ADDA despre muzică, familie, viaţă: „O piesă deosebită pentru mine este „Oraşul adormit” pentru că o cânt cu tatăl meu şi pentru că tata a cerut-o pe mama în căsătorie cu o parte din versurile din refren”

ADDA are 20 şi ceva de ani. Nu spun cât că nu e frumos, chiar dacă vârsta îi apare la prima căutare pe Google. Şi tot la prima căutare pe Google apar şi piesele ei pe care am oboist să le număr. Este în topuri, este pe radio, scoate hit după hit. Pare genul de persoană extreme de serioasă care aproape toată ziua se ocupă de muzică. Dar nu are cum să facă asta pentru că este şi mamă, şi iubită, şi prietenă şi o fiică bună. Născută la Bistriţa, la vârsta de 7 ani s-a mutat împreună cu familia la Târgu Mureş. Evident că primul meu gând a fost să o întreb dacă face parte dintr-o familie mixtă sau una de români, iar răspunsul a fost că e 100% româncă. A ajuns la Bucureşti pe la vreo 19 ani, iar povestea venirii ei în marele oraş este una ca în filme. Dar mai bine citiţi interviul cu ea:

Ai fost un copil dintre aceia care cântau toată ziua prin casa?

Da. Fredonam linii melodice încă de la 11 luni. Le cântam mereu păpuşilor. Iubeam muzica de mică. 

De când ai primele amintiri legate de tine în tabloul muzicii?

De când eram mică. Pe la 4-5 ani, făceam „concerte” în faţa familiei. Cântam Madonna şi Celine Dion.  Cântam şi la grădiniţă. Acasă cântam cu părinţii mei. Amândoi au suflet de artist. Tata cânta şi la chitară. 

Cum ai ajuns la Bucureşti?                                  

A fost o întâmplare ca în filme. Eu aveam o piesă ce se numea „Minţi murdare” şi pe care o făcusem când aveam 16 ani. În perioada aceea încărcam pe YouTube tot ce lucram. Regizorul filmului „Loverboy”, Cătălin Mitulescu şi actriţa Ada Condeescu erau într-un magazin de pantofi şi, în timp ce probau, au auzit melodia pe care vânzătoarele o ascultau de pe YouTube. Cum au auzit-o, au zis că se potriveşte cu povestea filmului şi mi-au propus să o pună coloană sonoră a filmului. Producătorul filmului m-a sunat şi m-a chemat în Bucureşti să ne cunoaştem. Aşa a început totul şi aşa am ajuns şi în studioul lui Marius Moga.

Tu ai început să scrii piese, nu să cânţi?

Au venit cumva împreună. Chiar dacă am studiat pianul şi chitara, nu îmi plăcea teoria. Drept urmare nu prea ştiu nici acum teorie. Dar îmi plăcea să compun şi lucram după ureche. Făceam linii melodice şi apoi text, dar de cele mai multe ori le compuneam în acelaşi timp.

Care a fost primul artist pentru care ai compus?

Paula Seling. Piesa „Pansament”.

Care e piesa ta de suflet? (Trebuie să fie una). Şi de ce?

Îmi plac toate. Toate sunt speciale pentru mine. O piesă deosebită este „Oraşul adormit” pentru că o cânt cu tatăl meu şi pentru că tata a cerut-o pe mama în căsătorie cu o parte din versurile din refren.  Le-a compus special pentru ea, acum 28 de ani. 

Cât ai aşteptat şi cât de greu a fost drumul tău până ai ajuns să fii cunoscută?

Mi-am dorit foarte tare şi încă îmi doresc să las ceva în urmă. Să las nişte piese care să însemne ceva pentru oameni. Am muncit mult şi a durat destul de mult până să însemne ADDA ceva. Şi încă mai am un drum destul de lung până să ajung unde îmi doresc. 

Ce sentiment ai avut când ţi-ai ascultat prima data piesa pe radio?

Eram foarte fericită. Am plâns de bucurie. Mai ales că era o piesă în care mi-am pus toată inima. E vorba de piesa „Îţi arăt că pot”. 

Dar când ai urcat în topurile muzicale?

De la piesa „Îţi arăt că pot”. A fost 13 săptămâni no 1. A câştigat şi „Best Pop” la Romanian Music Awards. 

Ai semnat coloana sonoră a filmului Loverboy. Bănuiesc că e un mare sentiment de mândrie…

Da. Acum realizez mai tare decât atunci. Aveam doar 19 ani când s-a întâmplat şi eram prea copleşită de mii de sentimente. 

Care este artistul tău preferat (din afara)?

Îmi plac mulţi artişti. Îmi plac pentru că sunt ARTIŞTI. Preferata mea rămâne Amy Winehouse, dar şi Adele, Lady Gaga, Rihanna, Jessie Ware şi, mai nou, îmi place mult Dua Lipa.

Cât de des ajungi la Targu Mures?

Încerc să merg cât de des pot. Din păcate, ajung cam de 4 sau 5 ori pe an. Însă vin ai mei destul de des în Bucureşti. 

Ce spun părinţii tăi? Sunt mândri de tine? Dar soţul tău?

Sunt foarte mândri. Tata mă şi corectează de multe ori. El e mai critic. Cătălin e lângă mine 24 de ore din 24. Muncim împreună pentru viitorul familiei noastre, mai ales că în prezent îl avem pe Alexandru. 

Ce alte pasiuni ai în afara de muzică?

Uneori mai pictez când sunt foarte stresată. Mă ajută să mă desprind de energia negativă. În rest mă relaxez. Îmi place să mă plimb la munte.  

Dacă ar fi să închizi ochii, care ar fi cel mai mare vis al tău? (profesional şi personal)

Să las ceva în urmă. Piese bune care să se asculte şi peste 20 de ani. Să însemne ceva Baladda Records (studio-ul meu) – să lansez artişti noi, să compun muzică pentru colegii din industrie. Mi-ar plăcea să ajung într-un juriu. Simt că am multe de oferit şi vreau să ofer lumii muzică şi poveşti frumoase. Personal, îmi doresc atât de multe… şi uşor, uşor o să le obţinem. Eu şi Cătălin. În primul rând, îmi doresc să fim sănătoşi. Să ne iubim toată viaţa la fel cum ne iubim acum. Să îl creştem frumos pe Alex şi să îi fim exemplu. Şi să mai vină şi o fetiţă, la un moment dat.