5 tipuri de atașament emoțional și cum ne influențează relațiile

Ne îndrăgostim. Ne certăm. Ne apropiem. Ne îndepărtăm. Și uneori ne întrebăm, în șoaptă sau în terapie: „De ce iubesc așa? De ce reacționez atât de intens?” Răspunsul poate fi mai aproape decât credem – în tiparele de atașament pe care le-am învățat în copilărie. Iar înțelegerea celor 5 tipuri de atașament emoțional poate fi cheia unor relații mai sănătoase și mai conștiente.

Nu toți iubim la fel. Unii aleargă spre partener cu disperare, alții fug exact când simt că sunt iubiți. Unii vor să fuzioneze, alții simt nevoia să-și apere autonomia cu orice preț. Aceste diferențe nu sunt doar „stiluri de personalitate”, ci pot reflecta profund modul în care am învățat, încă din primii ani de viață, ce înseamnă siguranța, iubirea și apropierea.

Psihologia atașamentului, inițiată de John Bowlby și dezvoltată ulterior de Mary Ainsworth, a clasificat aceste moduri de relaționare în mai multe tipuri de atașament emoțional. În prezent, cercetările moderne vorbesc despre cinci tipuri principale, fiecare cu influențe directe asupra relațiilor noastre adulte.

1. Tipuri de atașament emoțional: Atașamentul sigur – fundația unei iubiri sănătoase

Este tipul ideal de atașament emoțional. Apare atunci când, în copilărie, am avut parte de părinți sau îngrijitori disponibili, calzi și predictibili. Ne-au oferit afecțiune, dar și libertatea de a explora lumea.

Cum arată un adult cu atașament sigur:

• Are încredere în ceilalți și în sine.
• Este capabil să ceară și să ofere sprijin.
• Gestionează bine intimitatea și distanța.
• Poate avea relații profunde, dar știe și să pună limite sănătoase.

Impact în cuplu: Acest tip de persoană este un partener stabil, empatic și comunicativ. Poate gestiona conflictele fără dramatism și este deschis la creștere personală și relațională.

2. Atașamentul anxios – frica de abandon și nevoia de validare constantă

Cunoscut și sub denumirea de atașament anxios-preocupat, apare adesea la copiii care au avut îngrijitori inconsistenți: uneori afectuoși, alteori distanți. Copilul învață că iubirea nu e predictibilă, iar asta creează o anxietate profundă.

Comportamente specifice:

• Are nevoie constantă de reasigurări în relație („Mă mai iubești?”, „Unde ești?”).
• Se teme intens de abandon.
• Devine gelos sau hipervigilent la semne de distanțare.
• Se poate simți nevrednic de iubire, dar rămâne agățat de relații.

Impact în cuplu: Acest tip de atașament emoțional duce adesea la relații intense, pasionale, dar instabile. Conflictele apar frecvent din nevoi neexprimate sau din interpretări greșite ale comportamentului partenerului.

3. Tipuri de atașament emoțional: Atașamentul evitant – independența dusă la extrem

Persoanele cu atașament evitant au crescut, de obicei, în medii în care emoțiile erau ignorate sau considerate slăbiciuni. Au învățat că e mai sigur să nu ai nevoie de nimeni.

Comportamente frecvente:

• Evită intimitatea emoțională.
• Se simte inconfortabil cu dependența – a sa sau a altora.
• Are dificultăți în exprimarea vulnerabilității.
• Poate părea rece, distant sau chiar insensibil.

Impact în relații: Deși pot părea autosuficienți, acești oameni suferă în tăcere. Se tem de respingere, dar evită conexiunea pentru a se proteja. Partenerii lor pot simți că dau totul și primesc prea puțin.

4. Atașamentul dezorganizat – între frică și dorință

Cel mai complicat dintre toate tipurile de atașament emoțional, apare în contexte traumatice, unde părinții erau o sursă de iubire, dar și de frică (abuz, neglijență, comportamente imprevizibile).

Cum se manifestă:

• Persoana dorește apropierea, dar se teme de ea.
• Are reacții contradictorii: se apropie, apoi respinge.
• Este predispusă la relații haotice, uneori abuzive.
• Poate avea dificultăți majore în încrederea în ceilalți.

Impact în viața amoroasă: Relațiile sunt adesea furtunoase, marcate de dependență emoțională, frici profunde, gelozie extremă și episoade de retragere bruscă.

5. Tipuri de atașament emoțional: Atașamentul amestecat (anxios-evitant) – „Te iubesc, dar nu te pot lăsa să te apropii”

Este o combinație de anxietate și evitare, în care persoana simte simultan nevoia acută de iubire și frica de a fi rănită. Acest tip de atașament emoțional se dezvoltă de obicei în familii disfuncționale, unde emoțiile nu aveau loc sau erau pedepsite.

Comportamente tipice:

• Creează o relație intensă, apoi o sabotează.
• Este extrem de critic cu partenerul, dar și cu sine.
• Are episoade de retragere bruscă, alternate cu nevoia disperată de apropiere.
• Trăiește adesea rușine, vinovăție și confuzie în relații.

Impact: Aceste persoane pot părea instabile, dar în realitate se luptă cu răni adânci. Terapia este adesea necesară pentru a rupe acest ciclu de suferință relațională.

Se poate schimba tipul de atașament

Vestea bună este că da, se poate! Tipul de atașament emoțional nu este o condamnare pe viață, ci mai degrabă o amprentă care poate fi remodelată. Relațiile sănătoase, experiențele vindecătoare și terapia pot contribui la dezvoltarea unui atașament mai sigur, chiar și după ani de tipare disfuncționale.

Înțelegerea celor 5 tipuri de atașament emoțional nu e doar un exercițiu intelectual. Este un pas esențial spre o viață relațională mai conștientă, în care iubim nu din frică, nu din nevoi, ci din alegere. Iar când începem să înțelegem de ce iubim așa cum o facem, putem învăța să iubim mai bine.

Citește și: Ce faci dacă te-a înșelat? Intrăm într-un carusel de emoții și suferință, curaj și bucurie, alături de psihoterapeuta Simona Ciff

Foto: Pinterest