-o altă cameră sau ieşi afară din casă şi dă-ţi voie să te calmezi. Respiră adânc şi încearcă să-ţi eliberezi mintea de evenimentul care tocmai te-a scos din minţi. Dacă te concentrezi asupra lui nu vei face decât să te alimentezi şi mai tare. Trebuie doar să respiri şi să te calmezi.

După ce a trecut norul de furtună încearcă să te gândeşti la ceea ce a declanşat furia aceea în tine. A fost, cu adevărat, ceea ce a făcut copilul tău sau e vorba de altceva, de nişte butoane sensibile pe care el a apăsat fără să ştie? Cât de mare a fost greşeala lui şi cât de tracasat erai tu deja? Reacţiile tale exagerate pot fi declanşate de o mulţime de alţi actori care nu au legătură cu comportamentul copilului tău. De cele mai multe ori este vorba de frică – frica de a nu se răni, de a eşua în viaţă, de a pierde autoritatea sau iubirea şi multe altele de acest fel. Ca să ajungi să nu loveşti copilul trebuie să împaci copilul din tine, iar acesta este un proces greu şi de durată, dar cu beneficii multiple.

Citește și: „Nu vine un prinț pe un cal alb să te salveze”. Povestea unei fete simple care-a trecut prin abandon, abuz și depresie – LIFE.ro

Citeşte sau urmăreşte clipuri video în care sunt explicate etapele de dezvoltare ale unui copil. Dacă mulţi dintre adulţi nu suntem în stare să ne gestionăm emoţiile, pentru copii e cu mult mai complicat să facă asta. Sistemul lor nervos încă nu este pregătit pentru asta. În plus, ei acum descoperă şi învaţă, iar o bună bucată din învăţare se face prin depăşirea limitelor. Un copil de 2 ani nu se tăvăleşte pe jos pentru că este răsfăţat sau prost crescut, ci pentru că este în etapa în care descoperă autonomia şi resimte refuzurile părintelui ca pe o barieră în acest proces. Un copil care toarnă o sticlă cu apă pe covorul din sufragerie nu face asta ca să te enereveze sau ca să te provoace, ci pentru că observă un fenomen. Un copil care nu îl salută pe vecinul de la 2 nu este needucat, ci poate fi timid, ruşinat sau speriat. Este important să înveţi tu cât mai multe despre reacţiile lui ca să înţelegi că acestea nu au legătură cu faptul că nu eşti tu un părinte bun sau că este el un copil rău. Sunt doar etape fireşti de dezvoltare pe care tu trebuie să înveţi să le gestionezi.

Ştiu, de multe ori şi pentru mulţi dintre noi lucrul ăsta pare o utopie, dar chiar ai nevoie de odihnă şi de timp pentru tine. Este dovedit ştiinţific că lipsa somnului şi activităţilor dedicate nouă ne fac creierul să nu mai funcţioneze cum trebuie, iar răbdarea să scadă sub nivelul mării. Copiii noştri nu au nevoie să ne sacrificăm şi să ne frustrăm pentru ei. Au nevoie ca noi să fim odihniţi, mulţumiţi, capabili să îi înţelegem şi să le fim alături şi, mai presus de orice, au nevoie să ştie că îi iubim orice ar face.

Fă din sport aliatul tău! Ştiu că timpul e redus, cheful – spre zero, dar sportul este o formă excelentă de a reduce tensiunea şi de a elibera energia negativă. Găseşte o activitate fizică care să-ţi fie pe plac şi fă din ea o rutină. Endorfinele alea care se eliberează în timpul exerciţiilor fizice sunt mai tari decât o cutie plină cu bomboane de ciocolată.

Vorbeşte cu cineva. Sigur, ideal este să mergi la terapie ca să încerci să-ţi vindeci propriile răni, dar ştim cu toţii că e un proces îndelungat şi costisitor pe care nu toţi şi-l permit. Aşa că vorbeşte cu cineva care să te asculte fără să te judece, care să te înţeleagă şi să te ajute: o prietenă, o soră, o altă mamă. Ştiu, nu e uşor să recunoşti că îţi loveşti copilul, dar vorbind despre asta te poate opri data viitoare când vrei să ridici mâna asupra copilului tău.

Vorbeşte cu copilul tău. Cere-ţi scuze atunci când greşeşti, explică-i ce te-a făcut să reacţionezi aşa şi spune-i că nu vrei să mai ajungi în acel punct. Găseşte un cuvânt sau o expresie pe care să o folosiţi în momentele tensionate şi care să te ajute să îţi reaminteşti atunci că nu vrei să-i faci rău propriului copil. Copiii au o capacitate de înţelegere mai mare decât îşi imaginează mulţi dintre adulţi şi poate fi cel mai bun aliat al tău în procesul pentru o relaţie armonioasă.

Şi nu uita! Nu poţi schimba lucrurile de pe o zi pe alta ce au stricat alţii în zeci de ani.

Citește și: Ioana Burtea: „Abuzul cel mai insidios și manipulator te debusolează, fiindcă părinții sunt prima legătură pe care o stabilești cu lumea, sunt reperul tău de încredere” – LIFE.ro
Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO