Acest Festival de la Palatul Culturii din Iaşi va rămâne, probabil, în analele evenimentelor de vin

Interviu cu Marian Timofti, preşedintele Organizaţiei Somelierilor din România 2011, organizatorul festivalului „Vin la Cultură”, Palatul Culturii, Iaşi, 29 septembrie – 1 octombrie 2017.

„Un festival al ieşenilor, pentru ieşeni”

Prima întrebare e simplă: de ce la Iaşi? Că puteaţi face proiectul ăsta în orice oraş din ţară…

Se putea face, dar să nu uităm că somelăria este cunoscută în România, dar mai ales în Moldova, din cele mai vechi timpuri. Doar Paharnicul Ulea moldovean era, ca să dau doar un singur exemplu. Să ne aducem aminte şi că Feteasca Neagră aici în judeţ, la Uricani s-a născut. Aici a primit certificatul de naştere. Să nu uităm că o cramă precum cea de la Cotnari nu are egal în România. Şi trebuie s-o iubim şi pentru faptul că e singura cramă din România care cultivă numai soiuri autohtone. Să ai 1700 de hectare sau mai mult, şi să cultivi doar cele 6 soiuri cu care te-ai obişnuit este de admirat. Şi, deloc în ultimul rând, suntem ieşeni. De ce să nu readucem Iaşul pe locul pe care-l merită în viti-vinicultura românească? Ca să nu mai zic că Iaşul e capitala Moldovei, iar Moldova e cea mai mare regiune viticolă românească.

Am înţeles. Dar să privim acum şi din cealaltă parte. De ce eu, ieşean, ar trebui neapărat să vin la acest festival?

În primul rând pentru că această cultură oeno-gastronomică este necesară oricărui om. Din România, dar şi din lume. Fără să fac niciun fel de propagandă pentru vin, de fiecare dată când te afli la o masă cu familia, cu prietenii, cu, eu ştiu, colaboratorii, cu cei care faci afaceri zi de zi, şi orice afacere se termină la restaurant, în faţa unui pahar cu vin… Fiecare te priveşte cum te comporţi la masă. Cum ştii să apreciezi un vin, cum ştii să utilizezi tacâmurile… Este vorba despre educaţie, care din cele mai vechi timpuri, la noi, în România, e existat. Dar a început să se piardă. Acum mâncăm şi cu mâna, ne aşezăm la masă înaintea doamnelor, le mai şi trimitem să ne-aducă una-alta de pe la garderobă, în fine, suntem într-o stare jalnică din punct de vedere educaţional în restaurante. De ce să vin la un festival de vinuri? Pentru că în interiorul acestui festival vrem să dezvoltăm şi această idee de educaţie în restaurante, de educaţie în a consuma şi a asocia vinul.

Deci chiar dacă titlul e „Vin la Cultură”, ideea e că, de fapt, vinul este şi un element de civilizaţie.

Este un element de civilizaţie, şi nu numai. Vinul este un ambasador al fiecărei ţări, oriunde merge cineva, trebuie să ducă un cadou din ţara lui. Şi, de obicei, sticla cu vin este cea mai reprezentativă. Să nu uităm că Mihai Viteazul, să spunem, umplea carele cu vin din actuala Corcova şi se ducea în Ungaria, să caute ajutor. Cu ce puteau să se întâlnească mai bine decât cu vin? Şi tot aşa… La Drăgăşani, domnul guvernator Isărescu are nişte fotografii foarte vechi, desene şi mai vechi, şi mi-a arătat odată cum încărcau grecii, pe Dunăre, Crâmpoşia din Drăgăşani, în oale de lut.

„Modelul Merano, măcar în ceea ce priveşte vinul”

Cum v-a venit ideea cu Palatul Culturii ca gazdă a manifestării?

Ideea mi-a venit discutând cu un jurnalist (râde). E cea mai reprezentativă clădire pentru Iaşi. Nu m-aşteptam să găsesc atâta sprijin şi atâta deschidere (e drept că nici n-o cunoşteam dinainte) la doamna directoare Lăcrămioara Stratulat, care fost de acord din prima. Da, haideţi să facem ceva frumos pentru Iaşi. Va rămâne, cred, în anale evenimentelor de vin acest festival din Palatul Culturii din Iaşi. Pe vremuri, nu mai departe de acum 4-5 ani, mergeam încă la Festivalul de vin de la Merano, într-o construcţie asemănătoare. Şi dacă mergi la acel festival ţi se face pielea de găină un pic. Îţi răscoleşte toate simţurile, ca iubitor de vin. O staţiune precum Merano, care se închide într-o lună a anului, să spunem octombrie, în noiembrie se redeschide pentru că există acel festival. O staţiune care îşi prelungeşte viaţa cu o lună de zile. Este ceva nemaipomenit ce-au reuşit acei oameni să realizeze printr-un festival de vin. Sosesc oameni din Germania, Elveţia şi Austria, şi-s mai mulţi decât italienii. Toate hotelurile sunt pline, toate localurile sunt pline, iar festivalul costă în jur de 80 de euro pe zi, vizitarea şi degustarea, iar toate masterclass-urile se plătesc de la 100 de euro în sus. E ceva grozav, nu ca preţ, ca vinuri prezentate.

Bun, să ne-ntoarcem în Iaşi. La început ne aşteptam să vină vreo 30 de producători…

Maximum, speram vreo 24, 30 era…

… iar prezenţa a explodat, până spre 60. Care să fie cauza? Să fie Iaşul? Să fie Palatul? Să fie preţul redus? Sau să fie, pur şi simplu, un efect al evoluţiei industriei viti-vinicole?

Poate fi şi o stare a industriei vinului, cu toate că nu cred. Concomitent se mai desfăşoară nişte evenimente de vin în România, şi lumea este şi aici, şi acolo. Dar mai multă aici. Cred că a contat în primul rând locaţia. Palatul Culturii din Iaşi e vestit, mai ales acum, după renovare, toţi cei care au trecut pe-acolo au avut numai cuvinte de laudă. În al doilea rând, şi-mi place să cred asta, mă laud, într-un fel, cred că şi munca depusă în toţi anii aceştia, din 2011, până azi, de OSR, a demonstrat că suntem o organizaţie serioasă, o organizaţie care ştie ce vrea. În 6 ani am făcut multe lucruri, iar producătorii au căpătat încredere în noi. În al treilea rând, părere tot personală, peste tot am auzit ideea „venim acasă la Cotnari”. Şi poate fi şi asta o dorinţă a producătorilor, să vină acasă la Cotnari să-şi arate capodoperele. Iar ăsta e un lucru de lăudat. Cred că astea ar fi cauzele…

„Preţuri mici, planuri mari”

Preţul de 15 lei nu-i cam mic?

Ba da, este foarte mic. Putem spune că e gratis. Dar suntem în Iaşi, e prima ediţie. Nu am reuşit să dezvoltăm un public foarte interesat şi nu ştiu de ce. Ăsta a fost motivul pentru care am declarat că am să fac, de pe 1 septembrie până pe 29, când va începe Festivalul, cursuri gratuite cu cetăţenii din Iaşi. Şi-avem bannerele făcute, dar nu ni s-a aprobat să le punem, deci nu am avut efectiv unde şi când să le fac.

Deci ieşenii ar trebui să se aştepte la mult mai multe, nu doar la festivalul ăsta.

Pe viitor, da, la mult mai multe. O să încerc să dezvolt în Iaşi această structură de curs de degustare, care să nu se rezume doar la degustarea vinului, iar cei care vin acolo să plece cu un bagaj de cunoştinţe mult mai bogat, din punctul de vedere al producerii vinului, al comportamentului în restaurant şi, bineînţeles, al degustării şi aprecierii unui pahar cu vin.

„Păcat că nu mai putem face partea de bucătărie”

Vreun regret acum, înainte de deschidere?

Ar fi mai multe. Dar, mă rog, e prima ediţie. Nu ne-a reuşit prea bine organizarea, fiindcă nu ni s-a permis să facem tot ce-am discutat iniţial. Acele live-cooking-uri, pe care le şi anunţasem, ar fi adăugat mult, mai ales c-ar fi fost vorba de bucătari care nu se văd pe sticlă, nu se maimuţăresc, dar ştiu să gătească. Şi care ar fi demonstrat şi explicat publicului ce înseamnă să găteşti şi să mănânci sănătos şi gustos. Iar somelierii le-ar fi explicat oamenilor cum să asocieze vinul cu mâncarea, care ar fi ordinea de servire pe care ar trebui s-o respecte… Nu ştiu, n-am reuşit noi să explicăm corect edililor Iaşului ce vrem să facem? Nu ne-am făcut noi înţeleşi sau nu ne-au înţeles ei? Am fost contraţi de cineva? Chiar n-am habar, ceva s-a întâmplat, aşa că anul ăsta nu ne-a ieşit. Dar eu sunt convins că la anul vom reuşi să facem demonstraţiile culinare şi va fi şi mai bine, şi mai frumos.