4 filme clasice şi tot atâtea motive ca să iubeşti vinul
De fiecare dată când mă uit la fotografia ce surprinde o discuţie „behind the camera” între Virna Lisi şi Anthony Quinn, aflaţi, în 1969, într-o pauză de filmare pentru celebra peliculă „The Secret of Santa Vittoria”, încerc să intuiesc despre ce ar putea vorbi cei doi. În film, ei nu au, exceptând două-trei întâlniri pasagere, vreo „scenă adevărată” împreună. Nici nu e de mirare, fiindcă Italo Bombolini, un ţăran ajuns întâmplător primar – personajul interpretat de Anthony Quinn şi contesa Caterina Malatesta – personajul lui Virna Lisi, aparţin unor lumi atât de diferite, încât nici măcar scenaristul nu le-a găsit un context pentru a comunica. În viaţa reală, cea din spatele camerei, îmi place să cred că cei doi discutau despre vin şi îmi imaginez că Antony Quinn îi ţinea Virnei Lisi o pledoarie despre dragostea italienilor pentru acest lichid magic.
Scriu aceste rânduri ca un „aperitiv” care vrea să vă deschidă pofta de a căuta şi de a revedea 4 filme emblematice pentru cinefilii iubitori de vin (şi nu numai!). Azi vă propun să înlocuim cutia de popcorn cu un platou de brânzeturi maturate şi paharul de cola cu unul de vin şi apoi să ne aşezăm la film.
The Secret of Santa Vittoria (1969)
Ce vechitură, ar putea exclama unii! Şi n-ar avea deloc dreptate, fiindcă vorbim despre un film „fără vârstă”, ca şi rolul lui Bombolini jucat de inegalabilul Antony Quinn. Dincolo de a fi un document istoric, filmul e o demonstraţie despre cât de firesc se poate transforma un bufon în erou, dar şi despre limita fluidă dintre slugărnicie şi patriotism. Cât despre dragostea italienilor pentru vin, nu cred că a reuşit cineva să o surprindă mai bine ca regizorul Stanley Kramer.
Pronostic: o să vă placă dacă sunteţi 80% cinefil şi 20% enofil.
Autumn Tale / Conte d’automne (1998)
Un film european prin excelenţă, fără vedete şi accente hollywoodiene. Vinul e doar un pretext pentru a derula o aparentă poveste de „matchmaking”, care se dovedeşte, până la urmă, a fi un eseu despre prietenie şi dragoste. Filmul lui Eric Rohmer nu e pentru oameni grăbiţi. Dacă veţi avea răbdare să-l priviţi în tihnă, o să descoperiţi cum, asemenea vinului, unii oameni îmbătrânesc încă de tineri, iar alţii întineresc odată cu vârsta.
Pronostic: o să vă placă dacă sunteţi 90% cinefil şi 10% enofil.
O combinaţie excepţională între un film artistic şi unul documentar. Acţiunea este alertă, te ţine permanent în priză şi, printre picături, ajungi să faci turism viticol în California şi să participi la o veritabilă „şcoală a vinului”. Printre peripeţiile tragicomice ale personajelor, afli informaţii despre cultivarea viţei-de-vie, despre producerea vinului şi iei parte şi la câteva degustări. Trebuie să vă fac o confesiune: de fiecare dată când revăd scena în care actorul Paul Giamatti face apologia soiului Pinot Noir, îmi vine o poftă nestăvilită să dau o fuga până în pivniţă, să aduc o sticlă de vin roşu de Burgundia şi s-o deschid pe dată.
Pronostic: o să vă placă dacă sunteţi 10% cinefil şi 90% enofil.
Ce legătură există între un broker de investiţii care lucrează în centrul financiar al Londrei şi un domeniu viticol din sudul Franţei? Se pare că o mulţime de amintiri din copilărie… Paradoxal, singura comedie a regizorului Ridley Scott este despre vin şi, mai ales, despre amintiri. Nu vă temeţi, nu e un film siropos. Are mai degrabă un umor sec şi aromat, ca un vin roşu de Provence.
Pronostic: o să vă placă dacă sunteţi 60% cinefil şi 40% enofil.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
