Căutare

Share this article

Auzim frecvent în perioade de criză economică de firme intrate în insolvenţă sau în faliment, de companii înglodate în datorii şi de agenţi economici care se văd nevoiţi să pună lacătele pe uşi. Lucrurile par complicate prin prisma factorilor implicaţi, dar şi simple, dacă te uiţi cu un ochi neavizat: nu mai merge, închizi firma. Doar că nu e nici pe departe aşa şi puţini ştiu exact ce înseamnă falimentul unei firme în mod real şi ce presupune întregul proces.

Procedura de faliment este, în fapt, ultima etapă a procedurii generale de insolvenţă. Este ultima măsură ce se aplică debitorului şi presupune lichidarea averii acestuia cu scopul de a acoperi pasivul firmei şi apoi radierea acesteia. Mai pe înţelesul tuturor, proprietăţile celui care deţine firma sunt valorificate, iar banii încasaţi în urma acestui proces sunt folosiţi pentru plata datoriilor pe care le are firma respectivă. Acestea pot fi reprezentate de:

  • credite bancare sau nebancare,
  • restanţe salariale,
  • datorii fiscale,
  • datorii către asociaţi,
  • datorii stabilite de către instanţe judiciare,
  • datorii comerciale, precum plăţile neefectuate către furnizori.

În cazul în care bunurile debitorului nu acoperă datoriile se trece la executarea silită a bunurilor garanților, dacă aceștia există.

Până să ajungă însă la faliment se încearcă mai întâi salvarea acestei firme printr-o serie de proceduri foarte bine puse la punct, iar acestea fac parte din planul general de insolvenţă. Şi aici există 2 variante. În momentul în care firma ajunge în imposibilitatea de a-şi plăti datoriile ajunse la scadenţă, administratorul acesteia trebuie mai întâi de toate să dovedească faptul că nu are posibilitatea de a face plăţile şi apoi se declanşează starea de insolvenţă. Aceasta se poate realiza succesiv, urmând etapa de reorganizare judiciară, apoi pe cea de faliment sau alegând direct una dintre cele 2 etape: fie reorganizarea, fie falimentul.

Insolvenţa presupune reorganizarea activităţii urmărind un plan foarte bine structurat şi aprobat de către creditori şi de către judecătorul sindic, cel ce se ocupă de pronunţarea şi judecarea hotărârii de deschidere a procedurii de insolvenţă. Planul este construit în acest fel încât să te poată ajuta să repui firma pe picioare şi să-ţi poţi achita datoriile acumulate. Debitorul va continua să conducă societatea conform planului aprobat și confirmat, sub supravegherea însă a administratorului judiciar. Judecătorul sindic este cel care dispune ulterior încheierea procedurii de insolvență și reintrarea debitorului în activitatea comercială sau, dacă planul eşuează, se trece la procedura de declanşare a falimentului. În acest caz pașii sunt de lichidare a averii debitorului în încercarea de a acoperi pasivul și apoi radierea firmei.

La procedura generală de insolvență iau parte toți creditorii constituiți în Adunarea creditorilor, iar dacă aceștia sunt prea mulți judecătorul sindic poate desemna un comitet format din 3-5 creditori dintre cei care au cele mai mari creanțe.

Procedura generală de insolvenţă poate fi pusă în practică de orice societate, cu câteva excepţii. Nu pot apela la ea cei care exercită profesii liberale şi nici cei care au optat deja pentru procedura simplificată de intrare în insolvenţă. Aceasta din urmă presupune intrarea directă în faliment, fără vreo altă tentativă de a salva firma.

Și în acest caz există însă anumite condiții pentru cei care doresc să apeleze la această variantă. Pot apela la intrarea directă în faliment:

  • toți debitorii care lucrează în baza unui PFA, mai puțin cei care exercită profesii liberale,
  • întreprinderile familiale,
  • toți debitorii care au făcut o cerere introductivă prin care și-au anunțat intenția de intrare în faliment,
  • firmele care nu dețin niciun bun în patrimoniu,
  • operatorii economici ale căror documente contabile sau acte constitutive nu pot fi găsite,
  • firmele ai căror administratori nu sunt de găsit,
  • societățile al căror sediu social nu mai există sau nu corespunde cu adresa înregistrată la Registrul Comerțului,
  • persoanele juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, înaintea formulării cererii introductive pentru declararea falimentului, în cazul în care lichidatorul judiciar nu a fost numit sau, deși numit, mențiunea referitoare la această numire nu a fost înregistrată la Registrul Comerțului.

Printre cauzele principale care duc la intrarea în faliment sunt deciziile greșite de investiții, insuficiența lichidităților, costuri prea ridicate în raport cu încasările.

read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO