„Albastru și Origini”, noul sat apărut pe harta turismului românesc, după ideea a doi tineri îndrăgostiți de natură, de vechi și de experiențe

Da, așa e. Norocul nostru e că ne-au susținut tot timpul, necondiționat. Și soacră-mea m-a sunat și mi-a zis: „Măi Ana, mă gândeam eu așa: ție nu ți-e dor să fii în ședințe? Acum parcă stai prea mult timp la țară. Ești bine?”. Cred că a ajutat că nu am făcut lucrurile brusc, le-am calculat foarte bine și ei au știut că nu o să renunț la job până nu deschidem și tot așa. Au văzut că nu facem salturi în necunoscut. Pe de altă parte, Leon lucrează în continuare și eu mă ocup de sat. Chiar nu mai sunt panicați.

Cum e Tamara când merge acolo?

Weekend-ul trecut, mâncam noi în șură și îi spun la un moment dat: „Uite măi, Tami, ce mișto, avem două case: cea de la București și casa de aici”. Ea spune: „Nu. Asta e casa numărul unu și apoi vine casa de la București”. Mi s-a părut wow. E un loc în care ea merge des, dar nu locuiește acolo. Ea a fost de mică pe șantier acolo, a mâncat cu muncitorii la masă, s-a dus la cules de ciuperci cu maramureșenii care lucrau la casă, a adus pisici acolo, le crește, le hrănește, o recompensăm că lucrează acolo, că pune masa, că are grijă de oaspeții mici, că e foarte implicată.

Deși la început a fost o decizie complicată pentru noi, apropo de a pleca din Franța, văzând-o acum cât e de implicată, ni se pare că am ales exact ceea ce trebuia.

Mai aveți datorii?

Noi am făcut fără împrumut totul. A fost o muncă grea, dar de asta a și durat foarte mulți ani. Cu siguranță, dacă ne-am fi îndatorat, ar fi fost gata mai repede, dar noi am preferat să o facem organic. Avem suficiente datorii în viața de zi cu zi, așa că am zis că acolo facem cum putem. Cu riscul, evident, de a lucra patru ani în paralel.