Când ai băut ultimul pahar? Când ţi-ai făcut ultima dată „o casă” sub masă? Când ai recunoscut ultima dată că eşti beat? Acestea au fost întrebările care-mi tot răsunau în minte după ce-am ieşit de la spectacolul „Alcool”, în regia lui Mihai Mănuţiu. Şi întrebările acestea nu cereau musai răspunsuri de la mine, ci mai ales de la empatia mea.
Alcool este o carte de poezie scrisă de maestrul Ion Mureşan. Alcool este şi albumul de muzică al Adei Milea, scris după poemele lui Mureşan. Alcool este acum şi un spectacol care se joacă la Nottara. Şi toate aceste produse culturale vorbesc despre patima asta a alcoolului – o patimă privită din interior, din cercurile concentrice ale viciului, până în cel mai negru colţ al abisului. Şi – de la poet la regizor – toţi cei implicaţi în spectacol te prind de mână şi te trag după ei în lumea alcoolicilor „anonimi” din vieţile noastre, de pe stradă sau dinăuntrul nostru. Şi te obligă să nu mai stai deoparte, să te vezi în oglindă şi să empatizezi. Sau măcar să încerci să înţelegi.
„Vai săracii, vai săracii alcoolici, / cum nu le spune lor nimeni o vorbă bună! / Dar mai ales, mai ales dimineaţa când merg clătinându-se pe lângă / ziduri / şi uneori cad în genunchi şi-s ca nişte litere /scrise de un şcolar stângaci. / Numai Dumnezeu, în marea Lui bunătate, apropie de ei o / cârciumă (…)” („Poemul alcoolicilor” – Ion Mureşan)
Spectacolul de la Nottara se desfăşoară într-un spaţiu care poate foarte bine să fie o bodegă, o frizerie de cartier cu alcool pe sub tejghea, poate să fie o cârciumă din gară sau un colţ de stradă. La prima vedere poate părea o biserică şi – mai târziu în spectacol – seamănă mult cu un cavou.
Sunt sticle şi pahare ascunse prin tot acest spaţiu în care merg (sau mai bine zis, se clatină) aceşti alcoolici anonimi. Sunt tineri sau nu, sunt bărbaţi sau femei frumoase cărora li s-a „aburit” cochetăria. Par să fi fost şi ei „oameni” cândva demult, iar acum îşi cântă, dansează şi îşi declamă – cu fiecare înghiţitură – viaţa pe care o duc.
Spectacolul îmbină atât de multe arte, şi atât de bine, încât ai senzaţia că în fiecare moment al spectacolului ratezi „ceva” dacă te concentrezi doar pe un anumit element. Dacă asculţi cu atenţie versurile lui Ion Mureşan, cântate de Ada Milea, s-ar putea să nu mai observi jocul grăitor al actorilor. Dacă o priveşti pe Vava Ştefănescu exprimând prin dans şi gesturi tot zbuciumul acestei patimi, s-ar putea să nu mai poţi fi atent la versuri. Dar mâna invizibilă a regizorului te ţine captiv, indiferent câte dintre aceste elemente „poţi duce” deodată. Şi, aşa cum spuneam la început, faci parte – vrei-nu-vrei – din lumea lor, a alcoolicilor.
Muzica live (Ada Milea, Bobo Burlăcianu, Vladimir Ivanov şi Alex Neagu) dă tonul coregrafiei (semnate de Vava Ştefănescu). Dar cei cinci enumeraţi adineauri sunt cu toţii acolo, pe scenă, şi îşi asumă, fiecare, rolul unui beţiv alături de ceilalţi actori. Îi priveşti pe toţi laolaltă şi pe fiecare în parte şi le cauţi lucirea din ochi sau povestea din spatele derizoriului lor. Şi pleci de la teatru cu senzaţia pregnantă că sigur i-ai mai văzut pe „nenorociţii” aceştia. Şi te întristezi văzându-i alergând după ultima înghiţitură de băutură sau surâzi amar când îi auzi cântând în cor „mi-am făcut o casă sub masă”. Şi dacă aţi ascultat vreodată cântecele Adei Milea, ştiţi că ritmul şi vocea ei îţi vor rămâne – odată cu versul acesta – întipărite în minte.
De ce să mergeţi să vedeţi „Alcool” la Nottara? Ştiu că pare un spectacol dezolant din tot ceea ce v-am povestit până acum. Dar mergeţi să-l vedeţi pentru genialitatea versurilor, pentru uimitoarea forţă cu care Ada le-a transpus pe muzică. Mergeţi să vedeţi dansul şi jocul actoricesc al Vavei Ştefănescu. Mergeţi să vedeţi viziunea lui Măniuţiu despre lumea aceasta pătimaşă, chiar dacă o să vă pară un spectacol trist. E o formulă de teatru-dans-musical care o să vă placă. O să vă placă şi refrenele pe care o să le fredonaţi în drum spre casă, dar şi temele la care vă obligă să vă gândiţi. Căci „Alcool” este un spectacol care pune o oglindă pe fundul sticlei sau al paharului. Te oglindeşti abia după ce le-ai golit!
ALCOOL, pe versurile lui Ion Mureşan, regia Mihai Măniuţiu, se joacă pe 1 şi 14 decembrie, de la ora 19:00, la Teatrul Nottara, Sala Horia Lovinescu.
Scenografia: Adrian Damian; Coregrafia: Vava Ştefănescu, Muzica originală: Ada Milea; Light-design: Cristi Şimon. Cu: Ada Milea, Vava Ştefănescu, Ada Navrot, Crenguţa Hariton, Ioana Calotă, Gabriel Răuţă, Alexandru Jitea, Bobo Burlăcianu, Alex Neagu, Vladimir Ivanov.
Biletele costă între 47.52 lei şi 29.16 lei (preţ redus) şi se pot cumpăra de pe site-ul Teatrului Nottara şi de la casa de bilete a teatrului.