Abandonul școlar în România este la una dintre cele mai mari rate din UE, iar forța de muncă este deficitară. Și cum schimbăm destinele copiilor din mediile vulnerabile prin educație? EduAct încearcă să-i ajute pe cei mici să-și atingă potențialul

Cum încearcă EduAct să reducă abandonul școlar în România? Am vorbit cu Ioana Breazu despre cum încearcă să-i sprijine pe copiii din zonele vulnerabile, în special din mediul rural, oferindu-le acces la programe educaționale adaptate nevoilor lor. Cu o rată mare de abandon școlar și o forță de muncă în deficit, EduAct propune soluții care să pregătească piața muncii și să ofere fiecărui copil șansa de a-și atinge potențialul.

Proiectele EduAct acoperă toate ciclurile de învățământ, de la școala primară la liceu, și includ programe de literatie, digitalizare și orientare în carieră. Aceste inițiative sunt complementate de intervenții directe, cum ar fi crearea de biblioteci, laboratoare de informatică și spații educaționale multifuncționale în școli cu resurse limitate. Toate proiectele sunt ghidate de scopul de a stimula motivația interioară a copiilor, oferindu-le atât suport educațional, cât și emoțional.

Am vorbit despre toate aceste proiecte cu Ioana Breazu, Strategy & Fundraising la EduAct, care ne-a oferit și o perspectivă emoționantă asupra puterii educației de a transforma vieți. Dar și despre cum a fost copilăria ei, cum a fost atunci când ea mergea la școală și cât de mult s-a schimbat educația românească în ultimii ani. 

Ioana Breazu, povestește-ne, te rog, despre ce faceți voi la EduAct…

EduAct a pornit de la o realitate pe care o trăim cu toții, indiferent că o conștientizam sau nu. Studiile EuroStat arata că abandonul școlar în România este la una dintre cele mai mari rate din UE, iar forța de muncă este deficitară. Privind în perspectivă pe un orizont de zece ani, ne-am pus întrebarea cum va arăta piața muncii în 2035 dacă nu schimbăm nimic. Până la urmă, avem mereu două opțiuni: să facem ceva sau să lăsăm lucrurile așa cum sunt. Ca echipă, am ales să fim o picătură într-un ocean și în 2022 am început primul nostru program pentru elevii de clase primare dintr-o școală identificată de Banca Mondială cu risc de vulnerabilitate. Doi ani mai târziu numărăm 3 programe care integrează unități de învățământ incluse în analizele de risc educațional ale Băncii Mondiale, pe toate cele trei cicluri: primar, gimnaziu și liceu. Și, deși nu ne-am propus inițial, am acoperit și nevoi pe care le-am identificat pe parcurs: un centru multifuncțional în scoală cu doar două săli de clasă, un laborator de informatică în școala gimnazială din comună și, poate cel mai complex proiect pe care l-am avut, amenajarea unei curți a școlii, pentru a le oferi copiilor un cadru optim.

EduAct încearcă combaterea abandonului școlar prin proiecte inovative pentru viitorul copiilor din România

Obiectivul vostru este acela de a construi un sistem de educație în care nimeni să nu mai rămână în urmă, „un sistem educațional puternic asigură un viitor mai bun pentru copiii de acum și pentru generațiile viitoare”. Cum încercați să faceți acest lucru, care sunt proiectele la care lucrați acum?

Obiectivul nostru nu poate fi atins unilateral, este nevoie de crearea unui ecosistem care include mediul privat, public și non-profit. Din fericire, sunt din ce în ce mai multe ONG-uri active în zona educației, care fac eforturi să aducă o schimbare în mod special în școlile din mediul rural și în cele cu populație marginalizată, acolo unde nevoia e mai mare. Rolul nostru asumat este să susținem informația pe care o asigură curricula națională, prin programe care le oferă copiilor o dezvoltare adaptată contextului social general, prin monitorizarea rezultatelor. Am conceput programele metodic, pornind de la ciclul primar în care ne focusam pe scris, citit și matematică. Apoi, pe ciclul gimnazial ne concentrăm pe literatia digitală, pentru că este o vârstă la care accesul copiilor la dispozitive smartphone este din ce în ce mai prezent, însă informația pe care o accesează nu este de calitate. Prin programul nostru le punem la dispoziție nu doar informații tehnice și laptop-uri, ci lucrăm cu ei și pe abilitați personale și înțelegerea competențelor pe care le au, din dorința de a-i ajuta să își înțeleagă potențialul și să îi încurajăm să rămână la scoală. Apoi, al treilea program este pentru elevii care sunt deja la liceu, în unități de învățământ identificate de Banca Mondială cu rezultate slabe, alături de care susținem sesiuni de orientare în carieră și le oferim oportunitatea de a se întâlni cu companii din sfera lor de interes. Misiunea fiecărui program este de a stimula și de a găsi motivația interioară a copiiilor de a continua școala și de a înțelege că fiecare dintre ei este valoros.

Aveți peste 500 de copii incluși în proiectele voastre, cum îi ajutați? Cum încercați să influențați viețile copiiilor la limita abandonului școlar?

Toate unitățile de învățământ în care intervenim sunt identificate de Banca Mondială cu risc de abandon scolar și rezultate slabe la învățătură. 

Am început cu un proiect și 97 copii în 2022, iar în anul școlar 2023-2024 am demarat celelalte două programe: literatie digitală care include 174 copii și orientare în carieră care a inclus 397 elevi din București și Satu Mare. Probabil că cel mai frumos rezultat constă în a-i face să înțeleagă cât de valoroși sunt și că au șanse profesionale peste ceea ce își imaginau înainte să intre în programele noastre, dacă merg la scoală și își îmbunătățesc rezultatele școlare. Acesta este motivul pentru fiecare program pe care îl implementăm conține și o componentă de dezvoltare personală. Dincolo de indicatorii de performanță specifici fiecărui program, scopul principal rămâne reducerea abandonului școlar și îmbunătățirea rezultatelor școlare. 

Prima bibliotecă și primul laborator de informatică, cum s-au născut aceste proiecte? Și cât de mult crezi că pot ajuta ele?

Nevoia de a construi un spațiu a apărut atunci când am început primul nostru program, “Eroi din viitor”, într-o scoală cu doar două săli de clasă, în care elevii învățau în trei schimburi. Nu a fost un obiectiv în sine, ci o nevoie care a apărut pe parcurs. Activitățile cu acești copii care nu performeaza la scoală era imposibil de realizat în lipsa unui spațiu potrivit, în care să putem lucra un interval relevant de timp. Pornind de la această nevoie, am ajuns la concluzia că un spațiu suplimentar școlii poate avea o destinație multiplă, care să îi susțină pe copii în parcursul lor școlar: spațiu pentru activitățile EduAct, prima bibliotecă a școlii și primul laborator de informatică. Cu ajutorul acestui centru, pe care l-am construit deja, avem posibilitatea să ținem copiii la școală încă doua ore și jumătate zilnic, interval în care primesc și o masă caldă.

Citește și: Povestea elevului care a strâns cărți pentru biblioteca din satul străbunicului. Școala s-a desființat, iar copiii trebuiau să meargă kilometri buni pentru a putea citi. Cum a încercat Andrei Popovici să-i ajute

Ioana, în toate aceste proiecte sunt convinsă că ai întâlnit copii cu povești impresionante. Ne poți spune și nouă care au cele care te-au emoționat, care te-au marcat cel mai mult?

Cred că sunt multe povești pe care nu le-am aflat încă, pentru că ne-am propus să lucrăm cu școala și comunitatea, nu cu cazuri individuale. Cu certitudine m-a marcat faptul că sunt copii atât de deștepți, indiferent de situația materială sau emoțională pe care o au! Potențialul lor este imens. 

Apoi, desigur că sunt copii și familii cu care s-a creat o relație specială în timp. În mod special m-a uimit Cristina, o fetiță care avea 8 ani când am cunoscut-o, crescută doar de tată și care mai avea un frate de 2 ani, pe care îl hrănea, îl schimba, îl punea la culcare. Mai mult, la școală este unul dintre cei mai isteți copii din clasă, cu o personalitate puternică, o bulă de energie, optimistă și despre care îmi place să cred că poate ajunge orice își dorește ea, daca își înțelege potențialul. 

Dar cu siguranță cea mai frumoasă surpriză a fost una dintre mame, care a venit să ne mulțumească pentru tot ce facem după ce a observat că băiețelul ei, care are o sora geamănă în aceeași clasă și alte doua surori cu nevoi speciale, a început să citească acasă și a prins mai mult drag de scoală. Mama, care are 38 ani, nu știe să scrie sau să citească, dar ar da orice pentru a-și vedea copiii cu o viață mult mai buna decât a ei. Îmi este greu să descriu în cuvinte ce înseamnă impactul acesta pentru noi, dincolo de orice indicatori de performanță. 

Cum ai ajuns să te implici în povestea EduAct?

Vorba lui Martin Luther King: “I have a dream”. De fapt, a fost un cumul de factori, însă declanșator a fost un articol pe care îl citisem despre deficitul forței de muncă din Romania care, în raport cu rata de abandon școlar- cea mai mare din Uniunea Europeană, m-a făcut să îmi imaginez perspectivele pentru 2035. Și răspunsul a fost că daca nu intervenim, viitorul suna sumbru. 

Experiența mea fiind în comunicare și marketing, în ultimii 8-9 ani m-am intersectat cu sectorul ONG, oferind servicii mai multor organizații, cu programe pe cei trei piloni de sustenabilitate: educație, sănătate și mediu. Dintre toate sectoarele pe care le-am accesat, cel mai aproape mi-a rămas sectorul educației, cu un impact greu măsurabil, dar esențial pentru noi toți. Iar apoi, totul a început să prindă contur alături de echipa extraordinară pe care o avem. 

Ioana Breazu (EduAct): „Cred că sunt câteva principii importante în viață, să nu ai regrete, să vezi partea plină a paharului și să maximizezi contextul pe care îl ai”

Cum a fost copilăria ta? Ce povești mai ții minte de pe vremea când erai tu la școală?

Copilăria mea a fost norocoasă, scoală în care am învățat avea dotările necesare, teren de fotbal și teren de baschet. Poate că asta m-a și uimit, să văd că sunt școli care 25-30 ani mai târziu au mai puține facilități decât aveam eu în copilărie. 

Școala din Dorobanțu, cu care lucrăm deja de 2 ani, nu avea loc de joacă, nu avea teren de sport, nimic. În jurul școlii exista doar un câmp. Când am făcut un exercițiu de imaginație cu copiii din scoală, am avut un număr copleșitor de răspunsuri care spuneau că își doresc un teren de sport. Și uite așa am început cel mai ambițios proiect al nostru, amenajarea curții scolii, cu sprijinul companiilor Deichmann, Inditex și ALD Automotive. De la săpat puț, sistem de irigație, gazon, teren de sport, zonă recreativă, loc de joacă cu suprafață de tartan, spațiul scolii a început să prindă un contur mai aproape de ceea ce trebuie să fie cu adevărat o școală. 

Ce simți că ți-a lipsit în aceea perioadă? 

Nu consider că mi-a lipsit nimic. Și mai cred că sunt câteva principii importante în viață, să nu ai regrete, să vezi partea plină a paharului și să maximizezi contextul pe care îl ai.

Și care crezi că a fost lecția cea mai importantă pe care ai învățat-o la școală?

Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o a fost după ce am terminat școala, prin termen de comparație. Dacă în școală eram o fire timidă, ani mai târziu am învățat să am curajul să fiu o voce care se aude pentru cauzele și valorile în care cred. Ține de noi să dăm contur lumii în care trăim și să avem curajul să fim autentici, dincolo de teama de eșec sau de a fi judecați.

Cum crezi că s-a schimbat școala românească în toți acești ani? 

Nu am experiență în sistemul didactic din România pentru a da un răspuns adecvat, dar pot observa următoarele lucruri: dacă înainte aveam doar sistemul de stat, acum avem și învățământul privat, care este mult mai aplicat și mai competitiv. Iar discrepanțele între ceea ce învață un copil de 7 ani în sistemul privat, comparativ cu un copil de 7 ani din sistemul de stat în mediul rural, sunt imense. Este greu să le aduci la un nivel egal, dar măcar putem diminua diferențele.

Și ce îți dorești cel mai mult pentru educația de la noi?

Educația are rolul de a asigura bunăstarea individuală și a societății per ansamblu. Atâta timp cât avem un număr mare de analfabeți funcționali, de copii care abandonează școala și de asistați sociali, este greu să evoluăm că societate. În plus, lipsa educației perpetuează din generație în generație o calitate a vieții scăzută și contexte profesionale limitate. În oglindă, avem o cerere mare pe piața muncii, dar companiile nu găsesc personal calificat. Pentru toate aceste situații, răspunsul este educația.

Citește și: Cum ne mai convingem copiii să citească? Carmen Ion: „M-a sunat un părinte pentru că vor să-și planifice concediul de vară și copilul a spus că el nu merge în vacanță cu ei dacă în acea perioadă are loc Boovie”

Ultima întrebare, cum putem să ne implicăm? Cum putem ajuta inițiativele EduAct?

Încurajez voluntariatul. În primul rând pentru că organizațiile au nevoie de o mână de ajutor și apoi, pentru că de fiecare dată când interacționăm cu voluntari din domenii diferite, învățăm ceva nou. În echipa EduAct suntem deschise sugestiilor și credem că prin aport comun putem aduce valoare.

Apoi, sunt mecanismele clasice: donație pe www.eduact.ro, persoanele fizice pot direcționa din impozitul pe venit prin completarea formularului de pe site, iar companiile pot direcționa 20% din impozitul pe profit pentru anul curent și prin D177 dacă impozitul a fost plătit deja către ANAF.

De curând avem și donația de 2 euro prin SMS cu textul AZI la 8845 pentru cel mai recent și ambițios proiect pe care îl avem: amenajarea curții școlii din Dorobanțu, acolo unde sperăm să finalizăm în curând spațiile verzi, terenul de sport și locurile de joacă pentru școală și grădiniță.

---

LIFE.ro susține inițiativa EduAct de amenajare a curții școlii. Te poți implica și tu donând lunar 2 euro prin SMS la 8845, cu textul AZI. Mai multe detalii găsești pe www.eduact.ro!