Alex Moldovan, scriitor pentru copii: „Am descoperit pe TikTok o foarte mare comunitate de copii care citesc, mult și foarte bine”

Alex Moldovan este scriitor pentru copii și, de aproape 15 ani, traducător. A început să traducă în clipa în care, căutând The Waste Land, al lui TS. Eliot în limba română a fost imposibil să-l găsească. A luat atunci mai multe colecții de poeme ale scriitorului american și a început să traducă. Manuscrisul a ajuns ulterior la o editură, a tras după el un contract de colaborare și un destin de freelancer pentru Alex, care acum se împarte între munca de scriitor, cea de traducător, dar și cea de scriitor în întâlnire directă cu cititorii săi, copiii din școli.

Cine este Olguța și de ce a venit ea pe lume?

Alex Moldovan: Olguța este personajul unei serii de 3 cărți pe care le-am scris.

Olguța este o fetiță de 13-14 ani, foarte inteligentă, obraznică și foarte rebelă; pune tot timpul sub semnul întrebării deciziile adulților. De multe ori sunt întrebat dacă mi-ar plăcea să locuiesc în vreuna din cărțile mele. Și mă gândesc la Olguța, realizând că nu mi-ar plăcea deloc să locuiesc în lumea ei, să fim prieteni, fiindcă probabil că m-ar enerva groaznic. Cred că e și un fel de răzbunare a timpului, fiindcă eu nu am avut niciodată o relație bună cu școala, nu mi-a plăcut deloc. Iar ironia face ca acum să ajung aproape săptămânal în școli. (râde)

Olguța a apărut pe lume în momentul în care în România era o foarte mare lipsă de astfel de cărți, de literatură pentru copii.

Până acum vreo 10 ani era aproape imposibil pentru un autor român să scrie o carte pentru copii, în limba română, și să o publice.

De ce?

Alex Moldovan: Pentru că editurile erau foarte reticente. Cred că editorii nu ne considerau suficient de buni sau de vandabili, iar piața era ocupată în măsură de 20% de traduceri.

Când Editura Arthur, cu care colaborez eu, a inițiat un concurs de manuscrise, „Trofeul Arthur”, iar orice om din țara asta putea trimite acolo un manuscris de carte pentru copii, mi-am spus și eu că era șansa mea de a face ceva.

Eu cochetam de multă vreme cu ideea de a scrie, în special literatură pentru copii, o pasiune veche de-ale mele, de care nu m-am despărțit niciodată, de fapt, și am continuat să citesc până acum, la senectute.

Am scris destul de mult timp la ea, vreo doi ani, fiindcă era prima mea carte și, chiar dacă e pentru copii, este o carte serioasă, în plus aveam jobul de traducător și mai era și viața.

Ce traduci?

Alex Moldovan: Traduc literatură pentru copii de vreo 7-8 ani, alte tipuri de literatură de vreo 15 ani, iar până acum cred că am tradus mai mult de 70 de volume și câteva mii de pagini de revistă, Ideea sau National Geographic.

Cum ai știut că manuscrisul tău e bun?

Alex Moldovan: Eu mai scrisesem niște chestii până atunci, nu neapărat vandabile. Dar adevărul e că nu știi niciodată când e bun, iar scriitorii adevărați nu cred neapărat că opera lor este bună sau nu cred mereu asta.

Am sentimente împărțite față de cărțile mele: momente când mi se pare că sunt ok, dar și momente în care mi se par „îmbunătățibile”, că le-aș putea rescrie mult mai bine.

Îmi pare că dai o bucată din tine spre validare și cred că trebuie să îți asumi și faptul că  s-ar putea să nu fie validată, ci chiar criticată. Scriitorii consacrați cred că au instrumentele de a gestiona această trăire, dar la început de drum, după ce lucrezi doi ani la un manuscris și trebuie să-l predai cu gândul că s-ar putea să nu placă, bănuiesc că e tulburător. Cum e, de fapt?

Alex Moldovan: Interesant este că eu nu am câștigat Trofeul Arthur, nu am câștigat la nicio secțiune, de fapt. Dar manuscrisul a atras atenția cuiva din editură, care a gândit că există potențial în scriitură și m-a poftit să facem mai mult.

Cât privește validarea, aș zice că am primit una foarte bună, nu din partea criticii de specialitate, care nu există la noi, ci din partea publicului. Am primit sute de mesaje prin toate canalele posibile. Am foarte multe întâlniri prin școli, acolo unde se află publicul meu, unde vedeam că ceea ce scriam eu le plăcea copiilor, ceea ce mi se pare fantastic, tocmai pentru că ei se plictisesc repede și trebuie să le cucerești cumva, repede, inima sau mintea. Este foarte greu și nu cred că există o rețetă. Pur și simplu-ți iese sau nu.

La începutul anului mi-am făcut și cont de TikTok, fiindcă acolo este publicul meu, iar de atunci m-am apropiat de vreo 7000 de urmăritori. Acolo stau copiii cu vârste între 10 și 14 ani.

Și ce ai găsit pe TikTok?

Alex Moldovan: Tik Tok-ul este un fel de oglindă a ta, fiindcă există un algoritm care stabilește ce te interesează în funcție de video-urile la care te uiți în primele zile. Or, eu m-am dus țintit să caut recenzii de carte, cărți în limba română, cărți pentru pre-adolescenți și asta am primit de la TikTok.

Ce am descoperit bine acolo este că există o comunitate foarte mare de cititori, care postează zilnic filmulețe cu cărțile pe care le citesc, cărțile pe care și le-ar dori în bibliotecă sau pe care le-au cumpărat deja și le prezintă.

Copiii citesc mult și citesc foarte bine, autorii ăia buni, care-mi plac și mie.

Și-atunci tânguiala pe care o auzim noi de la adulți, cum că tinerii nu mai citesc sau copiii nu mai citesc este o mistificare sau ei de fapt nu mai citesc cărțile pe care ni le-am dori noi citite?

Alex Moldovan: Ar putea fi, mai ales că văd foarte des invocate acele titluri, Amintiri din copilărie, Pinocchio, Singur pe lume, Cireșarii, pentru care există o adevărată adorație, un cult. Nu o să le bagi pe gât copiilor de acum aceste povești cu Punguța cu doi bani. Nu mai merge, s-au schimbat vremurile.

Ion Creangă este unul dintre autorii mei preferați, dar am început să-l înțeleg abia după vârsta de 20 de ani, când mi-am dat seama că era un tip super smart și super subtil, un mare scriitor. Dar în copilărie am trecut pe lângă el razant și am citit doar ce ni se cerea de la școală.

Te întâlnești cu acești copii. Ce-i interesează?

Alex Moldovan: De cele mai multe ori au nevoie de ghidaj, vor să le recomand cărți bune. În plus, sunt foarte curioși despre viața și ce înseamnă un autor și chiar este un lucru inedit pentru ei că un autor este în viață, fiindcă majoritatea scriitorilor de care aud ei sunt morți.

Primele reacții au fost: „Oh, my God! Exiști?” (râde)

Apoi, aproape în fiecare clasă în care ajung, trebuie să fie un băiețel care întreabă: „bun, bun, înțeleg, dar cât câștigați din treaba asta? Merită efortul?” (râde) Ăștia-mi plac cel mai mult.

Preiau și eu filtrul lui și te întreb: cum e? Merită?

Alex Moldovan: E foarte greu. Aproape toată viața mea am fost freelancer. Am preferat să am bani mai puțini, fiindcă munca de traducător este extrem de prost plătită în România, dar mi-a plăcut independența pe care mi-o dădea acest stil de lucru. Dar acum duc vreo trei joburi: de traducător, de scriitor, iar o slujbă în sine devin și aceste întâlniri cu cititorii, care se petrec aproape săptămânal.

Ce-ți iei tu din asta?

Alex Moldovan: Energia de a continua. Este epuizantă fiecare întâlnire, efortul de a ține atenți, concentrați, implicați 40 de omuleți, e cumva munca unui stand-up comedian, dar la final plec de acolo cu acest entuziasm de a continua.

Dacă nu ar fi fost munca de traducător sau cea de scriitor ce ar fi fost?

Alex Moldovan: Nu știu. Nu am avut un plan de a deveni ceva din toate astea. Traducător am devenit dintr-o întâmplare, fiindcă voiam să citesc o carte a lui T.S. Eliot, The Waste Land, dar nu o găseam pe nicăieri, nici în librărie, nici în anticariate. Fiindcă nu era tradusă. Moment în care am zis, hai să fac eu asta, să o traduc. Am trecut la treabă, am tradus, apoi am discutat cu cineva de la Editura Paralela 45, care a fost interesată de această traducere.

Așa a început.

Apoi am tradus mulți ani filozofie (eu am terminat facultatea de Filozofie), apoi am trecut și la literatură, iar apoi am început să traduc literatură pentru copii.

Care este legătura asta specială a ta cu literatura pentru copii?

Alex Moldovan: Uite, am în spate o bibliotecă plină cu cărți adunate de-a lungul anilor. Am început să citesc de când eram mic și nu m-am oprit nici acum.

Zi-mi niște nume de autori pentru copii, să ieșim din sfera Cireșarilor!

Alex Moldovan: Uite, un autor care mi-a plăcut foarte mult este Mircea Sântimbreanu. Cred că am citit Recreația mare de 20 sau 30 de ori. Și impresionat de asta, mi-am și tatuat pe antebraț un roboțel care apare pe coperta cărții. Apoi Octav Pancu-Iași sau Aventurile lui Habarnam și a prietenilor săi, o carte pe care am descoperit-o după 30 de ani, fiindcă nu a ajuns la mine când eram mic.

Ai tăi ce profesii aveau?

Alex Moldovan: Ai mei munceau la Clujeana, întreprinderea de încălțăminte din Cluj. Ei au început să umple biblioteca de acasă cu cărți, dar pentru mine nu a mai fost de ajuns, așa că am trecut la biblioteca publică, de unde puteam veni acasă cu un teanc de cărți. Știu că i-am făcut permis și mamei, care venea cu mine, așa că puteam să iau 8 cărți.

Până în ziua de azi am rămas prezent acolo.