Puterea de a te lupta cu proprii balauri. Actrița Mălina Manovici: „Mă lupt cu un sentiment de neîncredere în mine. Mă lupt de mult cu el și nu știu când și dacă am să ies învingătoare” - LIFE.ro

Căutare

Share this article

Mălina Manovici s-a văzut încă din școala generală făcând parte din lumea magică a filmului. Însă, abia prin liceu, a înțeles ceva: „eram mândră că-mi plac filme pe care alții nu le găsesc interesante. Era my thing. Mă făcea să mă simt deosebită”. De atunci încearcă să-și găsească drumul său artistic. Să învețe din fiecare întâlnire și din fiecare experiență. Să crească, să prindă aripi și să învețe să zboare. Să-și găsească siguranța să se protejeze singură. 

Nu s-a dat înapoi de la nicio provocare profesională, oricât de intimidante ar fi fost acestea. Astăzi, Mălina Manovici este o actriță de film și teatru, cunoscută pentru rolul Sandrei din „Bacalaureat” (2016), regizat de Cristian Mungiu, film premiat la prestigiosul Festival de Film de la Cannes cu premiul pentru Cel Mai Bun Regizor. 

În 2020, a jucat în serialul TV de comedie „Bani negri”, produs de HBO Europe, în regia lui Daniel Sandu, difuzat pe canalele HBO și HBO GO, serial în care îl are coleg de platou pe Alexandru Papadopol, soțul ei în filmul „Balaur” (2021). De altfel, acesta ne-a fost și motivul acestui interviu. Filmul semnat de Octav Chelaru, inspirat din fapte reale, ne-o arată pe Ecaterina, profesoară de religie și soția preotului din oraș, cum începe o relație amoroasă cu Iuliu, un elev de 16 ani cu un trecut tumultuos. Restul vă invităm să îl descoperiți în interviul de mai jos și, bineînțeles, la cinematograf: 

Cine este Mălina Manovici?

Bună întrebare. Asta încerc să aflu și eu de ceva timp. 

Mai ții minte care a fost primul film care te-a fascinant, poate chiar te-a făcut să-ți dorești să intri în această lume?

Cred că eram prin liceu (deși visul de a fi actriță a apărut mult mai devreme, cred că eram în școala primară) când am început să mă uit la filmele de artă care se difuzau seara târziu la TVR 1. 

Exista un prezentator care făcea o scurtă introducere, o prezentare a filmului. Mi se păreau extrem de interesante, mă conduceau în niște zone speciale. Abia le așteptam. Aveam programul TV și îl studiam să văd ce vor da în fiecare săptămână. Țin minte când am văzut „Belle du Jour” al lui Luis Bunuel. M-a fascinat și eram mândră că-mi plac filme pe care alții nu le găsesc interesante. Era my thing. Mă făcea să mă simt deosebită. 

Mălina Manovici: „Mă lupt cu un sentiment de neîncredere în mine. Mă lupt de mult cu el și nu știu când și dacă am să ies învingătoare”

„Balaur / A higher law” ne-o prezintă pe Ecaterina (personajul tău), profesoară de religie și soția preotului din oraș, începe o relație amoroasă cu Iuliu, un elev de 16 ani cu un trecut tumultuos. Inspirat din fapte reale, Balaur urmărește povestea Ecaterinei care, în încercarea de a-l ține pe iubitul ei mai tânăr sub control și de a-și proteja familia, ajunge să-și piardă ea însăși controlul pe parcurs. În timp ce femeia se confruntă cu o adevărată criză de credință, pasiunea lui Iuliu devine din ce în ce mai amenințătoare, mai ales când adolescentul începe să se spovedească preotului. Povestește-ne puțin despre experiența ta cu acest film….

Mi-am dorit foarte mult să obțin acest rol, de la prima audiție am avut o impresie pozitivă și intuiția îmi spunea că pot să fac rolul ăsta. Nu m-am gândit că e greu, că pune o problematică dificilă, chiar incomodă. M-a bucurat nespus oportunitatea de a lucra și am încercat să înțeleg cât mai bine cine e Ecaterina, ce i se întâmplă, de ce i se întâmplă și să-mi asum toate lucrurile astea prin acest interesant transfer neuro-psihologic pe care creierul nostru îl permite.

Balaur
Mălina Manovici în „Balaur”, filmul semnat de Octav Chelaru

Mălina, ce te-a atras cel mai mult la povestea deloc ușoară din „Balaur / A higher law”?

Orice rol principal e o mare provocare care vine la pachet cu multe mixed feelings. E bucuria că joci, dar e și o mare responsabilitate. Ca toată lumea, evident, I do the best I can in that moment, dar simt și că parcă trebuie să demonstrez mereu că am ce căuta în industria asta, că nu am luat locul altcuiva mai merituos. Mă lupt cu un sentiment de neîncredere în mine. Mă lupt de mult cu el și nu știu când și dacă am să ies învingătoare. Și ca să mă folosesc de metafora filmului, ăsta e unul din balaurii mei și uite că filmul „Balaur” mi-a dat oportunitatea să mă lupt și cu un balaur personal.

Ce ai simțit prima dată când ai citit scenariu?

Am fost foarte entuziasmată pentru că îmi doream foarte mult să primesc rolul și nu cred că l-am obținut ușor. Cred că în primă fază am fost intimidată puțin de scenele de nuditate și de intimitate. Nu am neapărat o problemă cu astfel de scene dacă ele sunt motivate și au sens și contează pentru poveste, iar aici e foarte evident că sunt importante. Dar e important pentru mine să mă simt bine în pielea mea, pentru că oricum te expui foarte mult ca actor, iar să fii gol înseamnă o expunere dublă. 

Apoi un alt sentiment pe care l-a trezit în mine a fost de revoltă, de frustrare. Mi s-a părut nedrept ca o femeie să fie abuzată și pedepsită în felul acesta indiferent ce a făcut sau n-a făcut. Dar gândindu-mă mai bine am înțeles că și eu, și probabil multă lume, e supusă acestui tip de abuz psihic și asta m-a ajutat să mă apropii de ea. 

Joci rolul unei soții de preot care ajunge să treacă printr-o adevărată criză de credință… care este raportul tău, Mălina Manovici, cu credința?

Nu sunt o persoană credincioasă, nu știu dacă să cred într-o entitate supranaturală e cel mai bun raport pe care îl pot avea cu lumea asta. E o întrebare care cere un răspuns complex. Acum pot să spun doar că mă aflu într-o călătorie și că încerc să aflu cât mai multe despre cât mai multe lucruri care îmi trezesc interesul și curiozitatea. 

Cum a fost să lucrezi cu Octav Chelaru, regizorul filmului, precum și cu actorii Alexandru Papadopol, Sergiu Smerea, Marian Râlea sau Gabriel Spahiu?

Abordez relația cu regizorul și colegii cât de relaxat și profesional. Încerc să fiu deschisă și receptivă, să creez o relație autentică, reală pe set. Dar, da, poate fi intimidant când te întâlnești cu actori sau regizori vedetă, cu renume, care au jucat sau regizat filme importante, care au luat premii importante. 

Totuși trebuie să-ți stăpânești emoțiile și temerile, până la urmă cu toții suntem acolo ca să facem scenele să funcționeze și să iasă bine. Asta e cel mai important, că ne unește pasiunea pentru această meserie și bucuria de a avea oportunitatea să o facem.

Citește și: Alexandru Papadopol și povestea unei „stele norocoase”. De la visul din copilărie, la rolul de viitor avocat și până la serialele anilor 2000 și scena teatrului de azi

„Balaur / A higher law” nu este primul tău rol principal. Cum a fost prima experiență într-o astfel de postură, în filmul Ioanei Uricaru, „Lemonade”?

„Lemonade” e o întâmplare foarte specială în viața mea. A fost primul rol care mi-a cerut mult mai mult, ca timp, ca energie, ca abordare, concentrare, ca tot. Am avut emoții foarte mari pentru că mă aruncam într-o experiență complet nouă. 

Eram într-un mediu nou, într-o postură nouă, a fost foarte intimidant, dar mi-a și plăcut la nebunie. Așa că mi-am propus să mă concentrez doar pe lucru și nimic altceva. A fost și foarte stresant. Mă uitam în jur și nu înțelegeam cum colegii pot fi atât de relaxați, eu percepeam lucrul ca pe o stare de concentrare continuă. Nu-mi permiteam să mă relaxez. A fost și stresul limbii, deși eu pot să zic ca știu engleză. Dar, sigur, am câștigat și am învățat multe în urma acestei experiențe.

Citește continuarea articolului 1 2 3 Pagina următoare »
Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO