Căutare

Share this article

Alin iubește mașinile, în special pe cele foarte vechi. Adoră să le redea spiritul de altă dată. Este jurnalist și scrie despre lumea vitezei. Dar viața lui s-a schimbat atunci când după ce timp de mai bine de o lună a început să se trezească de câteva ori pe noapte cu sete severă și tot de atâtea ori să meargă la toaletă. A început să aibă o stare de oboseală și de iritabilitate. Și s-a dus la doctor. Iar diagnosticul a fost diabet tipul unu.

Lumea i s-a schimbat definitiv, dar Alin rămâne optimist pentru că „indiferent ce îți dă viața, trebuie să vezi partea pozitivă”. Așa că după ce și-a aflat diagnosticul și-a luat un timp să-și tragă răsuflarea și apoi a lansat o platformă – Tipul Unu – în care vorbește despre viața cu diabet. I s-a părut important să arate tuturor că această boală nu este sfârșitul lumii și că nu înseamnă nici măcar că nu mai poți mânca zahăr niciodată.

Dar acum Alin se luptă și cu pericolul infectării cu virusul COVID-19. Cât de grav ar fi pentru el acest lucru? Ce măsuri de prevenție își ia? Și cât de serioasă este situația medicamentelor pentru persoanele cu afecțiuni cronice? Aflăm în interviul de mai jos:

Alin, cât de greu îți este în această perioadă în care toată lumea se ferește de virusul COVID-19?

Alin (Tipul Unu): Teama există, însă încerc să o țin sub control. Sincer mă tem mai mult pentru sănătatea celor dragi decât pentru a mea pentru că am încredere în corpul meu și în sistemul imunitar. De fapt, mă tem că sunt deja infectat și sunt asimptomatic, iar de fiecare dată când ies la cumpărături, risc să transmit virusul.

Dar cât de mare este, în acest moment, pericolul persoanelor cu afecțiuni cronice de a se îmbolnăvi de COVID-19?

Persoanele cu afecțiuni cronice sunt într-adevăr predispuse la forme mai severe ale COVID-19. În cazul persoanelor cu diabet, riscurile cresc când există și complicații specifice ale acestei afecțiuni, precum hipertensiunea și alte probleme cardiovasculare sau nefropatia. De asemenea, în cazul celor care nu au control glicemic bun, sistemul imunitar este mai slăbit și astfel cresc șansele de îmbolnăvire.

Stai acasă?

Acum stau acasă, nu mai ies decât pentru aprovizionare și încerc să o fac la ore târzii când scad șansele să mă întâlnesc cu alți oameni printre rafturile hipermarketurilor. Oricum sunt obișnuit cu statul în casă pentru că sunt freelancer, obișnuiam frecvent să lucrez de acasă.

Mă gândesc că pe lângă izoloare, pentru tine există și alte nevoi sau restricții, nu? Sunt probleme cu medicamentele și pentru voi?

Într-adevăr, în cazul persoanelor cu diabet se pune și problema aprovizionării cu insulină, teste de glicemie sau alte medicamente acolo unde este cazul. Tratamentul este decontat de Casa de Asigurări, iar rețetele se eliberează de medic odată la trei luni. De aceea, este important ca aceste persoane să păstreze legătura cu medicul diabetolog și să se asigure că își pot ridica rețeta.

În plus, în contextul stării de urgență, medicii de familie pot elibera și ei rețete pentru bolnavii cronici, inclusiv pentru cei cu diabet. Oricum, este recomandat ca persoanele cu diabet să se asigure în această perioadă că au stocuri suficiente de insulină pentru o perioadă mai mare de timp. Nu în ultimul rând, pe perioada izolării în casă trebuie avute în vedere și rezervele de produse pentru tratarea hipoglicemiilor (glucoză, dextroză sau zahăr).

Tipul Unu
Alin (Tipul Unu) și Săftica, mașina lui din 1971

Revenind puțin la momentul zero, povestește-mi puțin despre cum te-ai simțit atunci când ai aflat că ai diabet?

Am primit foarte pragmatic această veste. Mi-a luat un timp să înțeleg ce înseamnă această afecțiune, să mă documentez și să învăț cum să îmi calculez mesele și dozele de insulină. Însă am luat-o ca atare, oricum nu aveam de ales. Acesta este noul meu stil de viață și trebuie să mă conformez dacă vreau să duc o viață fără complicații.

Cine a fost prima persoană căreia i-ai spus?

Sunt o persoană extrovertită și am simțit nevoia să dau afară tensiunea. Nu știu care a fost prima persoană cu care am vorbit, însă am împrăștiat rapid vestea către familie și prietenii apropiați.

Dar cum te-ai dus să te testezi … aveai simptome?

Înainte de a merge să îmi fac un set de analize, aveam simptome de mai bine de o lună: sete severă (mă trezeam de câteva ori pe noapte să beau apă și tot de atâtea ori să merg la toaletă), stare de oboseală și de iritabilitate. Mă simțeam tensionat și presimțeam că ceva nu este în regulă cu corpul meu. Din fericire, am depistat diabetul înainte de a ajunge la cetoacidoză și comă diabetică.

Dar cât ți-a luat să zâmbești și să fii optimist?

După diagnostic, am avut câteva săptămâni în care nu am fost tocmai în apele mele. Consider că am acceptat afecțiunea din prima clipă, însă până nu am înțeles exact mecanismele și faptul că noua mea viață nu este atât de restrictivă pe cât credeam, nu puteam fi optimist. Apoi, când am văzut că pot avea glicemii normale în majoritatea timpului, că pot mânca aproape tot ce îmi place, am devenit optimist.

Un aport important l-a avut și sportul pentru că la câteva săptămâni după diabet am început un nou program de fitness concentrat pe creșterea sensibilității la insulină și stabilizarea glicemiilor. Am avut noroc și de un antrenor personal minunat – Dalia Penica de la Optimize Body Center.

Tipul Unu
Alin (Tipul Unu) înainte de diagnostic, vara 2019

Spune-mi sincer, cât de mult ți s-a schimbat viața după momentul în care ai aflat că ai diabet tipul unu?

Alin (Tipul Unu): Mi-am dat seama că nu sunt chiar așa de neatins cum mă credeam. Am devenit mai responsabil, mai calculat, mai organizat.

În primul rând, diminețile încep de fiecare dată cu testarea glicemiei și injectarea dozei de insulină bazală. Monitorizarea glicemiei este importantă și pe timpul zilei (înainte de masă și la două ore după ce am mâncat), iar înainte de fiecare masă îmi mai injectez câte o doză de insulină rapidă. De fiecare dată când plec de acasă, trebuie să iau cu mine glucometrul și penul de insulină rapidă. Iar fiecare masă trebuie calculată pentru că îmi dozez insulina în funcție de cantitatea de carbohidrați pe care o mănânc.

Un lucru important: eu am avut norocul ca după diagnostic, diabetul meu să intre în remisie parțială. Trăiesc ceea ce se numește „luna de miere” a diabetului – adică o perioadă în care funcția endocrină a pancreasului încă mai funcționează parțial. Asta îmi permite să îmi păstrez mai ușor glicemiile în limite normale și nici nu sunt expus la hipoglicemii nocturne. Însă sunt conștient că această remisie se va încheia la un moment dat. Acțiunea autoimună asupra pancreasului nu se oprește, iar când acesta nu va mai secreta deloc insulină, diabetul meu va fi mai greu de gestionat. Însă cred că sunt pregătit pentru ce va urma.

Tipul Unu
Alin (Tipul Unu) la două săptămâni după diagnostic

Când ți-a venit ideea să lansezi platforma Tipul Unu”?

După ce m-am îmbolnăvit, am aflat că foarte puțini oameni chiar știu ce este diabetul. Chiar și eu credeam că persoanele cu diabet nu au voie zahăr. Pe măsură ce m-am pus pe citit despre această afecțiune și am început să le povestesc apoi și celor din jur despre asta, mi-a venit ideea de a face un produs media concentrat pe informare și conștientizare a ce implică viața cu diabet. Este și un defect profesional, ca să spun așa pentru că sunt jurnalist. Și chiar dacă în ultimii 10 ani am scris preponderent despre mașini, mecanismul este același și în cazul diabetului: acumulez informații din mai multe surse și încerc să le transmit către public într-o formă mai ușor de înțeles.

Ce îți propui cu acest proiect?

Cu Tipul Unu urmăresc mai multe direcții. În primul rând, vreau să-i ajut și să-i motivez pe cei cu diabet să-și gestioneze mai bine afecțiunea, tratamentul și să le induc o stare de spirit mai bună. Dar la fel de mult îmi doresc ca informația să ajungă și la publicul larg pentru că avem cu toții nevoie de educație medicală.

Și ce mesaje primești de la oameni?

Am primit mesaje de la persoane care au diabet de foarte mult timp și care mi-au oferit sfaturi foarte valoroase. Dar cel mai mult m-au emoționat mesajele de la cei nou diagnosticați care voiau să știe ce fel va fi viața lor de acum încolo. Și m-am bucurat mult să le pot oferi sfaturi și suport moral pentru că încă îmi amintesc limpede cum și eu am fost acolo acum patru luni.

Alin (Tipul Unu): Îmi doream enorm să cunosc o altă persoană cu diabet cu care să pot vorbi despre ce simt și care să îmi spună ce urmează să mi se întâmple.

Cum arăta viața ta înainte de momentul în care ai aflat de diabet?

Trăiam haotic. Lăsam foarte lucruri să se suprapună și aveam perioade în care mă stresam foarte mult. Neglijam somnul, neglijam alimentația, iar corpul meu părea că face față. Am și un metabolism care „arde tot”, așa că aveam mese neregulate, uneori foarte târziu în noapte. Pot spune că trăiam foarte rebel.

Alin (Tipul Unu) în timpul antrenamentelor de sport

Spuneai că scrii despre mașini, știu că îți și plac foarte mult, dar de unde pasiunea aceasta?

Aveam cinci ani când am răsfoit prima revistă auto. Acela este momentul zero, a mai fost nevoie doar să învăț să citesc pentru a acumula informații despre domeniul auto. M-a inspirat și tatăl meu care avea un ARO pe care îl repara singur și alături de care mă uitam la cursele de Formula 1.

Povestește-mi puțin despre „Mașinistul”…

„Mașinistul” a apărut după ce am vizitat câteva întâlniri și evenimente de mașini retro și am văzut cât de pasionați sunt oamenii de aceste automobile. Am descoperit subiecte mult mai interesante decât la mașinile noi pentru că pe lângă detaliile tehnice, întotdeauna intervine și povestea oamenilor care le-au salvat, restaurat și întreținut.

Am lansat proiectul în 2015 alături Kartal, un prieten pasionat de videografie și totul a luat amploare foarte repede. Pe atunci nici nu exista niciun alt fel de conținut cu mașini clasice făcute în România (cu atât mai puțin cu Dacii 1300, Aro sau Oltcit), așa că ce am făcut noi la „Mașinistul” a pornit un trend.

Mergând cu atât de multe mașini clasice m-a făcut să îmi doresc să am și eu una a mea, așa că în 2018 am luat-o pe Săftica, Dacia mea 1100 din 1971. Cu Săftica am participat și la Concursul de Eleganță Sinaia din 2018, unde am câștigat locul II la categoria vehiculelor fabricate în România, iar această aventură am ecranizat-o în filmul ExCES de Eleganță care a rulat anul trecut într-un cinematograf din București.

Ce alte pasiuni mai ai în afară de mașini 🙂

Sunt pasionat de mecanică, tehnică și de domeniul IT (sunt la zi cu tot ce înseamnă tehnologii). Îmi place mai ales istoria tehnologiei, ador să citesc despre cum funcționau lucrurile acum câteva decenii și care au fost inovațiile care au schimbat lumea. Sunt pasionat și de stilul vestimentar clasic masculin și am încercat să învăț codurile și regulile pentru a mă îmbrăca mereu corect.

Tipul Unu

Contactul cu lumea filmului m-a făcut să devin pasionat și de cinematografie și anul acesta este în plan să produc încă un film despre mașini care va rula în cinematograf. Ador să îmi lucrez și montez materialele de pe YouTube pentru că de fiecare dată descopăr lucruri noi. Îmi place foarte mult și să scriu. Fac cu plăcere și fotografii pentru articolele cu mașini pe care le redactez. Evident, îmi place să conduc, mai ales mașini clasice.

Alin (Tipul Unu): Plimbările cu Săftica sunt mereu o bucurie, o sursă de energie pozitivă. Și ador să șurubăresc la ea. Îmi place să le fac pe toate, iar de-asta am o permanentă senzație că nu îmi ajunge timpul pentru nimic.

Dar care e meseria ta … ce muncești, acum de acasă?

Munca mea se împarte între conținutul pentru „Mașinistul” și „Tipul Unu”, testele cu mașini, participarea la evenimente și scrisul efectiv al articolelor pentru revista Auto Motor și Sport. Pe lângă asta, după cum spuneam mai sus, sunt și în faza de postproducție cu un nou lungmetraj. Rămâne de văzut când vom mai putea să-l lansăm, dată fiind situația în care ne aflăm cu pandemia de Coronavirus.

Tipul Unu
Alin (Tipul Unu) și Săftica, Dacia 1100

Și ultima întrebare, spune-ne care este secretul optimismului tău?

Mă alimentez mult din faptul că pot să ajut. Și la „Tipul Unu” și la „Mașinistul”, ador să văd mesaje și comentarii de la oameni care îmi spun că materialele pe care le produc i-au influențat pozitiv. Într-o parte este despre managementul diabetului, dincolo vorbim despre cultură auto și perpetuarea pasiunii pentru mașinile clasice. Și cred că indiferent ce îți dă viața, trebuie să vezi partea pozitivă. Eu mă bucur că diabetul mi-a deschis această cale. Și nu regret nimic, pentru că trecutul nu îl pot schimba.

read
next
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO