A fost crescut de o mamă singură de 19 ani. A abandonat școala și a cunoscut pericolul jocurilor video. Și-a luat studiile la seral, a ajuns să lucreze în Primăria Iași și a început să investească în imobiliare în Egipt. Alin Cervatiuc: „acasă este toată planeta și tot ce este nou”

Alin Cervatiuc este exemplul tânărului care poate să o ia de la capăt, deși alegerile sale l-au dus în situații limită.

Crescut până la 7 ani de o mamă singură care avea 19 ani, Alin învață de la 4 ani literele, sub atenta îndrumare a bunicului, însă apoi abandonează școala, întră în anturaje, ajunge să îi placă jocurile pe calculator, apoi se trezește la viață, după ce și-a pus-o în pericol.

Reia școala în sistem seral și ajunge să lucreze în domeniul de stat, în primăria Iași, să facă marketing de la 16 ani pentru locații pe care le duce pe culmi, apoi se îndrăgostește de stilul dolce far niente și începe să călătorească. Așa ajunge să vadă Egiptul ca pe un oraș în care poți investi, lucru pe care ajunge să-l facă. Acum, după ce a investit în imobiliare în Hurghada consideră că acasă: „este toată planeta și tot ce este nou”.

Ce faci, Alin Cervatiuc? Familia ta are un nume românesc? Ce origini ai tu?

Salutări! Sunt bine, Mulțumesc și eu de invitație la acest interviu! Este primul interviu deschis de acest gen și mă bucur că ai avut ideea să-l expunem în acest fel.

Despre nume, din cercetările mele reiese faptul că eu sunt rutean, originar din Bucovina. Am găsit aceste informații în documentul „Nume de familie românești arhaice și derivatele lor în zone periferice și insulare – Profesorul şi savantul Vladimir Zagaevschi de la Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău.

Ulterior, după arborele genealogic, familia spune că suntem originari din Chișinău – Bălți cu influențe ucrainene și că străbunicii mei români au fost obligați în timpul imperiului Hasburgic să-și schimbe numele cu diverse – sufixe slave.

Încă lucrăm la acest aspect de determinare exactă.

Alin Cervatiuc: „Știu să scriu și să citesc de la vârsta de 4 ani, prima felicitare de 8 martie am scris-o bunicii”

Ce copilărie ai avut?

Pot să zic că am avut o copilărie normală, nașterea a fost puțin anormală, născut la 7 luni cu 2 dinți în gură. Fenomen la care s-au mirat și doctorii, nu mai spunem rudele.

Despre copilărie, aceasta a fost ca a oricărui individ de pe vremea aceea, crescut de bunici la țară și de mamă la oraș.

Tata a plecat din țară fraudulos în Grecia în jurul nașterii mele, apoi a fost un divorț între părinți. Eu am fost crescut doar de mamă până la vârsta de 7 ani.

Știu să scriu și să citesc de la vârsta de 4 ani, prima felicitare de 8 martie am scris-o bunicii, nu am fost la grădiniță, la școală am ajuns de la vârsta de 8 ani, iar asta din cauză că ziua mea de naștere este în noiembrie, iar atunci aveam vârsta de 7 ani fără 3 luni și nu am fost primit în clasa întâi.

Așadar, copilul care se adapta la diferite medii?

Mediile s-au tot schimbat de-a lungul vieții, am domiciliat cu mama pe la cămine de nefamiliști, ulterior mama și-a refăcut viața în concubinaj cu actualul ei soț (un om minunat, de altfel), ce m-a crescut de la vârsta de 7 ani. Am tot schimbat locații. Îmi aduc aminte că am stat în vreo 3-4 locuri până la vârsta de 18 ani.

Alin Cervatiuc: „Adolescența a fost zbuciumată începând cu viața de liceu, deja eram „băiat mare” și datorită lucrului „pe calculator” aveam deja de la o vârstă fragedă un venit consistent”

Cum defineai tu viața pe atunci? Bagaje, mutat?

Pot să spun că am avut o viață simplă și liberă. Mama fiind tânără, îmi permitea să fac cam ce doream eu. Trebuia doar să anunț unde plec și cât stau. Nu a fost asta un lucru neapărat benefic, dar m-a format pe mine ca individ, lovindu-mă de tot felul de situații. Pot să zic că lipseam nopțile de acasă de la vârsta de 13 ani. Nu făceam prostii, mergeam la „calculatoare”. Sălile de jocuri și calculatorul m-au atras mereu, devenind apoi asta una dintre „meseriile” mele de bază pe care o practic și astăzi.

Adolescența ți-a fost mai așezată?

Adolescența a fost zbuciumată începând cu viața de liceu, deja eram „băiat mare” și datorită lucrului „pe calculator” aveam deja de la o vârstă fragedă un venit consistent ce mi-a permis să mă mut în chirie din prima zi în care am împlinit 18 ani.

Aș fi vrut să plec mai devreme, pentru că dețineam mijloacele financiare, dar părinții nu mi-au dat voie…

Asta a dus mai apoi și la declinul meu educațional, am abandonat școala pentru că îmi permiteam financiar, dar mai apoi am reluat-o și am finalizat studiile medii.

Ce ești acum?
La bază sunt autodidact și cred că se poate reuși prin această metodă, dar dacă se dorește o siguranță, ori un post în sectorul public, încurajez terminarea studiilor pentru că ele sunt necesare.

Dacă sunteți antreprenori, puteți să vă autoeducați, dar asta înseamnă să învățați zilnic lucruri noi. Informația sigur există, însă trebuie accesată.

Alin Cervatiuc: „Am trăit o perioadă din viața mea la această limită, lucrând pentru câteva cluburi din Iași”

Alin, dintr-o scurtă documentare observ cât te hrăneai cu situațiile limită. Din ce aluat ești tu făcut?

Mi-a plăcut și îmi place viața și adrenalina. Pot să zic că am avut și anturaje mai extreme, dar la care mereu mă retrăgeam dacă era un sentiment de pericol ori de întrecere a măsurii.

Te-a condus această adrenalină la întâmplări care îți puteau pune viața în pericol?

Nu prea au fost situații de acest fel. Îmi place viața și cred că ea trebuie trăită și nu riscată pentru ceva de moment. Trăiesc până la punctul culminant, dar nu îl depășesc niciodată.

Ce te-a salvat din amalgamul vieții duse la extrem?

Am trăit o perioadă din viața mea la această limită, lucrând pentru câteva cluburi din Iași. Petreceam 3-4 nopți pe săptămână, ceea ce mi se părea normal pentru mine la vârsta respectivă.

Urmam seara cursurile la seral ale liceului Emil Racoviță Iași, iar noaptea mergeam la distracție. În prima parte a zilei mai munceam și cam asta a fost o bună parte din tinerețea mea.

A fost Carpe diem! Crezul tău?

Da, putem spune că m-am ghidat după această expresie pe care fiecare tânăr o are în minte atunci când crede că lumea e a lui. Eram înconjurat de oameni frumoși, ne distram, realizam conexiuni. Era o etapă din viață.

Alin Cervatiuc: „Intrasem într-un anturaj „defectuos”, dar care mi-a fost util pentru că am învățat multe lucruri despre viață”

Ai o capacitate mare de redresare. Ce-l aduce pe Alin pe drumul drept înapoi?

Redresarea a venit natural când m-am decis că trebuie să ajung la următoarea etapă a vieții. Deveniseră lucrurile monotone și am decis că e nevoie să trec la următorul capitol. Astfel m-am angajat la un job cu program fix pentru a mă disciplina și pentru a-mi cumpăra casa mea proprie.

Lucrând în marketing și publicitate, sursele mele de venit fluctuau și nu erau garanția unui împrumut bancar pe termen lung.

Astfel am decis să merg la program, într-o instituție publică, să mă disciplinez și să ies din mediul de chirie pentru a-mi cumpăra casa mea.

Acolo, la Primăria Municipiului Iași, a fost o altă lecție de viață și un alt mediu de la care am învățat multe lucruri. Este important să fii mereu încojurat de persoane mai în vârstă decât tine de la care să ai ce învăța. Poate că eu am căutat figuri paterne în toți bărbații mai mari decât mine, iar ei au rezonat și mi-au transmit o parte din cunoștințele lor. Acum, îmi place și mie să învăț pe cei tineri.

Citește și: Silviu Damean, copilul abandonat de către părinți, găsit în stratul de flori, crescut în centru de plasament, azi un artist ce dă sens vieții sale și copiilor lui

Ai abandonat școala, iar asta pentru că al tău coefiecient nu era dat de o diplomă. Cu toate astea te-ai înscris la seral. De ce?

Înscrierea la seral a venit tot din dorința de a ieși din altă monotonie. Intrasem într-un anturaj „defectuos”, dar care mi-a fost util pentru că am învățat multe lucruri despre viață, iar când am observat că „școala” de acolo s-a terminat, am părăsit anturajul și m-am înscris la seral.

Aveam nevoie de o activitate zilnică nouă. Ca să fiu și mai disciplinat și să mă țin de traseu, m-am mutat o vreme la bunicii mei care aveau o cameră liberă și am stat acolo aproape până am absolvit cursurile de la seral ale Colegiului Naţional „Emil Racoviţă” din Iași.

Alin Cervatiuc: „Am riscat, nu se vede că nimeni nu face eșecurile publice, dar am pierdut în pandemie câteva sume importante la bursa de valori din New York”

Ce rol au avut părinții tăi în toată evoluția ta?

Părinții au avut un rol minim în viața mea. Mama dându-mi naștere la 19 ani, practic o copilă și ea, nu a avut ce educație să-mi ofere în cei 7 ani în care m-a crescut singură. Ulterior și-a refăcut viața și am trăit împreună cu noul tată până la 18 ani. A fost o atmosferă normală de familie, cu posibilități minime. Nu mi-a lipsit nimic, dar nici nu am excelat în ceva.

Cât despre tatăl natural, acesta este în Grecia de 30 de ani, vorbim ne vizităm, ținem legătura.

Dar bunicii tăi?

Bunicii de pe tată au acționat mai târziu ca având rol de părinți, dar adevărata educație am primit-o de mic de la străbunici. Eu știu să scriu și să citesc de la vârsta 4 ani datorită străbunicului meu ce a lucrat la CFR și pe care l-am îngrijit pe patul de moarte. Bunica mergea pe câmp la activități, iar eu stăteam acasă cu el.

Îmi aduc aminte că aveam o carte cu literele alfabetului și fiecare pagină avea câte o literă A (albină), B (bunic) și-l întrebam: „Bunicule, ce literă este aceasta și el îmi spunea”.

Cred că de atunci s-a plantat în mintea mea sămânța omului ce a devenit persoana de astăzi.

Ai mirosit afaceri, ai intuit investiții și totuși nu ai riscat. Unde a dispărut adolescentul căruia îi plăcea aventura?

Am riscat, nu se vede că nimeni nu face eșecurile publice, dar am pierdut în pandemie câteva sume importante la bursa de valori din New York. Am fost lacom și „aventurier” și nu am ieșit „când trebuie”.  Dar și de acolo am învățat lucruri ce-mi folosesc și astăzi în viață.

Multe decizii de investiții le iau în baza acelor cunoștințe acumulate și experiențe trăite în piețele de capital ce m-au ajutat mult mai mult în comparație cu ce am pierdut.

Din exterior mulți te vedeau ca pe cel care putea „manipula” printr-un grup de facebook. Cum erai în interior?

Despre grupul de Facebook ce m-a consacrat, nu este mare lucru de spus. A fost o joacă ce s-a transformat într-o unealtă financiară, eu lucrând în domeniul marketing-ului și având contact cu clienți ce au nevoie de publicitate. Practic a fost o extensie a muncii mele, nu cea principală, pe care am administrat-o și o administrez împreună cu al meu coleg, Marius Alexandru.

În interior, am fost și sunt o persoană bună. Cei care mă cunosc cu adevărat, relatează faptul că sunt diferit total față de ce eman. Cred că este modul meu de a disimula.

Alin Cervatiuc: „Energia vine din viață, îmi plac marea, temperaturile pozitive și culturile noi”

Presă, primărie, comunicare și totuși în umbră. Cât de frumos se vede soarele din umbră?

Cred că în domeniul comunicării, aceasta este eficientă atunci când se face din spate și nu se vede cine este sursa originală. Atunci cred că are efect. Am totuși 34 de ani, nu-mi mai face plăcere să ies în față.

Cred că acesta este și scopul, atunci când reprezinți pe cineva. Îți faci treaba în fundal, iar dacă produsul tău este remarcat, cine are interes să afle, te va găsi și te va angaja.

Până la urmă acesta este PR-ul. Fie el vizibil, ori invizibil.

Alin Cervatiuc, de unde îți iei energia?

Energia vine din viață, îmi plac marea, temperaturile pozitive și culturile noi.

Îmi plac și scufundările, le fac la 30 m adâncime fie că e zi fie că este noapte. Chiar și scufundări fără tub de oxigen, cu o singură gură de aer.

Îmi place noul și mă încarcă, urăsc monotonia și caut mereu o provocare.

Citește și: A fost martor al unor chinuri şi abuzuri cumplite. Valentin Căldăraş, abandonat la naştere, crescut în spital și apoi într-unul dintre orfelinatele groazei, şi-a dedicat viaţa celor greu încercaţi de soartă

Ai ajuns din întâmplare în Egipt și ți-a plăcut la nebunie, apoi ai decis să investești. Cum a decurs totul?

Povestea cu Egipt începe în 2019 și deja se întinde acuși pe o durată de 5 ani de zile. Au apărut oferte la agențiile de turism pentru prima dată cu zbor direct către Egipt. Eu și logodnica mea, călătorind des, am luat decizia să mergem în Egipt. Ne-am spus: „Când vreodată la vremea aceea mai puteai ajunge din Iași direct în Egipt”?. După prima vizită, am rămas cu gust plăcut și am revenit de mai multe ori în pandemie. Având experiență în Europa cu Marea Mediterană, prin comparație, Marea Roșie este superbă.

Oamenii ne-au primit foarte bine, iar prețurile sunt încă foarte bune prin comparație. Planul este să am 10 unități pe care să le închiriez pe termen scurt și să-mi asigure un venit lunar.

Este o sursă de venit în plus ce trebuie exploatată. Consider că odată ce ai muncit pentru bani, a doua oară trebuie să-i pui tu la muncă.

Altfel, dacă îți cumperi mașini scumpe și case mari, vei lucra pentru ele să le întreții.

Alin Cervatiuc: „Cred că acasă este toată planeta și tot ce este nou”

Cât ai investit în Egipt?

Nu știu să estimez o sumă exactă. Primul apartament l-am cumpărat în rate cu 3000 EURO avans (10%). Tot ce am cumpărat e fie cu rate la dezvoltator, fie cu împrumut în băncile lor.

Pot să spun că la momentul actual am 4 apartamente în Egipt, 2 construite care deja produc venituri și 2 în construcție. Lunar am de plătit 3 rate la dezvoltator, 2 rate la bănci din Egipt și una la banca din România. Eu sunt adeptul de a lucra pe banii băncilor.

Dacă banca îmi ia 8% dobândă pe an, eu am o afacere ce generează 10% pe lună, cu o minimă implicare. Dau un exemplu, voi prefera mereu să investesc în afacere dacă am banii, pentru că îmi acoperă și dobânda la bancă și fac și profit.

Deci, practic trăiesc pe datorie (râde). Asta pentru că nu am renunțat la stilul de viață pe care îl am, respectiv, călătoriile.

Intenționezi să te muți acolo?

Cred că voi sta acolo doar iarna, nu sunt pregătit să renunț de tot la călătorii. Este un mediu plăcut 25 de grade ziua și viața e mai ieftină în comparație cu România. Oamenii sunt calzi și primitori, chiar dacă sunt de altă religie ori au alte obiceiuri.

Posibil cu pensionarea reală, de la vârsta de +60 să domiciliez de drept.

Unde este acasă pentru tine?

Cred că acasă este toată planeta și tot ce este nou. Nu mă mai regăsesc în România, mai ales iarna. Posibil ca Egiptul să devină baza-mamă, iar în Europa să vin doar vara în vizită. M-am obișnuit prea mult cu căldura și mi-e greu acum cu patru anotimpuri.

Practic fug după soare tot timpul anului, iar fiecare locație are o bucățică din mine.

Alin Cervatiuc: „Viața mea este un drum du-te vino Iași-Hurghada”

Cum arată viața ta acum?

Viața de astăzi este mai liniștită. Mi-am creat echilibrul și obiceiurile care mă încarcă și continui să plutesc prin viață.

Anul trecut am urmat cursuri autorizate de agent imobiliar și am această specializare ce m-a ajutat și cu care vând apartamente în Egipt. Este o nouă sursă de venit extra ce mă ajută să merg de 4-5 ori pe an în Egipt. Deci practic, viața mea este un drum „du-te vino Iași-Hurghada”.

Îmi face plăcere să ajut și alți români care își doresc apartamente în Egipt pentru vacanță ori investiție.  

Acum lucrez la un sistem de administrare, pentru ca totul să meargă brici când nu sunt eu acolo. După ce îl pun la punct, îl voi pune la dispoziție și clienților mei, contra-cost bineînțeles.

Ai un motto după care te ghidezi în viață?

Motto-ul la care aspir este „Dolce farniente”. Intenționez să fac câteva investiții ce să-mi genereze un venit pasiv consistent cu implicație minimă care să mă ajute să mă pensionez în câțiva ani și să-mi dea voie să trăiesc după acest motto.

Îmi place și cultura italiană și viața europeană în regim mai lent. Vreau să fiu în continuare un călător, nu un turist și să mă bucur de anumite destinații pentru perioade mai îndelungate.