Căutare

Share this article

Sir Andy Murray, jucătorul de tenis britanic nu face parte din galeria cu adoraţii sportului alb. Deşi este fost lider ATP, de 2 ori campion olimpic, campion al Cupei Davis şi câştigător al mai multor turnee de Grand Slam, tânărul nu a reuşit să-şi facă loc în inimile spectatorilor. Cu reacţii necontrolate şi violente pe teren, era considerat de cei mai mulţi un copil răzgâiat care se comportă în consecinţă când lucrurile nu merg cum şi-ar dori. Şi aşa era, într-un fel. Dar la antrenamente era exact la polul opus, jucătorul ideal care muncea până la epuizare şi verifica şi repeta fiecare lovitură până la perfecţiune. Traumele din copilărie şi-au pus puternic amprenta asupra lui şi de aici şi comportamentul pe teren, unde nu concepea să piardă. În plus, viața lui Andy Murray a fost un lung şir de încercări, fiind grav afectat de jocul pe care îl iubeşte cu pasiune, ultima accidentare ţinându-l pe patul de spital şi la recuperare aproape un an de zile.

Viața lui Andy Murray – O copilărie traumatizantă care i-a influențat toată viața

Andy Murray s-a născut la Glasgow, în Scoţia, într-o familie în care sportul era totul. Mama, Judy Murray, era antrenor de tenis, iar bunicul matern a fost jucător profesionist de fotbal în anii `50. A intrat pentru prima dată pe teren la vârsta de 3 ani, iar la 5 ani participa la prima sa competiţie. Avea numai 8 ani când juca tenis în compania adulţilor în liga locală. Fratele său mai mare, Jamie, a urmat acelaşi traseu, devenind jucător profesionist de tenis, dar a preferat să joace la dublu, devenind multiplu câştigător de Grand Slam, atât la bărbaţi, cât şi la mixt.

Andy, Judie și Jamie Murray, foto: theguardian.com

Primul şoc al copilăriei a venit pe când Andy avea 9 ani. Era la şcoală în timpul masacrului de la Dunblane, când un bărbat a intrat într-una dintre clase şi a împuşcat mortal 16 copii şi pe profesorul lor, iar pe alţi 15 i-a rănit. Andy era în clasa de vizavi şi a auzit totul, de la ţipetele îngrozite la împuşcături şi plânsetele de durere. Al doilea şoc a venit când a aflat cine era atacatorul – un prieten de familie pe care mama lui îl lua adesea cu maşina dimineaţa, când plecau spre şcoală şi serviciu.

Un an mai târziu Andy primea o nouă lovitură. Părinţii săi divorţau, iar el cu Jamie ajungeau în grija tatălui, în timp ce mama rămânea să-i antreneze. Tenismenul avea să mărturisească mulţi ani mai târziu că divorţul părinţilor l-a lăsat cu o stare accentuată de anxietate de care nu a reuşit să scape nici la maturitate. Mai mult, de aici ar veni şi spiritul lui competitiv extrem şi reacţiile necontrolate de pe teren. Andy Murray nu consideră niciodată că adversarul său ar fi mai bun, ci că el a fost cel care a greşit.

De altfel, încă de atunci nu suporta să piardă vreun meci, nici măcar în faţa fratelui său mai mare. La 12 ani câştiga The Junior Orange Bowl, unul dintre cele mai prestigioase turnee de tenis pentru copii, iar 2 ani mai târziu lua din nou acelaşi titlu, devenind unul dintre cei 9 copii care au reuşit să câştige acest turneu de 2 ori în cei peste 70 de ani de când a fost înfiinţat.

Andy, Judie și Jamie Murray, foto: essentiallysports.com

Viața lui Andy Murray – Drumul către tenisul profesionist, presărat cu sacrificii

Avea 15 ani când i s-a propus să intre la şcoala de fotbal a celor de la Rangers. Făcuse până atunci, în paralel, ambele sporturi şi mărturisea că îi plăcea mult mai mult sportul de echipă. Dar când a primit propunerea şi-a dat seama că este mult mai bun la tenis şi că vrea să facă o carieră în acest sport. Tot atunci a plecat şi la Barcelona, în Spania fiind renumite şcolile de pregătire în tenis. Nu a fost însă uşor deloc. Părinţii săi au trebuit să se dea peste cap să găsească cele 40.000 de lire sterline, cât costa pregătirea şi şederea lui acolo timp de un an şi jumătate. În acea perioadă a aflat că s-a născut cu o afecţiune a genunchiului, în care rotula a rămas ca 2 oase separate în loc se se unească în primii ani de viaţă, iar asta urma să îi cauzeze dureri cumplite de-a lungul întregii cariere.

La 16 ani îşi făcea debutul în circuitul ATP, iar în primul turneu ajungea în sferturile de finală. Următorul, la numai 2 luni de la debut, îi aducea şi primul titlu din carieră la seniori. A urmat o nouă semifinală şi apoi 6 luni de pauză după o accidentare la genunchi, prima dintr-o serie lungă ce avea să facă din cariera lui o continuă luptă între a da totul pe teren şi a se recupera după accidentări tot mai grave. La scurt timp după accidentarea ce l-a ţinut o jumătate de an departe de competiţii Andy revenea în forţă: câştiga Junior US Open şi era selectat în echipa de Cupă Davis pentru meciurile împotriva Austriei. N-a ajuns să şi joace, dar în acelaşi an a fost declarat Personalitatea Sportivă a Anului de către BBC.

Foto: tennis365.com

Andy Murray a început anul 2005 pe locul 407 în ATP. La primul turneu al anului, în ianuarie, s-a accidentat la spate şi a trebuit să stea din nou pe margine timp de 3 luni. În martie revenea însă la Cupa Davis şi devenea cel mai tânăr britanic ce juca în această competiţie. În aprilie trecea la profesionişti. A pierdut la primul turneu încă din primul meci, moment în care a decis să renunţe la antrenorul său de până atunci, Pato Alvarez şi a revenit în forţă la French Open, unde a ajuns până în semifinale. Mark Petchey acceptă să-l ajute la antrenamente timp de 4 săptămâni, în pregătirea turneului de la Wimbledon, însă colaborarea avea să se întindă pe câteva luni. Între timp urcă până pe locul 312 în ATP şi ajunge până în runda a treia a turneului, unde pierde răpus de oboseală şi crampe musculare în faţa finalistului din acel an, David Nalbandian. În acelaşi an ajunge în prima lui finală ATP, Thailand Open, unde însă pierde în faţa numărului 1, Roger Federer. Finalul lui 2005 îl găseşte însă pe locul 64 ATP şi BBC îi acordă titlul de Personalitatea Anului în Sport în Scoţia.

Începutul lui 2006 îl duce pe Murray pe primul loc în Marea Britanie. Acela era anul aceluiași Roger Federer ce îl învinsese în Thailanda, un Federer care părea de neoprit, cu 2 excepții. 2 meciuri a pierdut în 2006, unul în fața lui Rafael Nadal și unul în fața lui Andy Murray. O nouă accidentare îl pune pe Murray în fața unui diagnostic neașteptat: oasele lui nu crescuseră suficient, iar de aici veneau toate durerile musculare și problemele la spate care îl țineau în afara terenului. Nici prin cap însă nu-i trecea să renunțe la tenis pentru că tenisul era viața lui. Așa că anii următori au fost un continuu du-te – vino între meciurile care să-l urce în clasament, victoriile din turnee și accidentările care îi încetineau parcursul.

Andy Murray și Novak Djokovic, foto: reddit.com

Viața lui Andy Murray – Victoriile, titlurile și lupta pentru primul loc în ATP

În 2012 îl învingea în finală pe Roger Federer și devenea primul britanic care câștiga o medalie olimpică de aur în ultimii 104 ani și al șaptele jucător de tenis din lume care pleca acasă cu 2 medalii la aceeași olimpiadă. Avea și argintul în proba de dublu mixt. A urmat o nouă accidentare, după care primul titlu de Grand Slam, după ce câștiga la US Open în fața lui Novak Djokovic. Niciun britanic nu mai reușise să câștige o finală de Grand Slam în ultimii 76 de ani, iar victoria îl introducea și în clubul select al tenisului de câmp, Big Four, alături de Roger Federer, Rafael Nadal și Novak Djokovic. A continuat însă și anii ce au urmat în același stil – turnee câștigate și victorii de senzație presărate cu accidentări tot mai dese și mai complicate.

Foto: itv.com

În ziua în care împlinea 26 de ani era nevoit să se retragă din meciul pe care îl susținea în Italian Open din cauza unei noi probleme la șold. Mai erau 11 zile până la French Open, iar Murray recunoștea că este greu, dar nu voia să renunțe la participare. A forțat, iar asta l-a costat nu doar neparticiparea la turneul de la Roland Garros, dar încă o lună departe de competiții. A revenit în forță la Wimbledon unde l-a învins în finală pe favoritul Novak Djokovic și și-a ajutat echipa de Cupă Davis să ajungă iar printre favorite. A încheiat anul pe patul de spital, cu o operație menită să îl ajute la rezolvarea problemelor de la spate.

Dacă anul 2014 l-a scos din top 10 ATP, în 2015 Andy Murray a câștigat Cupa Davis și a revenit pe locul 2 în circuit. Următorul an a fost și mai bun pentru jucătorul britanic: a câștigat Wimbledonul pentru a doua oară în carieră, a luat cea de-a doua medalie olimpică de aur devenind primul jucător de tenis din istorie care reușește o asemenea performanță și a ajuns în sfârșit acolo unde visa, pe primul loc în clasamentul ATP. A urmat apoi un nou lung șir de accidentări care au culminat în 2018 cu o operație la șold ce l-a scos din circuit și din top 800 ATP. În 2019 a fost nevoie de o nouă operație la șold și anunțul unui probabile retrageri din tenis din cauza luptei cumplite cu problemele de sănătate dusă pe parcursul întregii cariere. Mulți dintre cei pe care i-a învins de-a lungul anilor pe teren, inclusiv cei cu care a format Big Four, și-au anunțat suportul moral și speranța că Murray va reveni în circuit. Iar Murray asta a și făcut. Nu doar că s-a întors pe teren, dar a și câștigat în 2019 primul titlu după 2 ani de coșmar.

Foto: nytimes.com

Viața lui Andy Murray – Agitat și nervos pe teren, liniștit în viața personală

Controversat pe teren, Andy Murray este în fapt un om care a avut de înfruntat încă de mic copil nu doar problemele de sănătate agravate de lupta pentru a fi campion, dar și anxietatea și suferința. Și poate tocmai pentru că a cunoscut suferința, nu a putut sta departe de problemele altora, așa că este membru fondator al unei fundații ce luptă pentru a combate malaria în Africa, dar a strâns bani și pentru o fundație ce luptă împotriva cancerului și a donat sumele câștigate în unele turnee pentru același scop. Iar lupta lui pe teren și actele caritabile i-au adus și aprecierea și onorurile familiei regale.

Foto: twitter.com

În același timp, lipsa de insecuritate din copilărie – un prieten de familie transformat peste noapte în asasin, divorțul părinților, plecarea fratelui mai mare departe de casă pentru antrenamente – l-au făcut pe Andy să caute securitatea în viața personală de adult. Și-a cunoscut viitoarea soție, Kim Sear, în anul 2005, iar după 10 ani de relație cei doi s-au și căsătorit.

Foto: celebfamily.com

Au acum 3 copii, Sophia, Edie și Teddy și Andy Murray recunoaște că, deși duce lipsa turneelor acum, în pandemie, a apreciat foarte mult timpul petrecut cu familia sa.

Foto: ok.co.uk
Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO