„Auzeam tot timpul: românii fură, româncele distrug familii”. Daniela Niculăesei, de la bullying și discriminare, pe copertele celor mai mari reviste de modă

Daniela Niculăesei este un nume care a strălucit pe cele mai mari podiumuri de modă și a apărut pe coperțile unor reviste celebre, precum Vogue și Elle. În spatele succesului său răsunător se află însă o poveste de curaj, determinare și o iubire profundă pentru România, țara pe care nu a încetat niciodată să o numească „acasă”.

Născută în satul Tudora, din județul Botoșani, Daniela Niculăesei și-a început călătoria într-o lume cu totul diferită atunci când familia sa s-a mutat în Sicilia. Departe de casă, a trebuit să înfrunte rasismul, prejudecățile și un sistem care, la început, nu o accepta. A fost victima bullyingului, dar nu s-a lăsat învinsă. A transformat fiecare obstacol într-o lecție, iar fiecare provocare într-o treaptă către succes.

Cu o carieră de peste 17 ani în lumea modei, Daniela Niculăesei nu s-a limitat doar la a defila pe cele mai mari scene internaționale. A ales să împărtășească din experiența ei, pregătind noile generații de modele pentru competiții precum Miss World și Miss Universe. Mai mult, în timpul pandemiei, a demonstrat că valoarea unui om nu se măsoară doar în reușitele profesionale: a ales să îngrijească bătrâni, arătând că orice muncă făcută cu demnitate este nobilă.

Astăzi, deși a construit un nume puternic în Italia, visul ei rămâne să se întoarcă în România. Iubitul ei italian împărtășește aceeași dorință, iar prietenii săi sunt fascinați de frumusețea țării noastre. Daniela Niculăesei nu doar că și-a păstrat rădăcinile, dar a reușit să promoveze România într-un mod autentic, atrăgând tot mai mulți oameni spre locurile dragi sufletului ei.

Aceasta este povestea unei femei care a demonstrat că succesul adevărat nu înseamnă doar faimă și recunoaștere, ci și rămânerea fidelă valorilor care te definesc. O poveste despre luptă, sacrificii și, mai ales, despre dragostea necondiționată pentru România.

Unde te găsesc acum? Unde mergi?

Daniela Niculăesei: Eu sunt în Sicilia. Am fost la Siracusa și mă întorc la Catania.

Noi suntem stabiliți în Catania de aproape 20 de ani. 

Împreună cu părinții?

Împreună cu părinții, da, și cu fratele meu. Suntem aici de aproape 20 de ani.

Și ai avut un proiect, ceva, o ședință foto?

Am avut trening. Eu mă ocup și de noile fete care vor să intre în lumea modei. Le învăț să meargă. Toată ziua m-am ocupat de asta. Am avut niște cursuri de făcut. De astăzi dimineață, de la 6, suntem aici.

Vai, vai, vai. Deci nu e așa de ușoară meseria asta?

Nu e ușoară, dar dacă comparăm cu alte meserii, e mult mai ușor. Sunt multe ore, multe ore pe tocuri, în picioare, dar în alte meserii e mult, mult mai greu. Nu poate să facă oricine, dar să țină tot timpul cont că sunt oameni care se sacrifică mult mai mult. Și muncesc mult mai mult și, din păcate, câștigă și mai puțin.

Bun, deci concluzia mea personală este că nu e suficient să fii frumoasă.

Daniela Niculăesei: Nu. Mai ales că mă ocup de backstage și cursurile de trening pentru Miss World și Miss Universe. Și acolo, de exemplu, nu țin cont doar de frumusețe. Acolo e foarte importantă și inteligența, mai mult decât o prezență fizică.

Dar tu ai fost la vreun concurs de genul Miss World, Miss Universe?

Nu, eu lucrez de 17 ani ca model de alta moda. Deci eu mă ocup doar de defilări și servicii fotografice.

Daniela Niculăesei: „Pentru mine era o tragedie pentru că nu mă simțeam acasă în Sicilia. Auzeam tot timpul: românii fură, româncele distrug familii”

Din ce motiv nu ai ajuns la un concurs de Miss?

Singurul motiv este că ești foarte expusă în concursurile de frumusețe. Și am evitat tot timpul tot ceea ce ține de poze în costum de baie, tot ce ține de poze intime.

Nu ai vrut să ai de-a face cu partea asta a industriei?

Nu, pentru că trebuie să fii destul de deschisă – dacă pot să folosesc acest termen – pentru a reuși să accepți faptul că ești în bikini în fața… a milioane de oameni. Și te mai vezi și la televizor.

Nu a fost ceea ce puteam să fac, nu am reușit. Am preferat să fac alta moda, unde defilările mi-au plăcut mai mult. Pe mine oricum mă menține în anonimat și e o artă.

Daniela Niculăesei

Hai să ne întoarcem puțin în satul tău din județul Botoșani. Cum arată începutul poveștii tale? Locuiați la sat, tu și părinții tăi? Cu ce se ocupau ei?

Daniela Niculăesei: Da, locuiam. Părinții mei sunt din Tudora. S-au căsătorit, s-au mutat în Constanța. După cinci ani, ne-am reîntors în Tudora.

Tatăl tău cu ce se ocupa?

Tatăl meu a fost în armată.

A fost plecat în misiuni?

Da, a fost sergent în armată. A fost în Israel. După ce a decis să se retragă, s-a întors în țară. Și, printr-un proiect, a ajuns în Sicilia.

Și acolo ce face?

Se ocupă de securitate pentru o firmă locală, în centrele comerciale, în mall-urile din Sicilia.

Și mama?

Mama a fost barman pentru mulți ani. După aia, din cauza unor probleme de sănătate, nu a mai putut să lucreze. Probleme mai serioase de sănătate. Și meseria ei a fost să ne fie mie și fratelui meu mamă, și chiar o mamă foarte bună.

Când tatăl tău a venit în Sicilia cu acest proiect, v-a luat pe toți sau ați venit pe rând?

După un an și șapte luni am venit și noi. Mama, eu și fratele meu, care era foarte mic când am ajuns aici. După un an și șapte luni ne-am stabilit aici.

Deci, din fericire, nu ești unul dintre copiii aceia crescuți fără părinți în țară.

Nu, noi am avut doar o experiență de o lună și jumătate în care am stat la un unchi al nostru. Mama era aici la tata și nu a fost deloc ușor. Cred că a fost cea mai teribilă experiență a noastră. Ai mei au decis că trebuie să plecăm toți, să nu ne despărțim.

Dar cum ți-a fost adaptarea? Sicilia e așa cum o vedem noi în filme?

Daniela Niculăesei: Noi am ajuns într-o perioadă în care imaginea românilor era una foarte greșită. Mai ales despre femeile românce.

Am ajuns într-o vreme în care, cel puțin pentru mine, a fost foarte greu, pentru că rasismul era foarte puternic, inclusiv printre copii. Copiii reușesc să fie foarte, foarte răi. Eu, una, m-am adaptat foarte greu.

Cred că mi-a luat în jur de opt ani să mă adaptez aici. Țin minte că ai mei, în fiecare vară, timp de trei luni, ne duceau în țară și mă mințeau că nu ne mai întoarcem. Îmi spuneau ziua plecării doar în ultimul moment. Pentru mine era o tragedie, pentru că nu mă simțeam acasă în Sicilia.

Auzeam tot timpul „românii fură”, „româncele distrug familii”. În primii ani de școală, eram mai mică, dar pentru că eram foarte înaltă, iar ei aveau o imagine despre români că sunt mai închiși la culoare, cu ochii negri sau căprui, mulți credeau că sunt americană.

Citește și: Părinții au plecat la muncă în Italia, lăsându-i în grija bunicilor. În liceu era să rămână corigent la matematică și la română, dar a ajuns să fie absolvent de Cambridge. Povestea lui Cosmin Diaconu, designerul român care a creat pentru Beyonce

Ca să evit rasismul lor, spuneam că da. A fost cea mai urâtă perioadă, pentru că eu am fost mereu mândră că sunt româncă. Dar copiii erau atât de răi încât acesta era singurul mod prin care puteam merge mai departe fără probleme cu ei. Erau răutăți de nedescris.

Am trăit experiențe dure. Venind dintr-un sistem de învățământ românesc, unde profesorii sunt mult mai prezenți și învățătorii sunt mai implicați, era un șoc. Eu vorbeam deja engleză și franceză și învățam foarte bine.

Dar asta îmi aducea probleme în plus, pentru că nu acceptau faptul că o româncă putea fi mai inteligentă decât ei. Mi-a luat mult timp să mă adaptez aici.

Ar fi fost poate cazul să vă mutați în altă zonă a Italiei? Ați rămas în aceeași casă și în aceeași zonă de aproape 20 de ani?

Sicilia e un loc sigur atât timp cât tu decizi. Aici decizi tu ce îți dorești, cu cine vrei să ai de-a face și în ce circumstanțe vrei să te afli.

E un loc foarte frumos, dar, desigur, ca în orice colț al lumii, există și o latură mai puțin plăcută. Noi ne-am ținut departe de tot ce putea să ne creeze probleme și de absolut oricine ar fi putut să ne creeze vreun fel de dificultate. Asta a ajutat foarte mult.

Dacă nu atragi atenția și nu… De multe ori, din păcate, unii români intră în situații în care nu e nici locul, nici momentul potrivit. Știm destul de bine că există și o latură mai puțin frumoasă, dar decizia îți aparține. Alegerea e a ta.

Pe de altă parte, pentru mine a fost diferit, pentru că n-am avut cum să intru în situații neplăcute. În domeniul meu, sunt foarte cunoscută în Sicilia și în Italia.

E mult mai greu să ai de-a face cu ceea ce e mai puțin plăcut. Suntem mereu în preajma poliției, avem bodyguarzi, situația e mai complicată. Iar când ești foarte expus public, e greu să se întâmple ceva.