fbpx

Căutare

Share this article
Campanie susținută de

Tartelicious a apărut acum câțiva ani, într-o căsuță de pe strada Brezoianu. Prima dată am intrat după miros. A doua oară am intrat îndemnată de amintirea gustului bun. Următoarele dăți am intrat cumva teleghidată, având deja în sânge dependența de tartele magnifice de acolo.

Cele care au scris povestea aceasta sunt Cătălina și Rodica, două prietene din Călărași care, pentru că găteau minunat, au fost îndemnate de prieteni să deschidă un business.

Totul a pornit de la o tartă semipreparată pe care o cumpărau dintr-un supermarket. Le plăcea atât de mult gustul, însă când se uitau pe etichetă, le părea rău că au mâncat-o. Într-o zi s-au ambiționat să facă singure aluatul de tartă și, după ce le-a reușit, nu au mai avut nici o limită în fața creativității lor. Prietenii se lingeau pe degete și încet, încet au început să le plaseze comenzi. Cătălina a demisionat de la job-ul ei și pentru că avea destul timp liber, a început să onoreze cât mai multe comenzi, negândindu-se nici o clipă că ar putea face ceva mai mult decât un mic business de apartament. Iar când acesta s-a transformat în Tartedelicios, lucrurile au mers cumva natural, nemailăsând loc întrebărilor firești care apar atunci când te pregătești să devii antreprenor.

Iată povestea Tartelicious și a celor două prietene care coc probabil cele mai bune tarte din București.

Tartedelicios
O tartă minunată făcută de Cătălina

Cătălina, cum sunteți în perioada asta de pandemie? Merg comenzile?

Merg. Sunt perioade mai ciudate, să le spunem așa, dar nu se opresc lucrurile la pandemie. Mi se pare că oamenii sunt puțin speriați și toată tevatura asta de acum i-a mai oprit puțin din consum.

Care dintre sediile voastre a fost primul deschis? Cel de pe Brezoianu sau cel de pe Calea Șerban Vodă?

Brezoianu e punctul central unde și facem tartele, iar Calea Șerban Vodă este locul 2, pe care l-am deschis anul acesta, în iulie. Astfel că Brezoianu este nava centrală.

Tartedelicios
Intrarea în tărtăria din Brezoianu

Anul acesta în iulie? În plină pandemie? Asta înseamnă că voi ați fost printre fericiții care nu au suferit atât de mult criza…

Să zicem și așa. Dar a fost și ceva puțin curaj și inconștiență, pentru că nu ne-am gândit prea mult dacă să deschidem sau nu și al doilea loc. A fost ca o oportunitate. Lângă noi avem o cafenea și nouă ne plăcea mult ideea asta de a fi cineva cu cafea, lângă care noi să venim cu mâncare dulce și sărată. Ei au găsit spațiul acesta și cumva am luat decizia rapid, fără să stăm să ne gândim la condițiile generale.

Citește și: Fadia Al Atar, fondatoarea Rawdia: „Am multe pretenții în rolul de client, așa că ofer și eu celor ce intră la noi ce mi-ar plăcea să găsesc pe unde ajung să mănânc”

Și pe Șerban Vodă nu aveți bucătărie?

Nu, aici nu. Aici e doar punct de vânzare și intenționăm ca în viitorul, sperăm noi apropiat, să băgăm și partea de sendvișuri, pe care probabil le vom pregăti aici.

Când ați deschis voi prima dată?

Pe 8 august 2017 oficial. Până să dăm drumul la Tartelicious, la tărtăria din Brezonianu, am avut un laborator al unui prieten, ce ni l-a pus la dispoziție să ne jucăm noi cu aluaturile. Însă era foarte dificil din punct de vedere logistic deoarece laboratorul era în Militari. Așa că la un moment dat am pus stop și până nu am găsit casa din Brezoianu nu am mai făcut nimic.

Tartedelicios
Cătălina și Rodica mergând pe Brezoianu, spre locul atât de drag lor, Tartelicious

Atunci o să ne întoarcem mai în spate și o să începem cu prietenia voastră. De când vă știți voi două?

Din clasa a IX-a, adică de vreo 20 de ani.

Ați fost colege de liceu?

Da. Rodi a fost la A, eu la B. Ne-am împrietenit prin clasa a IX-a și de atunci suntem prietene. Cred însă că cel mai mult ne-am apropiat în facultate. Era o perioadă total diferită față de cea din liceu, mai ales din cauza acestui mediu nou. În liceu sunt toți oamenii cunoscuți, aici eram într-un oraș nou unde nu cunoșteam pe nimeni.

Cătălina, Tartelicious: „Când ești tânăr visezi mult și nouă ne plăcea ideea de un loc al nostru”

Ce facultate ați terminat?

Rodi a terminat Cibernetică, iar eu Litere, iar apoi, la master ea a mers pe același domeniu, eu am ales marketing.

Adică fiecare aveați un alt drum în viață….

Da. Să spunem un drum bine stabilit, la birou și toate cele 😀. Rodi încă este la birou. Eu sunt aici full time. Se implică și ea fizic atât cât poate, însă implicarea ei morală și pe partea de birocrație e de neprețuit.

Tartedelicios
Cătălina și Rodica în timpul facultății

Tu ce voiai să te faci? Profesoară?

Nu. Voiam mai degrabă să lucrez în jurnalism și comunicare. Literele nu au fost neapărat cea mai inspirată alegere pentru că m-a dezamăgit facultatea. Cred că pe mine mă atrăgea mai mult partea de gramatică, dar la Litere nu prea am avut parte de așa ceva.

Dar au trecut niște ani de la terminarea facultății până ați deschis business-ul. Ce ai lucrat până atunci?

A, da. Am lucrat și la firmă de curierat și la mama la un bar, dar ca job mai serios, am avut un post pe marketing la o firmă de consultanță în management. Când am plecat ajunsesem pe poziția de marketing manager, însă nu-mi mai plăcea atmosfera de acolo, nu neapărat ce făceam.

Voi de unde sunteți?

Suntem din Călărași amândouă. Așa s-a legat prietenia noastră, pachetele de acasă ne-au apropiat mai tare 😀.

Rodica unde lucrează acum?

Rodi lucrează la EMag acum pe data scyentist sau ceva de genul. Nu știu sigur denumirea postului ei 😀, dar ceva în zona de date.

Tartedelicios
Tară cu ciocolată și rodie. Foto: Raduly Laszlo

Un job din acesta complicat pentru noi, oamenii de litere 😀

Exact 😀! Eu doar știu să i-l citesc, nu să i-l și descifrez.

Și cum ați ajuns voi să vă deschideți o tartărie? Ați stat la o cafea și v-ați dat seama la ce sunteți talentate sau căutați o idee de afaceri?

Cred că a venit cumva natural. Când ești tânăr visezi mult și nouă ne plăcea ideea de un loc al nostru, cum ar fi o cafenea. Așa ne-am dat seama că nu prea ne pricepem să facem cafea bună. La ibric putem, e foarte bună, dar mai mult de atât nu știm. Ne pricepeam mult mai bine la gătit. Așa că am început să gătim acasă pentru toți prietenii noștri și feedback-ul a fost mai mult decât pozitiv Și tot prietenii au fost cei care ne-au încurajat să ne deschidem ceva.

Cătălina, Tartelicious: „La un moment am zis: „Măi, dar nu putem să facem noi un blat din ăsta de tartă?”

Dacă eu nu-mi dădeam demisia la momentul acela, nu cred că puteam să ne deschidem un business de care să ne ocupăm pentru că într-o astfel de afacere trebuie să fie cineva 100% implicat. În plus, nouă ne și place să mâncăm și probabil de aceea am și ales varianta asta în care să gătim. Cumva asta se reflectă și în tartele pe care le facem pentru că dacă nouă ne place, știm sigur că o să placă și mai departe.

Tartedelicios
Tartelicious la primul târg de profil

Dar tu ți-ai dat demisia ca să deschizi business-ul sau ai deschis business-ul pentru că ți-ai dat demisia?

Mi-am dat demisia și atunci comenzile către Tartelicious începuseră să fie destul de serioase. Găteam după job, dar eu oricum voiam să-mi dau demisia, independent de Tartelicious. La momentul acela nu era ideea neapărat de business, era ceva de genul: „Noi facem chestii dulci pentru prieteni”, nu era nimic oficial. Mi-am dat un termen de șase luni în care să mă gândesc ce să fac cu viața mea. Însă nu am mai avut acest răgaz pentru că au tot venit comenzi și eu stând acasă, îmi era foarte greu să le refuz. Știam că dacă nu facem nimic serios în momentul acela vom rămâne mereu la stadiul unui business de apartament care vinde către prieteni. Așa că ne-am spus că nu avem nimic de pierdut dacă încercăm.

Cumva lucrurile chiar s-au legat și a venit natural deschiderea business-ului. Am avut noroc să găsim și spațiu și cam așa am pornit la drum.

Tartedelicios
Vestitul Bapka de la Tartelicious

Tartele le faceți voi în continuare?

Eu în special, dar mă ajută și Rodi ori de câte ori poate. O să încercăm să căutăm un ajutor în viitor, dar care să păstreze aceeași linie de produse home made, fără să mergem în zona de industrializare. Vrem să se vadă amprenta omului care pune un fruct într-o tartă.

Dar de ce ați ales tartele pentru că sunt convinsă că știți să facem multe alte preparate gustoase?

Așa e. Atunci era o modă – cred că e și acum – să ai un singur produs vedetă. Cum spuneam, nouă ne place mult să mâncăm și încercam cam tot ce era disponibil pe piață la momentul acela. Aveam noi o tartă pe care o luam din Carrefour, cu fructe și cremă de vanilie, care ne plăcea foarte mult, dar când ne uitam pe eticheta ei, ne dădeam seama că mai bine nu am mai fi mâncat-o. La un moment am zis: „Măi, dar nu putem să facem noi un blat din ăsta de tartă?”. Blatul de tartă sperie multă lume, deși se face foarte ușor. Am descoperit că putem să facem blatul, am renunțat la tarta din Carrefour și apoi am tot încercat diverse combinații. Tartele îți oferă o zonă de creativitate destul de mare și nu poți să te oprești doar la o tartă cu vanilie și fructe de pădure. Și prăjiturile pe care le facem azi le numim tarte pentru că le facem în formă rotundă, cât mai asemănătoare cu cea de tartă și chiar dacă nu au neapărat blat de biscuit.

Oricum, denumirile diferă de la un om la altul și de la o casă la alta. La început ne întreba câte cineva: „Tartă cu fructe aveți?” și după ce arătam ce variante avem, insista până ce aflam că se referea la pandișpan cu fructe. Multă lume se aștepta să găsească la noi tarte mici, clasicele din cofetărie cu struguri și kiwi pe ele. Ori la noi foarte rar găsești așa ceva, în special când lucrăm pentru evenimente.

Tartedelicios
Cătălina pregătind până în cel mai mic detaliu pentru un eveniment

Îți amintești prima comandă mare pe care ați primit-o în Brezoianu?

Cred că am început cu un proiect cu Swimathon, al celor de la Fundația comunitară București. Cred că am avut de făcut vreo 2000 de biscuiți pe care trebuia să-i și ștampilăm cu Swimathon și apoi să-i ambalăm individual. A fost ceva… nu știam ce ne-a lovit. Ne simțeam – știu că o să sune discriminatoriu acum – ca niște chinezi într-o fabrică 😀. Ne-am chemat toți prietenii să ne ajute să împachetăm biscuiții. Aceasta a fost prima comandă mare, și chiar dacă a fost urmată și de niște candy bar-uri, rămâne memorabilă.

Tartedelicios
Începuturile Tartelicious și cei 2000 de biscuiți ștampilați

Din momentul în care ați deschis, clienții au început să intre întâmplător sau veneau numai cei care primiseră recomandări?

Era amestecată treaba. În Brezoianu ne-am făcut sediu într-o casă unde înainte fusese sex shop 😀. Se ajunge de la o plăcere la alta în acel loc 😀. Mulți intrau din curiozitate să vadă ce s-a deschis și ne și spuneau: „Dar știți ce a fost aici? Sex Shop (în șoaptă)”. Dar foarte mulți au venit pe recomandări sau după miros. Mulți dintre primii noștri clienți ne-au rămas fideli până în ziua de azi.

Citește și: Pain Plaisir, brutăria din inima Bucureștiului. Sau cum o româncă și un englez au învățat să facă pâine la Paris și apoi au decis să împartă bucuria gustului printre bucureșteni

Acum aveți tarte dulci, tarte sărate?

Cumva ne-am mărit aria de produse, însă vedetele rămân tartele dulci și sărate. Pe timp de Crăciun și Paște facem Bapka cu ciocolată și nucă și încercăm să avem weekend-uri tematice. Weekend-ul trecut am avut ca tematică plăcintele, deși am spus că nu ne vom băga în treaba asta. Însă…știi cum e…când îți e poftă, nu mai ai scăpare. Și dacă faci pentru tine, ca să nu mănânci o tavă, le scoți la vânzare 😀.

Dar tot ce facem se încadrează cumva numai în zona asta de … copt. Nu știu cum să o numesc pentru că dacă îi spun patiserie, lumea se gândește la merdenele, bușeuri și saleuri. De aceea îi spune tărtărie. Iar anul acesta ne concentrăm să găsim o variantă prin care să aducem și sendvișuri. Însă vom aștepta până vom fi sigure că am găsit soluția potrivită deoarece ne e groază că am putea să irosim/risipim produse.

Tartedelicios
Foto: Raduly Laszlo

E foarte importantă partea asta de responsabilitate… să nu irosești mâncarea…

Da, așa e. Mi se pare uimitor că sunt oameni care vin în tărtărie și deși noi avem cinci-șase sortimente, ne întreabă: „Doar atât aveți?”. Da pentru că preferăm mai puțin, mai bun și proaspăt decât să facem 100 și apoi să aruncăm.

Adică tu coci în fiecare zi?

Da, în fiecare zi. Încerc să mai am și câte o zi de repaos, atunci când pregătesc de cu seara produsele pentru a doua zi.

Tartedelicios
Așa arată un candybar pregătit de cele patru mâini dibace

Cum ți se potrivește viața de antreprenor?

Wow! În condițiile acestea de pandemie am învățat multe și, probabil, cel mai important, am învățat că nu e sfârșitul lumii dacă nu va mai merge acest business sau altul.

Pot spune că nu aș mai putea să mă întorc să muncesc la birou și prefer de o mie de ori să stau în picioare și să coc nu știu câte tarte decât să trebuiască să fac tot felul de lucruri birocratice la laptop. Viața de antreprenor ar fi minunată fără aceste hârțogării ce trebuie făcute și care omoară puțin din creativitate și pasiune. În rest e destul de dinamic și incitant ce facem noi.

Tartedelicios
Cătălina la tărtăria din Calea Șerban Vodă. Foto: Raduly Laszlo

Aș vrea să ne întoarcem puțin în copilăria ta. Se gătea bine la tine în familie?

Foarte bine. Și se făceau multe deserturi, foarte multe, de la gogoși până la tot felul de prăjituri. Exemplul clasic, al bunicii și al mătușilor a fost foarte prezent în viața mea. Și la Rodi, la fel. Bunica ei a avut un rol foarte important în creativitatea ei. La mine poate au fost mai multe influențe, dar toate și-au pus amprenta.

Tu când erai mică ce voiai să te faci?

Cu totul altceva. Am vrut să fiu cântăreață, gimnastă, îmi plăcea să pun ștampile…probabil văzându-mă lucrând în contabilitate…

Tartedelicios
Cătălina în copilărie

Sau la biscuiți 😀

Exact! Uite că am ajuns să pun ștampile pe biscuiți 😀. Dar cântăreață și gimnastă erau meseriile ce primau în imaginația mea, chiar dacă părinții și bunicii ar fi ales una dintre meseriile la modă ale vremurilor respective, precum cea de medic sau avocat.

Cătălina, Tartelicious: „vrem ca lumea chiar să vină de plăcere, nu datorită unor promovări pe Instagram și apoi să fie dezamăgită”

Ce au spus ai tăi când ți-ai dat demisia?

Nu au știut. Au știut doar atunci când am deschis business-ul. Știam că-și vor face foarte multe griji și m-am gândit că decât să mai gestionez și grijile lor, mai bine îi pun în fața faptului împlinit și se vor obișnui cu ideea. Acum s-au obișnuit, atât ai mei cât și ai lui Rodi, chiar dacă ea nu era într-o poziție periculoasă.

Cumva mi se pare că părinții nu înțeleg că noi nu mai vrem să lucrăm ca înainte 😀.

Mama mea lucrează în aceeași zonă, are o rotiserie în Călărași și după ce a asimilat ea vestea, a început să mă sune și să mă întrebe: „Dar de la Pompieri ai autorizație? Dar de la primărie? Dar de la DSP? Dar tu știi la ce te-ai înhămat?”

Tartedelicios
Tartă cu prune. Delicios! Foto: Raduly Laszlo

Adică și mama e antreprenoare?

Da. La ea e mult mai mult de muncă pentru că ea are meniu zilnic și în Călărași lucrurile sunt diferite față de București. Dar spiritul antreprenorial de la ea cred că-l am. Cred că ea și-a dorit mai degrabă pentru mine să am un job de birou, liniștit, îmbrăcată frumos, fără dureri de cap și cu anumită stabilitate. Dar am stat șapte ani într-un astfel de job și cred că stabilitatea este cea mai mică chestie care îmi lipsește.

Părinții Rodicăi sunt și ei antreprenori?

Nu. Tatăl ei este inginer electrician, iar mama ei contabilă. Cred că Rodi seamănă foarte mult cu mama ei, căreia i-a plăcut să se implice în tot felul de proiecte. Acum că este pensionară , face diferite lucruri la biserică.

Într-adevăr, Rodi este partea rațională și eu sunt partea creativă din business, motiv pentru care cred că ne completăm foarte bine.

Tartedelicios
Rodica în copilărie

Unde vă vedeți voi pe mai departe?

Ca business mă gândesc că după ce mai trece nebunia asta cu pandemia, ne-am dori să mai deschidem un punct, însă tot așa: nu este plan, este doar idee și dacă apare oportunitatea, profităm. Dar nu facem un scop în sine din asta. Cumva am lăsat lucrurile să se întâmple natural pentru că fiind doar eu în producție, mi-ar fi fost greu să trimit produse la mai multe locuri. Am vrut să fie organică creșterea, nu forțată și vrem ca lumea chiar să vină de plăcere, nu datorită unor promovări pe Instagram și apoi să fie dezamăgită. Cred că 80% din persoanele care ne-au trecut pragul s-au reîntors și unii o fac chiar săptămânal. Asta ne bucură foarte mult și cred că genul acesta de clienți ne-au ajutat foarte mult și anul trecut, fiind alături de noi.

Tartedelicios
Rodica preparând cu grijă una dintre cele mai bune tarte

Dar voi ați dezvoltat și partea de delivery?

Încă nu. Acum vrem să ne ocupăm de asta. Avem un mic blocaj pentru că aplicațiile acestea de delivery au un comision foarte mare și cum noi băgăm foarte mulți bani în ingrediente și ambalaj, ar însemna un preț prea mare și ar fi strict pentru rulaj. Pe timp de iarnă încercăm să găsim o variantă de compromis, apropiată și de principiile noastre.

Tartedelicios
Cătălina și vestita ei tartă cu mere. Foto: Raduly Laszlo

La CEC Bank, susținem antreprenorii care pun pasiune în afacerea lor. O poveste de succes poate deveni o sursă de inspirație pentru toți. Ca bancă a românilor, susținem economia și producătorii locali, cu soluții de finanțare adaptate. Detalii aici.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO