„Albastru și Origini”, noul sat apărut pe harta turismului românesc, după ideea a doi tineri îndrăgostiți de natură, de vechi și de experiențe

Asta am zis și noi. Doar că s-au întâmplat multe în viața noastră în același timp. Simțeam foarte tare că vrem să facem proiectul ăsta pentru noi și oricum știam că la un moment dat nu o să mai vreau să stau în multinațională, chiar dacă îmi plăcea la nebunie, nu mă vedeam ieșind la pensie de acolo. Știam că vreau să am ceva al meu, într-o zonă mai diferită, voiam să-mi dovedesc mie niște lucruri într-o arie mai personală.

Ne-am pus și așa problema: „Suntem idioți? Plecăm din Franța? Pe bune?”. Apoi ne-am calmat puțin și ne-am dat seama că ea e mică, avea doar un an și nu ne puteam sacrifica visul de a construi satul în ideea că am putea să-i ratăm toată viața. Nu e așa.

Te-ai întors tot la Danone?

Da și m-am întors pe un super job.

Și acum mai lucrezi?

Nu, nu mai lucrez de anul trecut, din octombrie. Am apreciat super mult că am lucrat într-o companie unde am fost foarte susținută. În momentul în care eu le-am spus lor că am decis să ne întoarcem în țară, că vrem să facem asta, ei au scris instant în România și întâmplarea a făcut că era job deschis de head of marketing.

M-am mutat la Danone pe un super job în continuare și le-am zis de la bun început ce planuri am. Au știut cu un an înainte că o să plec, astfel că ne-am despărțit foarte natural și m-au susținut până în ultimul moment.

Ce au zis ai voștri când v-ați apucat să construiți și să puneți un sat pe hartă? 😀

Părinții mei sunt foarte supportive. Tata a lucrat și în armată și el crede foarte mult în independență, în puterea fiicelor lui de a face lucruri, dar pe de altă parte ne și spuneau voalat și drăguț că suntem un pic nebuni: „Măi tată, dar sunteți singuri, eu știu Vâlcea, dar cine vine acolo?”. Tata, mare expert în turism 😀. Dar în același timp venea și muncea cu noi acolo, veneau în București, stăteau cu Tamara când aveam eu nevoie să plec. Când s-a terminat tot, când am avut primul grup de prieteni, a venit tata la mine și mi-a zis: „Să știi că i-am spus prietenului meu că eu nu cred că o să se deschidă. Măi copii, bravo!”. Cei care ne-au fost apropiați ne-au susținut mereu, cu rezerva că suntem puțin duși cu pluta 😀.

Aș încerca să mi-o imaginez pe maică-mea cum ar fi reacționat: să-ți lași și job-ul bun dintr-o companie de unde ai fi putut să ieși la pensie, să faci și o investiție semnificativă într-un sat? Ce e asta?