Adriana Armanu și povestea călătoriei de una singură în Bali, în cautarea sufletului. Sau cum regăsirea sufletului vine la pachet cu o super idee de business

Adriana Armanu lucra în vânzări, nu oriunde, ci la una dintre cele mai mari companii de servicii medicale din România. Și nu oricum, era responsabilă de aducerea de noi clienți, în departamentul New Business. Într-o zi, Adriana Armanu a simțit că nu mai poate, a simțit o neliniște interioară cumplită, o epuizare ce ar fi avut să o distrugă dacă nu făcea nimic în acest sens.

Și-a făcut bagajele, și-a pus bigudiuri electrice și pantofi cu toc și a plecat în Bali. După primele zile, Adriana Armanu a început să înțeleagă mirajul acestul loc și până la finalul călătoriei a simțit că și-a regăsit sufletul și s-a acceptat pe sine cu bune și cu rele.

S-a întors în țară, iar demisia din marea companie a venit natural, nepremeditat.

La fel de natural a venit și ideea de a împărtăși și altora experiența ei. A construit astfel prima agenție de turism ce oferă călătorii inițiatice, de soul retreat.

O poveste plină de pilde la care fiecare dintre noi ar trebui să reflectăm. Povestea trăită și spusă de Adriana Armanu.

Unde și cât timp ai lucrat pentru compania resepctivă?

Vreme de 3 ani și jumătate am lucrat în cadrul unei corporații alese pentru un domeniu de activitate nou pentru mine: servicii medicale. Pentru că este cel mai mare jucător din piața serviciilor medicale private, Medlife mi-a devenit casă vreme de 3 ani și jumătate. O companie românească în care sentimentul era acela de mare familie. Un loc în care nu doar am făcut New Business (numele departamentului în care lucram) ci am cunoscut prieteni for a lifetime.

Ce însemna acea neliniște interioară, acea nemulțumire? Care erau „simptomele”?

Ritmul nebun, fondul emoțional încărcat de toxicitatea unei relații pe care mă încăpățânam să o salvez, distanțarea de mine însămi și sentimentul că există ceva mai măreț de atât, m-au făcut să îmi doresc să mă retrag din acea realitate. Așa mi-a venit ideea unei călătorii de una singură, oriunde în lume.

Citește și:

Doi tineri din București s-au hotărât să-și vândă apartamentul, să-și ia un an sabatic și să plece „hai hui în doi” prin lume. Cum arată aventura lor

Cum de ai ales tocmai destinația Bali? Cine ți-a povestit despre acest loc?

Niște prieteni dragi își luaseră un an sabatic pentru a vizita cele mai frumoase locuri de pe pământ. În cadrul unei întruniri, la întoarcerea lor acasă, printre miile de poze și povestiri, am întrebat care a rămas locul de suflet pentru ei. Răspunsul a fost Bali. N-am aprofundat dar mi-a rămas înscris pe lista de to do. Apoi, povestindu-i unei colege de planul meu de a pleca singură undeva, ea mi-a spus de locul absolut superb în care se afla o cunoștință de-a ei: Bali. Când am auzit din nou acest nume, am simțit că aceasta este destinația care mă cheamă. Ca și în cazul cărților, se spune că locurile ne cheamă la ele, nu le alegem noi.

N-am studiat insula, am plecat într-acolo fără a ști ceva despre cultura locului, temperatură, religie, orice. Nevoia de a pleca era atât de puternică încât nimic altceva nu mai avea importanță pentru mine. Astfel, am ajuns acolo în sandale cu toc și bigudiuri electrice în bagaj ca să pot conștientiza cine eram la acel moment și cât de mentale erau alegerile pe care le făceam. Bali este insula tălpilor goale, a ținutelor lejere și a naturaleții.

Cât ai stat acolo și care a fost programul tău zilnic?

Primele zile petrecute acolo au fost un chin. Toate fricile și condiționările cu care am crescut au început să iasă la suprafață. Asociam amabilitatea localnicilor cu interesele mascate, zâmbetele și relaxarea turiștilor cu pericole de tot felul și astfel, aproape o săptămână, am trăit doar stări de tensiune și nervi. În bungalowul în care locuiam exista o statuie cu Shiva așezată într-un colț dedicat rugăciunii. Am început să studiez astfel cultura și chiar să stau de vorba cu El – adoratul zeu din cultura lor. Zilele au început deodată să fie insuficiente pentru câte aveam să descopăr. Inconștient, reușeam cu fiecare zi să mă calibrez la energia și ritmul relaxat al locului. Uitasem de griji, de agitație, totul fusese cuprins de un calm și o bucurie ieșite din comun-ul meu. Mă opream în loc și priveam îndelung un peisaj absorbită de verdele mai verde ca oriunde. Cântul păsărilor, al insectelor, mă fascina. Gustul nu-mi fusese nicicând satisfăcut mai mult. Totul era nou și totul era într-o perfecta armonie.

Mi-am petrecut zilele explorând de dimineața până seara, urcând vulcanii să prind răsăritul din vârful lor, scufundându-mă pentru prima data pentru a simți măcar pentru puțin viața din interiorul oceanului, am mers în sânul unei familii balineze unde am gătit, mâncat, făcut curat, făcut ofrande, închinat și învățat cat mai multe din cultura hindu. Am scris mult. Mi-am eliberat dorurile, neputințele, neacceptările, temerile. Am conștientizat dependențele și rănile care mă țineau în loc, la sentimentul si dorința de a-mi trăi viața așa cum sufletul meu cere. Am înțeles condiționările sociale după care îmi ghidam viața: cum pare, cum nu pare. O lună petrecută doar în compania mea, un timp în care m-am urât, m-am compătimit și m-am acceptat cu toate câte am și n-am. Un timp în care mi-a fost arătat un alt mod de a trăi: liber, în autenticitate, practicând recunoștința pentru tot ce ne e dat, învățând tainele naturii și cum să îmi iau vitalitatea de acolo, contribuind cu orice la funcționarea armonioasă a acestei lumi.

Ce oameni care te-au marcat ai întâlnit acolo?

Am o singura poză din aceasta călătorie însă sufletul îmi este plin și amprentat de toți oamenii și toate colțurile naturii care m-au primit și îmbrățișat cât să nu le mai uit vreodată. Și am mai învățat un lucru prețios: nu suntem singuri niciunde. Este o iluzie. Suntem interconectați și întâlnim în viață exact acei oameni de la care devine posibilă existența unui transfer de energie. Ne oferim unii altora ajutorul în exact acel fel potrivit fiecăruia: unii învață prin suferință, alții se pot mântui prin aflarea iubirii. Dar destinația finală e aceeași pentru toți. Făcând o retrospectivă, am conștientizat că am întâlnit exact oamenii potriviți, în cele mai potrivite momente. Întâlniri care mi-au arătat ce limite am. Ocazii care mi-au oferit noi șanse să schimb ceva. Unele contexte m-au îmbogățit pentru că am acceptat să îmi depășesc barierele, să înving frici, să renunț la control cu credința că am spatele asigurat de o armată de ajutoare divine. Din altele am plecat cu regretul de a nu fi putut să fac altfel. Însă, odată instalat, regretul atârna atât de greu încât nu-l poți duce prea mult, ești forțat să te întorci să schimbi ceva, mai devreme sau mai târziu.

Cum a fost întoarcerea în țară?

Întoarsă în țară, la target, previziuni și obiective, demisia a urmat natural. Nu era programată ci s-a întâmplat spontan. Când realizezi o detașare de Material și o atingere cât de mică (dar mereu suficient de intimă cât să îți atingă ființa) de Divin, n-o mai poți alege pe cea dintâi. Valorile se schimbă, paradigmele se schimbă. Viața capătă un nou sens de la care e imposibil să te întorci. Te mai poți abate dar să te întorci, nu.

Demisia a fost urmată însă (desigur) de un moment de panică a minții care își caută Siguranța, caută să știe că voi supraviețui, că voi avea cu ce sa îmi plătesc ratele, că îmi voi menține confortul cu care eram obișnuită. Aceste momente trebuie lăsate să fie. Nu respinse, nu judecate, nu plânse de milă. Ci doar să fie. Când îți dai seama că tu nu ești mintea ta, începi să o tratezi cu mai multă răbdare, ca pe copii.

Cum a apărut ideea de a organiza astfel de călătorii și pentru alții?

Cum Dumnezeu lucrează prin oameni, toate au curs într-un firesc și cu o ușurință dumnezeiască spre direcția potrivită mie și devenirii mele. Am primit ideea de a organiza astfel de călătorii pentru ca și alții să poată experimenta transformarea lăuntrică. Așa am creat prima agenție de turism din România nișată pe călătoriile spirituale, terapeutice, retreaturi și programe cu tematici de evoluție personală și spirituală.

După aproape 4 ani de funcționare, trăiesc încă bucuria de a vedea cum, la întoarcere, participanții își schimbă viețile radical, cum se întorc împuterniciți și cu noi trasee de viață, iar eu mă simt împlinită pentru că îmi pot aduce contribuția în univers. Mă dezvolt odată cu oamenii care mă însoțesc în călătorii și trăiesc de fiecare data ceva diferit, deși pentru mine sunt aceleași locuri.

Care sunt serviciile pe care le oferi?

Programele au tematici diferite și se desfășoară în locuri speciale ale lumii, deosebite unele de altele, cu lecții diferite și amprente diferite. Călătoria Live like a local in Zanzibar (Africa) ne amintește despre măreția lucrurilor mici, despre a te mulțumi cu puțin, cu oricât, despre a aprecia viața, a vedea și respecta darurile naturii, despre a accepta diferențele dintre oameni și a ne întâlni la capătul lor cu conștientizarea că suntem totuna.

Programul de transformare din India este o introducere în cultura plină de înțelepciune hindusă și buddhista. Se învață despre corp și centrii lui energetici, despre cum funcționează și se blochează energia în corp, reechilibrarea acesteia, tratamente ayurvedice, yoga, meditații și chanting (cântări de mantre). Turul se desfășoară într-un frumos ashram de la poalele munților Himalaya.

Bali este casa pentru o multitudine de programe: psihoterapii, feminitate, medicină germanică, terapii cu îngeri, yoga, etc. Fiecare tematică este susținută de specialiști certificați în domeniu. În afara acestora, se mai desfășoară și călătorii de introducere în cultura hindu, de explorare a celor mai mari atracții ale insulei, ritualuri de purificare, vizite la vraci (vindecători de-ai locului), activități de aventură menite să îi provoace pe participanți să își depășească limitele.

Sunt călătorii cu condiții luxury și servicii premium, îmbunătățite cu fiecare călătorie – peste 20 de excursii ghidate.

De asemenea, agenția vinde pachete de Luni de Miere pentru că nimic nu mă încântă mai mult decât celebrarea Iubirii în toate formele ei. Iar căsătoria este, din punctul meu de vedere, un act de real angajament, de dăruire și construcție care trebuie să înceapă prin curățarea energetică a câmpului unificat, prin lărgirea perspectivei individualiste sau restrânse despre viață, prin acte de curaj și grijă față de celălalt. Totul e conturat astfel încât cei doi să aibă un start minunat pe noul drum ales.

Mai există modelul acesta de agenție de turism?

Nu știu să mai existe o astfel de agenție dar există programe de yoga organizate de instructori români care se desfășoară în Bali sau India, rămânând în grija participantului avionul, taxe, bagaj, transfer, asigurare, etc.

Ce au spus părinții și prietenii când ți-ai dat demisia definitiv?

Părinții, ca și propria minte, căutau acoperirea nevoii de siguranță și confort. Mi-a trebuit o lună până să le spun ce am făcut și ce aleg să fac pe viitor. Desigur că replicile lor reușeau să îmi taie din elan dar viziunea mea despre ce urma să apară a fost mai puternică.

Cum adică tu călătorești de nouă ori pe an?

Călătoresc alături de fiecare grup și simt cum tematica fiecăruia mă poate îmbogăți și apoi mai este și nevoia mea de a călători o lună, singură, an de an.

Care este destinația ta preferata?

Până de curând aș fi spus că Bali. Acum însă, simt că după fiecare destinație sentimentul de Acasă există într-o oarecare măsură. Insula Bali este cea pe care am vizitat-o de peste 15 ori, unde am petrecut și mai multe luni, este cea a cărei energie înseamnă Perfect pentru mine.

Ce înseamnă retreat? Dar soul retreat?

Retreatul este perioada de retragere de la stilul de viață comun, repetitiv. Este perioada în care ne dăm voie și ne deschidem către noi paradigme, noi moduri de a fi și de a ne trăi viața. Este o perioadă de explorare, expunere și interiorizare. Soul Retreat aduce în plus și componenta Suflet, cea de care uităm și continuăm să ne identificăm cu mintea sau ego-ul, crezând că noi suntem aceia. De fapt, suntem Spirit, avem Suflet iar Corpul și componentele acestuia sunt doar instrumentele prin care ne îndeplinim rolurile aici.

Soul Retreat ne reamintește asta prin tot felul de practici, terapii și tehnici. Mulți își simt Suflarea pentru prima dată și trăiesc stări de extaz lăuntric, atât de intime încât plâng zile la rând de bucurie.

Înainte de a pleca în Bali, obișnuiai să călătorești?

Da, călătoream și înainte, însă niciodată singură.

Care a fost prima destinație pe care ai vizitat-o?

Turcia. Foarte demult.

Ce-ți doreai să te faci când erai mică?

Îmi doream să devin fie avocat, fie psiholog. Si deși traiectoria m-a dus către studiile economice, am convingerea că mi-a fost cea mai bună alegere. Așa am ajuns în București. Așa am învățat tot ce știu azi. Astfel sunt cine și cum sunt astăzi. Totul e perfect exact așa cum este. Și cum niciodată nu e târziu să îți îndeplinești visurile, de anul acesta sunt studentă și la Psihologie. Consider că acum sunt cu adevărat pregătită pentru asta. O facultate, nu făcută pentru că așa se face după liceu, ci aleasă cu toată curiozitatea și dorința de a studia acest domeniu.

Cum erau vacanțele tale în copilărie?

Nu am avut parte de vacanțe în copilărie. Eram prea modești din punct de vedere financiar ca să ne putem permite. O singură vacanță am avut cu familia, când aveam 7 ani, la Sinaia

Azi ai familie? Soț, copii?

Am familie, da. Una mare din care am cunoscut doar o parte. 😊

Nu am soț și copii. Poate că atunci când voi cunoaște bărbatul potrivit mie, voi simți și această dorință.

Cum arată azi vacanța perfectă pentru tine?

Cea în care pot explora în voie, fără ghid și program, cea în care se îmbină autenticul cu răsfățul. Sunt femeie și celebrez asta cu fiecare ocazie. Îmi iubesc și celebrez corpul răsfățându-l cu tratamente, produse naturale.

Aleg locurile mai puțin turistice, mai puțin știute. Nu verific niciodată Trip Advisor, nu mă interesează clasamentele, ratingul, pentru că am convingerea că voi întâlni în drumul meu ceea ce trebuie să trăiesc. Locurile pe care le considerăm într-un anume fel ne oglindesc. Ceea ce găsim în exterior, este doar interiorul nostru manifestat.

Ce te face fericită?

Ador timpul petrecut cu mine. Deși am o mulțime de prieteni cu care ies constant și pe care îi îndrăgesc foarte mult, este o nevoie constantă de a petrece în liniștea din interiorul meu, de a mă simți, a mă auzi, a-mi consulta ghizii, a citi. Mă uit la filme, uneori gătesc, scriu.