Lavinia Dănilă are 20 și ceva de ani și o poveste care nu începe cu un plan perfect, ci cu o curiozitate sinceră: cum e să pleci singur în lume și să te descurci, pas cu pas, departe de tot ce îți este familiar.
După ce a strâns bani muncind în Statele Unite, Lavinia Dănilă a ales să îi investească nu în lucruri, ci în experiențe – două călătorii lungi, una în Asia și cealaltă în America Latină, trăite integral pe cont propriu.
Timp de luni întregi, Lavinia Dănilă a mers dintr-o țară în alta fără un itinerar rigid, alegând destinațiile din mers și lăsându-se ghidată de instinct, recomandări și context. A dormit în hosteluri, a făcut voluntariat, a trăit alături de localnici și a învățat să își gestioneze singură fricile, deciziile și momentele dificile. Din Sri Lanka și India până în Mexic și Nicaragua, fiecare oprire a venit cu o lecție.
Experiența nu a fost doar despre locuri spectaculoase, ci mai ales despre transformare personală. „Când ești singur, nu ai pe cine să dai vina și nici pe cine să te bazezi. Totul depinde de tine”, spune Lavinia Dănilă. Iar această independență forțată s-a transformat, în timp, în încredere, claritate și o perspectivă diferită asupra lumii și asupra propriei vieți.
Astăzi, întoarsă temporar acasă, la Sibiu, Lavinia Dănilă încearcă să găsească echilibrul între dorința de stabilitate și nevoia de explorare. Nu vrea să renunțe la călătorii, dar nici să trăiască permanent din bagaj. Își caută un drum care să le includă pe ambele – și, poate, să transforme pasiunea pentru călătorii într-un mod de viață.
Lavinia Dănilă, unde ești acum?
Acasă, la mine în Sibiu. Cum de ești în România? Când te-ai întors? Acum aproape două săptămâni m-am întors.
Și cât stai?
Mult. Mi se pare că la ambele excursii în care am fost am reușit, așa cumva, să îmi dau seama care e stilul de călătorit care mi se potrivește cel mai bine. Și ăsta, așa, pe lungă-lungă durată, nu mi se pare că e cel mai potrivit.
După o perioadă îmi ating limita și nu mai pot, nu mai am energie, entuziasm. Așa că după o perioadă mai lungă din astea, acum am nevoie puțin să mă stabilizez în locul meu, să nu trebuiască să fac bagajul ăsta o dată la câteva zile, să știu patul meu, rutina mea, să mă văd cu aceiași oameni. Cumva să iau pauză, să nu mai fiu atât de stimulată constant.
Care a fost cea mai lungă călătorie?
Cea de cinci luni în Asia.
Pe unde ai fost? Povestește-ne puțin…
În ambele excursii. Ok, deci în Asia am început cu Sri Lanka, de acolo am fost în India, apoi Filipine, Vietnam, Indonezia și Malaezia.
Și cât a durat asta?
Asta a fost de cinci luni. Am stat aproximativ o lună în fiecare. În Malaezia mai puțin, că am fost chiar înainte să vin acasă și nu mai știu exact câte zile cred că am stat.
Iar apoi am fost acasă cam trei luni să mă odihnesc, era vară, am fost la câteva nunți. Și după am plecat pe cealaltă parte, în America Latină. Am vrut să merg cât de mult puteam așa în jos, până în America de Sud, dar am reușit să fac numai America Centrală. Am fost în Mexic, Guatemala, El Salvador și Nicaragua.
Cum ai ales cele două destinații? Și ce ai făcut acolo?
În Asia, din ce mă informasem înainte, era cel mai ușor continent pe care să faci backpacking.
Și mai safe, și cu mulți oameni care merg deja, și cu multe experiențe despre care puteam să citesc. Și știam că am ales-o pentru că eu vreau foarte mult să mă duc în India, mi se pusese mie pata pe India. Și mi-am zis că e prea greu să mă duc singură, pentru prima dată în India, și că mai bine mă duc undeva unde e mai ușor.
Și mi-am ales Sri Lanka și apoi de acolo m-am dus în India, după ce eram cât de cât obișnuită. Și apoi a fost așa, mai aleatoriu, în sensul că eram în țara în care eram și mă gândeam unde aș vrea să mă duc mai departe, ce mi-ar plăcea să fac. Și alegeam, bineînțeles, logic.
Adică n-ai știut de la început, de când ai plecat din România, ce o să faci?
Nu, nu, nu. Știam doar primele două țări și atât.
În Filipine mi-am luat biletul cu o zi înainte să mă duc. Și atunci m-am decis, cu o zi înainte să am zborul, că vreau să merg acolo. Iar în America Latină a fost puțin diferit.
Aici știam foarte clar că voiam să încep cu Mexic, că voiam să fiu pentru Ziua Morților în Mexic. Și de acolo știam că vreau să mă duc mai departe, în jos.
În Guatemala voiam foarte mult să urc pe vulcanul ăla care erupe constant și poți să vezi lava. Și de acolo, teoretic, trebuia să mă duc direct în Columbia. Dar am zis că tot sunt aici și am autobuz care trece prin țările de mai jos, hai să mai merg un pic prin ele. Să merg și în El Salvador și în Nicaragua.
Lavinia Dănilă: „M-am întors acasă ca să înțeleg ce fel de călător sunt”
Cum a fost pentru tine toată experiența asta? Mai ales ca solo traveler?
Au fost foarte… au fost incredibile și cumva life-changing, aș spune. Pentru că, fiind singură constant, toate lucrurile pe care le-am făcut, eu m-am ocupat de ele.
De la toate problemele care au apărut, eu le-am găsit soluții, eu trebuia să le rezolv. Toate contextele mai ciudate sau diferite, eu trebuia să mă adaptez.
Și cumva, văzând că sunt capabilă să fac toate lucrurile astea și că reușesc și că mă descurc chiar bine, mi-a crescut foarte mult încrederea în mine și în abilitățile pe care le am.
Iar pe lângă asta, observi foarte multe lucruri legate de lume, în general. Vezi cum trăiesc alți oameni și, de multe ori, îți dai seama cât de norocos ești tu pentru contextul în care te-ai născut și de unde vii.
Adică am ajuns să iubesc România mult mai mult acum, după ce am văzut-o în alte locuri, decât o iubeam înainte.
Au fost momente în care ți-a fost teamă?
Sincer, nu prea. Chiar nu prea a fost.
Mi se pare că, în general, am reușit să evit situații periculoase. Nu ieșeam seara pe întuneric singură, nu mă duceam în locuri despre care citisem înainte că ar fi periculoase.
Mi-a fost frică în ambele excursii înainte să plec, înainte să știu cum e. Pentru că toată lumea îmi zicea ce o să se întâmple, ce o să pățești, că e periculos, că dacă se întâmplă ceva și noi nu te putem găsi.
Și cumva fricile oamenilor din jur mi-au ajuns în cap și am ajuns să le am și eu. Dar după ce am ajuns în locurile respective și am văzut cum e de fapt situația, m-am simțit în siguranță și nu mi-a fost neapărat frică.
Tu ce ai făcut în cele două călătorii?
Am făcut și voluntariate pe lângă călătorie. E o aplicație, se numește Worldpackers, și acolo, practic, ce face ea e să conecteze diferite gazde din lume cu voluntari.
Poți aplica, practic, oriunde vrei să mergi. Și e un context foarte fain unde poți să locuiești, poate, cu familii locale, să vezi cum e viața lor de zi cu zi, să practici chestii pe care le fac, să vezi cum funcționează o cultură, tradițiile pe care le au.
Și simți că te conectezi mai mult cu locul în care mergi, comparativ cu situația în care doar faci lucruri turistice și atât.
Asta te ajută și pe partea financiară, nu?
Da, da, da. Depinde un pic de fiecare gazdă, pentru că unii poate îți cer o mică sumă pe zi și ai mai puține sarcini, mai mult experiență.
La altele e mai mult de muncă, dar e complet gratis. Deci depinde cum îți alegi.
Cât de scumpe au fost cele două aventuri?
În prima am cheltuit în cinci luni 7500 de dolari, fără zborurile din România. Cu totul, cred că a fost mai mult.
În cea de acum, 4500 fără zboruri din și spre România. Cu ele, cred că ar fi fost undeva la 6000.
Adică viața în ambele situații e mai ieftină decât în România?
Depinde. Dacă stai în chirie sau la părinți.
Eu acum stau la Sibiu, la părinți, dar în general locuiesc în Cluj. Și în Cluj, cu chirie, activități, mâncat în oraș, ajungi cam la 1500 de dolari pe lună.
A fost o viață, cumva, lejeră, fără să mă gândesc foarte mult la bani. Deci, cumva, tot pe acolo ieșeam, doar că aveam experiențe complet diferite față de acasă.
Lavinia Dănilă și viața de solo traveler: lecțiile despre curaj, adaptare și încredere în sine
Cum arată viața ta la Cluj?
Până acum nu am avut o viață clasică, cu job.
După facultate am fost în America, apoi m-am întors, am stat puțin în România, dar fără job. Cumva doar să mă obișnuiesc.
Acum vreau să îmi caut un job, să merg la sală, să fac diferite activități sportive, să călătoresc prin România cât de mult pot și să continui și pe partea de social media.
Adică să fii un om așa, la casa lui?
Da, exact. Îmi e dor și de stabilitate.
Îmi place și viața asta liniștită, cu rutină. Îmi place și să călătoresc, dar aș vrea să le balansez.
Citește și: Cum arată viața unei femei care călătorește singură și cu buget redus? Laura Ioana Isac (travelwith.lauri): „Wow, Laura, ești atât de curajoasă”
În America cum ai ajuns?
Toată partea asta cu călătoriile am planificat-o încă din anul patru de facultate. Trebuia să strâng bani.
Și știam că în America se pot face bani. Am fost cu o agenție pe viză H2B, o viză de muncă.
Am lucrat ca ospătar la un country club din Florida. Apoi am mai găsit un job în Maine.
Și nu te-a tentat să rămâi?
Absolut deloc. Abia așteptam să mă întorc acasă.
Nu m-am simțit pe aceeași lungime de undă cu oamenii. Și îmi era foarte dor de România.
Pe partea financiară a fost ok?
Da, foarte bine. Am strâns aproape 40.000 de dolari într-un an.
Ai legat prietenii în călătorii?
Da, constant. Dar relațiile rămân la suprafață, pentru că fiecare pleacă mai departe.
Am rămas apropiată doar de o fată din India.
Lavinia Dănilă: 40.000 de dolari strânși în America și dorul de casă
Ce au spus ai tăi când le-ai zis că pleci singură?
La început nu au crezut. Apoi s-au speriat foarte tare.
Au încercat să negocieze: să merg prin Europa, să stau mai puțin. Dar după ce au văzut că sunt bine, s-au liniștit.
Care a fost locul preferat?
E greu. Aș spune mai multe:
- Sri Lanka – voluntariatul cu o familie locală, plantațiile de ceai, liniștea
- India – Hampi și festivalul Holi, energia incredibilă
- Mexic – Dia de los Muertos, experiența din cimitir, foarte emoționantă
Ce ai luat cu tine din aceste culturi?
Cred că ideea de a nu lua lucrurile de-a gata.
Am văzut copii care muncesc de mici și mi-am dat seama cât de norocoasă sunt.
Și faptul că mulți oameni nu își pun problema să plece sau să descopere altceva. Pur și simplu trăiesc în același loc toată viața.
Acum ce vrei să faci mai departe?
Mi-ar plăcea să fac din social media un job.
Îmi place să creez conținut, să filmez, să vorbesc. Dar momentan nu câștig bani din asta.
Aș vrea să am și un job stabil și, în paralel, să cresc partea asta.
Ce facultate ai terminat?
Inginerie geotehnică.
Și nu vrei să profesezi?
Nu cred că e pentru mine.
Cum vezi viitorul?
Aș vrea să am suficienți bani încât să pot călători constant, chiar și pe perioade mai scurte.
Călătoriile vor rămâne mereu o parte din mine.
Și, ultima întrebare, Lavinia Dănilă, ce mesaj ai pentru un tânăr care vrea să plece singur?
Aș spune că niciun lucru care te împlinește cu adevărat nu vine ușor. Ca să faci ceva extraordinar, trebuie să depui un efort extraordinar. Dar după ce îți învingi frica, merită din plin. Și te ajută să te vezi pe tine ca om mult mai capabil decât ai fi crezut înainte.
Dacă îți este frică de ceva nu înseamnă că nu ești capabil să faci lucrul respectiv. Pur și simplu este ceva nou și necunoscut. Dar cu cât exersezi mai mult, făcând lucruri mici care te sperie, cu atât o să te obișnuiești mai mult cu senzația de disconfort și o să-ți fie mai ușor să învingi fricile mai mari.
